Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » PASTORALA » Scrisoare pastorală – Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi, Anul XVI(2017), nr. 358(16 –30 Septembrie)

Scrisoare pastorală – Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi, Anul XVI(2017), nr. 358(16 –30 Septembrie)

Dragii mei enoriași!

        Povara identității românești. Scriu aceste rânduri cu durere în suflet, în urma unei călătorii în Serbia și Bulgaria. Acolo sunt mii de români, care-și pierd identitatea cu fiecare zi ce trece. Poartă în suflet povara unei cruci  lăsate din moși-strămoși, aceea de a se numi  vlahi. O poartă cu mândrie, o afirmă ori de câte ori este nevoie, iar autoritățile de acolo chiar se bucură de aceasta. Limba curată românească pe care o vorbesc și portul popular sunt cartea lor de identitate, care spune lumii întregi că fac parte dintr-un popor mare, poporul românesc, trăitor în spațiul carpato-dunărean de mii de ani. În toată Europa de Sud-Est, dar mai ales în Peninsula Balcanică, sunt risipiți românii, dar, din păcate se definesc sub alte denumiri: vlahi, vlași, aromâni  etc.

          Dintre popoarele Peninsulei Balcanice, doar românii, macedonenii și grecii sunt cele mai vechi, popoare stabile, sedentare. Bulgarii și sârbii, urmașii slavilor, au venit târziu, în secolul al șaptelea. La fel și ceilalți vecini ai noștri. Ungurii, urmașii hunilor, au venit în secolul al X-lea; la fel rușii, iar ucrainenii, urmașii cazacilor de odinioară, sunt populații venite  târziu. Nu mai vorbim de turci și tătari, popoare migratoare, care au venit în părțile noastre ,,de-au cerut pământ și apă”, vorba lui Eminescu.

           Fiind popor sedentar, stabil, poporul român, s-a ocupat cu agricultura, cu păstoritul, cultivarea pământului, creșterea albinelor, pescuitul, mineritul, meșteșugurile bazate pe prelucrarea lemnului, lânii, inului, cânepei, cărnii, cerealelor, metalelor. Fiind mari crescători de animale, românii au călătorit cu turmele lor în căutare de hrană și de climă mai blândă în spațiul carpato-balcanic ca la ei acasă. În toate zonele de munte din Europa găsim sate românești sau populație vorbitoare de limbă română, indiferent cum se numește pe plan local. Românii și-au muncit pământul cu conștiința că el este al lui Dumnezeu, iar după organizarea statală, al domnului țării. Proprietarii sunt călători pe pământ; bate vântul și nu li se mai știe numele și urma. Au dat nume locurilor în care au trăit după numele strămoșilor, după numele apelor, munților, chiar ocupațiilor mai răspândite din zonă, format triburi, apoi cnezate și voievodate, pe care le-au numit după întemeietorii lor. Ca să se deosebească între ei, și-au spus olteni, moldoveni, transilvăneni, bihoreni, maramureșeni, bucovineni, vlahi, dobrogeni. Nu erau popoare deosebite, ci unul și același popor răspândit în locuri diferite. Aveau conștiința că aparțin aceluiași popor, iar limba, portul, muzica, dansul, religia, datinile și obiceiurile erau garanția că fac parte din același trunchi etnic și lingvistic. Barierele naturale, cum au fost Dunărea sau Carpații, nu au fost niciodată adevărate granițe între români, chiar dacă uneori stăpânirile politice străine, vremelnice, s-au făcut luntre și punte să-i despartă pentru totdeauna pe români. Când au venit străinii să ne răpească plaiurile, românii s-au unit între ei, indiferent în ce regiuni sau ,,țări” au  fost locuitori și au le-au ținut piept. Pământul locuit azi de români este  udat de sângele moșilor și strămoșilor noștri, luptători pentru libertate și independență. Străinii au încercat prin toate mijloacele și metodele să-i maghiarizeze, să-i  rusifice, să-i sârbizeze și să-i bulgărească pe românii pe care au reușit să-i subjuge. Cei rămași liberi au făcut tot ce le-a stat în putință ca să-i apere pe aceștia de deznaționalizare. Pe poteci de munte numai de ei știute, românii din Țara Românească treceau noaptea granița în Transilvania cu sacii cu cărți românești, pe care le răspândeau în satele și orașele de acolo, pentru ca fraților să aibă pe ce citi, pe ce cânta și pe ce se ruga în limba mamei. Sute de ani ne-au stăpânit ungurii și austriecii în Transilvania, rușii în Basarabia și Bucovina, dar n-au reușit să distrugă fibra noastră românească și conștiința de neam.

          Este profund regretabil că azi țări prietene, precum Serbia, cu care avem atâtea legături, în plin secol XXI, nu acceptă ca etnicilor români din Serbia să li se predea în școală în limba română, să li se țină slujbele în limba română, să li se permită să  publice cărți, reviste și ziare în limba română. Noi nu avem în România vlahi și de aceea, în baza dreptului internațional, nu putem să pretindem să li se acorde aceste drepturi, așa cum pretinde Ungaria pentru ungurii din România. Diplomația noastră ar trebui să lucreze mai mult pe această latură. Istoria și toponimia ar putea să-i slujească ca bază de discuție. Aș sugera faptul că Oltenia este numită în istorie Valahia Mică, iar Țara Românească Ungrovlahia, adică Vlahia dinspre Ungaria. Biserica Ortodoxă Română are și azi prima sa mitropolie, Mitropolia Ungrovlahiei, al cărei conducător este însuși patriarhul țării. Așa i-au numit bizantinii pe românii din Peninsula Balcanică,  vlahi. De la aceste adevăruri istorice ar trebui să se plece și să se pretindă autorităților din Serbia și Bulgaria să respecte etnia românească din țările respective, așa cum și noi respectăm și acordăm drepturi etnicilor sârbi și bulgari din țara noastră. Măcar pe principiul reciprocității să se pledeze și tot ar fi ceva. Nu pretindem teritorii, ci doar ca românii  de acolo să fie respectați ca români, săli se respecte limba și identitatea lor etnică.

            Urmărim cu bucurie demersurile președintelui nostru, ale guvernului și parlamentului român pe lângă autoritățile ucrainene pentru păstrarea limbii române în școlile din Ucraina. Sunt îndreptățite, conform dreptului internațional al minorităților. Numai că acolo sunt români recunoscuți oficial ca români. În 1990, cu prilejul unei vizite la Cernăuți, am cumpărat un album, în care se făcea distincție netă între românii din România și bucovinenii de acolo. S-a făcut un pas mare între timp. Același lucru s-ar putea face și cu vlahii din Serbia și Bulgaria.

           E datoria profesională și patriotică a diplomaților și politicienilor români să rezolve această problemă, fiindcă este o cerință majoră a veacului nostru.

*

          Sfaturi părintești. Din cartea Cărarea împărăției a Părintelui Arsenie Boca mai  spicuim și ultimul fragment:

       ,,CHEMAREA LA ÎNVIERE. Tainele lui Dumnezeu glăsuiesc înainte: ,,Amin, Amin, grăiesc vouă, cine ascultă cu­vântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă”. Hotărăşte-te suflete al lui Dumnezeu pentru cuvântul Tatălui tău!

Când a trimis Mântuitorul pe cei doisprezece ucenici, deprinzându-i la propovăduirea împărăţiei Cerurilor, printre alte porunci, le-a dat şi aceasta: ,,înviaţi pe cei morţi”. Porunca aceasta o avem şi noi preoţii, urmaşii Sfinţilor Apos­toli, ucenicii de azi ai Domnului. Însă, nu pentru trupuri i-a fost grijă Domnului, ci pentru sufletele moarte, pentru oamenii cărora le merge numele că-s vii, dar, netrăind învăţătura creştină, sunt morţi.

A găsi în tine pe Hristos, Cel cu Cruce, temelia ta dumneze­iască, şi a clădi pe ea viaţa ta, a dezvolta viaţa lui Hristos în viaţa ta, asta e învierea ta din morţi, înainte de învierea cea de obşte. ,,Fericit şi sfânt este cel care are parte de învi­erea cea dintâi. Peste acesta moartea cea de-a doua, nu are putere.” ,,Amin, Amin, grăiesc vouă, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi care vor auzi vor învia. Aci e vorba de morţii aceştia, cărora li se pare, după nume, că-s vii. E vorba de o înviere îndeosebi, nu de învierea cea de obşte, când vor învia şi trupurile, de aceea zice: ,,CARE vor auzi, vor învia! Căci glasul Fiului lui Dumnezeu, este glasul Care, prin preoţii Bisericii, ucenicii şi trimişii Săi din toate vremile, cheamă morţii la înviere.

*

             File de jurnal – 6 febr. 1982. ,,Nevoie mare de lemne. Miercuri am pierdut timpul degeaba. Marți seara așteptasem până pe la ora 20 pe gestionarul IFET-ului, Neacșu, dar nu se mai întorsese acasă. Miercuri la ora 6.30 am fost din nou la ușa lui. Erau luminile aprinse, dar nimeni nu răspundea. Am așteptat până pe la ora 8, dar n-a ieșit nimeni. Eram cu tăticu. Ne-am dus la Magheru, la ,,sector”. De acolo ne-au trimis la UMTF în Severin, ca să-l căutăm pe Neacșu. L-am găsit.  Ne-a dat pe Mărăscu Dumitru din Cernavârf, fratele părintelui Mărăscu de la Cireșu, să meargă cu noi în pădure și să ne dea lemne. Era o vreme splendidă. Aveam vorbă cu șoferul Boncioc Dumitru din Malovăț, fost la IJGCL, iar acum la Termocentrala din Halânga, ca să meargă clandestin cu mașina la lemne. Când ne-am dus la el, n-avea motorină. L-am dus pe Mărăscu în oraș. La întoarcere am trecut iar pe la Boncioc. Îi dăduseră motorină, dar i-a fost frică să meargă. Am venit la CAP Malovăț și, cu mare greutate, am reușit s-o conving pe doamna președintă Teșilă Elisabeta să-mi aprobe taxarea mașinii lor. Mi-au luat 150 lei, cu condiția să le dau motorină. Am fost la unchiu-meu Dănilă Pârvănescu în Colibași și am luat o canistră de motorină. A doua zi, Joi, m-am dus iar la UMTF și l-am luat pe Mărăscu. Tăticu a dat pe la Colibași și l-a luat pe unchiu-meu Dumitru Pârvănescu. Am plecat cu mașina CAP-ului, șofer fiind domnul Ghiță Crumpei în pădurea Negreștiului. Acolo erau câteva grămezi de bârne pentru construcții miniere. Deși aveam pe factură doar patru metri cubi, am încărcat zdravăn mașina. S-a muncit din greu. Atât Mărăscu, cât și Crumpei au muncit alături de noi, ca la ei. Mi-a plăcut Mărăscu! Tip de atlet, spirit vioi și deștept, spunea cu seninătate: ,,Nu-mi este frică de nimic! Ce-mi este scris, aceea mi se va întâmpla, indiferent dacă mă feresc eu sau nu!” Mai spunea că ,,în pădure nu se bate, nu se-njură, doar se minte și se fură!” Lui i-am dat 500 lei, iar șoferului 300. Am adus lemne cum n-am văzut așa ceva pe la mine prin curte până acum!

             Vineri am fost la Pârlage. Acolo, împreună cu Părintele Dumitru Păunescu și cu Părintele Meteleaucă Doru am făcut Maslu Mariței Trăilescu, o femeie evlavioasă, care m-a ajutat mult pe la biserică, când am fost preot la Bâlvănești.

              Prin Pârlage oamenii sunt îngroziți de recensământul animalelor. La un cetățean a găsit controlul două găini netrecute. Le-a confiscat și l-a amendat cu 250 lei. În Malovăț au confiscat un vițel și patru oi, iar cenzorei Nițulescu i-au dat 4.000 lei amendă și eliminarea din serviciu. Tema supraviețuirii devine tot mai obsedantă pentru mulți. Vineri după-amiază am fost la Severin. Programul la Biblioteca Județeană s-a redus între orele 9-17. Circulația autobuzelor de oraș s-a redus și ea doar la orele de vârf, având dreptul să circule doar cei cu abonamente, respectiv muncitorii. Restul populației va merge pe jos!”

*

             Misiune eșuată. Era în primăvara lui 1980. Dimineața de Paști. Noaptea făcusem slujbă la Bârda, apoi la Malovăț. Eram foarte obosit. Fiindcă  reverenda îmi era leoarcă, am dat-o jos și am îmbrăcat o haină uscată, pe care o aveam de rezervă în altar. În revărsatul zorilor am plecat acasă. De mai puțin de un an aveam mașină. Am ajuns cu mașina la răscrucea dintre drumul Malovăț-Balta-Baia și cel de intrare în Bârda. La Table, cum îi spunem noi, localnicii. Acolo, pe marginea șoselei, erau mărăcini mari. După mărăcini, mașina poliției rutiere. A coborât grăbit un tânăr frumos, echipat cu toată costumația specifică, parcă dirija circulația în intersecție. Mi-a făcut semn să opresc. ,,- Sunt locotenent-major Neagu! Vă rog să-mi prezentați actele!” I-am dat actele. N-a găsit nimic în neregulă. Mi-a cerut să-i arăt dacă funcționează instalația electrică, frânele. A examinat atent mașina. La urmă, a scos ,,bășica” și m-a pus să suflu. O dată,de două ori, de trei ori. Nu ieșea ce vrea el. A izbucnit: ,,- Dar  dumneata, părinte, nu te grijești în noaptea de Paști?” ,,- Ba da, – i-am spus -, dar pun foarte puțin vin și de asta nu se înverzește aparatul Dvs.!” ,,- Mă mir!” Fierbea. Mi-a întins actele și mi-a făcut semn să plec. Mă întreb și azi, de unde știa că sunt preot? Eu nu-i spusesem și eram îmbrăcat civil. Până la final nu mi-a zis ,,părinte”, abia atunci a dovedit că știa ce sunt, că mă aștepta. Nu știu dacă de la dumnealui pornea acțiunea de pescuire sau altcineva îl pusese să facă aceasta, dar, oricum, misiunea eșuase! Asta a fost! Nu-mi pare rău!

*

             Jelui-m-aș și n-am cui! Redăm mai jos un cântec excelent interpretat d marele artist Tudor Gheorghe, potrivit cu anotimpul, cu vremea, cu vremurile și cu sufletul multora:


,,Jelui-m-aș și n-am cui,

Jelui-m-aș codrului,

Dar mi-e codrul ca și mine,

Că nici frunza nu și-o ține!

 

Jelui-m-aș și n-am cui,

Jelui-m-aș drumului,

Drumul are pietre multe,

N-are vreme să m-asculte!

 

Jelui-m-aș și n-am cui,

Jelui-m-aș codrului!

Codrule bătut de ploi,

Hai să plângem amândoi!

 

Ție că-ți pică frunza,

Mie că-mi trece vremea;

Ție că-ți pică vârfu

Mie că-mi trece gându!

 

Ferice, codre, de tine,

Că nu-mbătrânești ca mine!

Vine toamna-ngălbenești,

Iarna tot te troienești,

Primăvara lăstărești,

Vara tot mai tânăr ești!

 

Codrule, bătut de ploi,

Hai să plângem amândoi,

Ție că-ți pică frunza,

Mie că-mi trece vremea!”

*

              Publicații. Oferta de carte – septembrie, în ,,Armonii culturale”, Adjud(VN), 2017, 19 sept., ediție on-line(http://armoniiculturale.ro); ,,Scrisoare pastorală” – 357, în ,,Armonii culturale”, Adjud(VN), 2017,  20 sept., ediție on-line(http://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare(MM), 2017, 26 sept., ediție și on-line((https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2017, 19 sept., ediție și on-line(http://www.observatorul.com); Timpul lui Dumnezeu, în ,,Națiunea”, București, 2017, 24 sept., ediție și on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); în ,,Omniscop”, Craiova, 2017, 24 sept., ediție on-line(http://www.omniscop.ro); Gheorghe Trocan – un om între oameni, în ,,Apollon”, Urziceni, 2017, 9(sept.), p. 20, ediție și on-line(www.revista apollon.ro).

*

           Parohia noastră a publicat, prin Editura Sitech din Craiova, cartea preotului Dvs. Stat și Biserică în Banat(178-1886) în lumina unei arhive inedite(….pag.).

            La origine teză de doctorat, lucrarea valorifică, sub aspect istoric, juridic și canonic, arhiva fostei Protoierii Mehadia, formată din cca. 1100 de documente. Se conturează o frescă a societății bănățene dintr-un veac frământat, în care elementul românesc evoluează spectaculos, în ciuda opreliștilor de tot felul, – în primul rând legislative -, ce i se pun la tot pasul. Cartea în sine se constituie a o cronică a luptei pentru supraviețuire și afirmare a poporului român.

          Publicarea acestei lucrări a fost o necesitate și în plan personal pentru autor. Constatăm cu tristețe că-n aproape trei decenii s-a compromis una dintre cele mai nobile și respectabile trepte ale învățământului românesc: doctoratul. Indivizi de toate rasele și culorile sunt demascați de mass-media că și-au copiat tezele de doctorat, că au furat ca-n codru. Ai uneori impresia că plagiatul a ajuns chiar un adevărat sport de performanță la români! Și, culmea, ciordeii și pațachinele prinse cu cioara vopsită, drept pedeapsă, rămân pe funcții, ori sunt avansați!

         Am realizat teza de doctorat din dragoste pentru Neamul meu și Biserica Ortodoxă. Sunt conștient că putea fi mult mai bună, dar atât am putut eu să fac, locuind într-un cătun, departe de centrele universitare, de biblioteci și arhive de renume. Am simțit nevoia s-o dau publicității, pentru că unii cunoscuți și prieteni mă priveau cu ironie, parcă ar fi vrut să-mi zică: ,,Nu cumva și tu ai făcut ca ăia?” Poate în felul acesta vor vedea că este vorba de o muncă cinstită, pusă în slujba culturii și istoriei românești.

         Cât privește avantajele, pot spune doar atât: îmi slujeam enoriașii, lucram și scriam, îmi păzeam caprele, făceam cele ce erau necesare în același mod, atât înainte, cât și după obținerea titlului de ,,doctor magna cum laude”.

*

           Parohia noastră a mai publicat o tranșă din cartea Prof. Ioan  Neacșu, Oastea pandurilor(    ).

*

          Ajutoare și donații. În această perioadă, am primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul Ovidiu Mitran-Cindy din Zoersel(Belgia): 452 lei; Părintele Prot. Dr. Ioan Dură din Bruxelles(Belgia): 270 lei; Doamna Ing. Melania Caragioiu din St. Constant(Canada): 200 lei; Domnișoara Mârza Simona din București, fiică a satului Malovăț, Domnul Enculescu Iancu din Tr. Severin, Domnul Băloi George-Marian din Colibași(MH), Domnul Cuțitoiu Paul-Mihail din Tr. Severin, Doamna Ionescu Floarea din Câmpina(PH) și Doamna Cârligeanu Maria din Răușeni(BT): câte 100 lei; Doamna Crăciunescu Valeria din Câmpulung-Moldovenesc(SV), Domnul Palcu Victor din Tr. Severin, Domnul Patroșanu Victor din Orevița Mare(MH) și Domnul Cucu Alexandru din Tr. Severin: câte 50 lei;

             Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

        În cursul lunii septembrie am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 3 sept.(Bârda): 170 pâini; 8 sept.(Malovăț): 165 pâini; 10 sept.(Malovăț); 230 pâini; 14 sept.(Bârda): 50 pâini; 17 sept.(Bârda): 147 pâini; 24 sept.(Malovăț): 215 pâini. Așadar, în luna septembrie s-au donat 977 pâini.  Copiilor li s–au donat  și ciocolate.

          Totodată, în luna septembrie s-a vândut pâine credincioșilor din parohie la prețul de achiziție de 0,60 lei/buc., astfel: 3 sept.(Bârda): 730 pâini; 8 sept.(Malovăț): 235 pâini; 10 sept.(Malovăț); 170 pâini; 14 sept.(Bârda): 350 pâini; 17 sept.(Bârda): 753 pâini; 24 sept.(Malovăț): 485 pâini. Așadar, în luna septembrie s-au vândut 2723 pâini.

*

       Contribuția de cult. La 30 sept., situația contribuției de cult în parohia noastră  se prezintă  astfel: în Bârda au achitat 96,08% dintre familii; în Malovăț au achitat  94,24% dintre familii; la nivel de parohie au achitat 94,80%  dintre familii. E un procent excepțional, mai ales că anul financiar îl încheiem la  30 nov., așa că mai au timp să achite și cei ce au întârziat. Precizăm că în parohia noastră contribuția de cult este la aprecierea credincioșilor, după principiul: fiecare dacă vrea și cât vrea. Serviciile religioase sunt gratuite, indiferent dacă cineva achită sau nu ceva pentru contribuția de cult. Preotul este la dispoziția tuturor zi și noapte, fără deosebire.

*

        Plăți. În această perioadă, parohia noastră a  efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 3.550 lei pentru lumânări; 2.400 lei achitat vol. Stat și Biserică în Banat(1780-1886) în lumina unei arhive inedite; 2.220 lei pentru pâinea donată și vândută în luna septembrie; 900 lei vol. Oastea Pandurilor; 900 lei  țeavă, tablă și ciment pentru cele două WC-uri de la cimitire; 842 lei impozit; 518 lei taxe poștale pentru colete; 500 lei pentru icoane; 400 lei o rabă de balastru pentru drumul de la cimitirul din Malovăț: 300 lei transport cărți prin curier; 200 lei manopera pentru WC-urile de la cimitire; 160 lei diferență la vol. Bibliografia Revistei ,,Ortodoxia”(1948-2008); 400 lei ghiozdane și rechizite școlare; 135 lei timbre poștale; 100 lei manopera pentru împrăștierea balastrului de la cimitirul din Malovăț; 85 lei curentul electric; 85  lei ștampilă-inventar Bârda; 50 lei transport materiale; 50 lei comisioane bancă;  50 lei internetul;

*

        Lucrări la cimitir. Parohia noastră a construit un WC din metal și pentru cimitirul din Bârda. La același cimitir, un grup de enoriași inimoși din Bârda au lucrat mai multe ore, voluntar, tăind și transportând la biserică un pom mare, care se prăbușise din cauza furtunii. Rugăm pe toți oamenii de bine din Bârda ca să vină sâmbătă, 21 oct., ora 9, la cimitirul din Bârda ca să mai taie și alți pomi, care prezintă pericol de prăbușire peste cruci, în cazul unei noi furtuni. Îi rugăm să se înarmeze cu drujbe și securi. Le mulțumim.

*

            Zâmbete. O mașină se lovește brutal de o căruță. În urma accidentului, calul și căruțașul sunt răniți destul de grav. Polițistul vine la fața locului și, văzând calul chinuindu-se, într-un acces de milă, îl împușcă. Apoi se îndreaptă către căruțaș cu pistolul în mână și îl întreabă:  ,,- Și dumneavoastră sunteți rănit?” ,,- Nu, nu! Doamne ferește! Așa de bine nu m-am simțit niciodată!..” Pacientul: ,,- Domnule Doctor, îmi cereți  cinci sute de lei pentru extracția unei măsele? Doar pentru cinci minute de muncă?” Dentistul: ,,- Dacă doriți, v-o extrag într-o oră!” A doua zi de Paşti, Stalin vine la birou. Nici nu intră bine pe uşă, că primul subordonat îl întâmpină respectuos: ,,- Hristos a înviat, tovarăşe Stalin!” Stalin zâmbeşte, dă din cap și trece mai departe. Nu trec două minute şi apare alt subordonat: ,,- Hristos a înviat, tovarăşe Stalin!” ,,- Ştiu, ştiu, am fost deja informat!”

*

        Excursii-pelerinajÎn ziua de joi, 21 sept., preotul împreună cu un grup de 50 de enoriași din Malovăț, Bârda și Tr. Severin au participat la excursia desfășurată pe următorul traseu: Bârda – Malovăț – Tr. Severin – Cladova(Serbia) – Negotin (Serbia)(oraș, mânăstire, sărbătoarea hramului) – Vidin(Bulgaria)(oraș) – Calafat – Maglavit (mânăstirea, mormântul lui Petrache Lupu) – Jiana Mare(mânăstirea) – Tr. Severin – Malovăț – Bârda.

         Cei mai mulți dintre participanți au trecut pentru prima dată în viața lor granița. Câteva observații și impresii de călătorie din această excursie merită consemnate. Ne-a impresionat în Serbia starea materială a locuitorilor. Prin sate și orale aveai impresia că toate casele sunt noi, abia terminate. Toate construite cu gust. Cimitirele foarte frumos amenajate și întreținute. Am mers la Mânăstirea Bucov de lângă Negotin. Deși, pe calendarul lor, era data de 8 sept., sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, la ora 11, când am ajuns noi, slujba era terminată, ușile zăvorâte. O femeie de serviciu putea să mai țină biserica deschisă pentru un pelerin! Nicăieri în Serbia și Bulgaria nu am găsit o carte, revistă sau ziar românesc. Nimic în grafie latină. Am discutat cu localnici români. Se declarau vlahi. Unul mi-a spus: ,,Nici eu nu știu ce mai sunt. Ăștia zic că sunt sârb, voi ziceți că sunt român, părinții mi-au spus că sunt vlah! Până la urmă, eu ce sunt?” La ei în biserică se vorbește și se slujește numai în limba sârbă, în școală se învață numai în limba sârbă. Nimic pe românește! Și, totuși, noi românii tăcem! Raportându-ne la problemele pe care ni le fac ungurii de la noi, deși au universități, posturi de televiziune și radio, biserici și mânăstiri în limba maghiară, cărți, reviste și ziare în limba lor și tot nemulțumiți sunt, ne întrebăm dacă nu cumva suntem prea lași!

          În bâlciul de la Negotin am găsit mulți români din Mehedinți și Dolj cu mărfuri românești și chinezești de vânzare.

          În satele din Bulgaria ai senzația că mergi prin cartiere țigănești. Nivelul economic foarte scăzut. Vameșul de la Vidin ne-a spus c la Albotina nu avem nimic de văzut, ci doar o groapă pe care au săpat-o căutătorii de aur. Păcat! În Bulgaria prețurile la mărfuri erau mult mai mari decât cele din România. În centru se mai păstrau ruinele cazematei militare ca reper istoric și muzeografic.

          Pe parcursul celor cca. 100 km străbătuți prin cele două țări, fiind zi de sărbătoare, nu am văzut decât un tractor discuind în Bulgaria. În rest, câmpurile erau pustii, în sensul că nu erau oameni la muncă. În schimb, recoltele erau frumoase, vegetația abundentă, seceta nu se făcea resimțită și pe acolo. Nicăieri nu am văzut un metru patrat de teren ars!

         Vămile românești de la Gura Văii și Calafat sunt de admirat, superioare celor sârbești și bulgărești. De asemenea, impresionează drumurile românești. Cele din Serbia și Bulgaria semănau cu drumul Malovăț – Balta – Baia în ceea ce privește semnele de circulație și marcajele și cu cel din Bârda, în ceea ce privește gropile. Șoseaua Calafat – Tr. Severin este, în schimb, extraordinară. Parcă suntem în altă lume. Calitatea asfaltului este ireproșabilă, peste tot marcaje, semne de circulație, indicatoare, șanțuri pavate, podețe la porți, mult alb pe gardurile și pomii de pe marginea drumului. Să tot mergi!

          Am făcut o escală la Mânăstirea Maglavit. Minunea lui Dumnezeu! Când am fost într-o altă excursie, în urmă cu mai mulți ani, mânăstirea era în construcție. Acum e terminată. Puține biserici am văzut atât  de frumos amenajate. Arhitectura bisericii este cu totul aparte. Tradiția se îmbină armonios cu modernitatea, pictura și mobilierul făcute cu gust, de oameni care au știut ce-i frumosul. Era în plină slujbă de seară. Maicile cântau îngerește la strană. Mânăstirea în sine este o minune rătăcită în Câmpia Calafatului.

         Am mers la Mânăstirea Jiana Mare. Pentru prima dată. Aici a donat familia Dr. Pleniceanu 5 ha de teren și s-a construit o bijuterie de mânăstire. Prea Sfințitul Episcop Nicodim s-a implicat personal și s-a străduit să dea viață unui locaș  monastic foarte necesar în zonă. Biserica e mică, dar construită cu mult gust. Spațiul mic din interior  dă un aer familiar, o căldură aparte. Parcă sfinții se coboară printre oameni și se roagă împreună cu ei. Liniștea și ambianța  din acea biserică te îndeamnă la rugăciune, acolo Îl simți pe Dumnezeu aproape. Ce-i drept, la Jiana mai sunt multe de făcut atât la biserică, cât și la anexe. Este acolo un singur călugăr, dar, cu siguranță, în viitorul apropiat, acolo va fi un centru monahal puternic, apreciat și căutat de credincioși.

         Nici de la Calafat până la Bârda nu am văzut teren pârjolit, iar vegetația era destul de abundentă. La noi a distrus seceta aproape totul, iar ce a mai scăpat de la ea, au distrus inconștienții prin incendiere. Ne dă Dumnezeu ce merităm!

         Excursia în sine a fost o reușită sub toate aspectele. La sfârșitul ei am putut exclama: ,,- Mulțumim, Doamne, că ne-ai dat o țară atât de frumoasă!”

  • La solicitarea mai multor enoriași, Joi, 19 Oct., organizăm o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin – Malovăț – Bârda – Tg. Jiu – Lainici – Petroșani – Hațeg – Mânăstirea Prislop – Caransebeș (Mânăstirea Teiuș) – Mânăstirea ,,Sf. Nectarie” – Mânăstirea ,,Piatra Scrisă” – Tr. Severin – Bârda. Se poate face într-o zi. Mai sunt 5 locuri. Preț orientativ: 45 lei.
  • Pentru o dată pe care vom stabili-o ulterior, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj, pe următorul traseu: Bârda – Malovăț – Tr. Severin(cetatea medievală, Muzeul Județean, cetatea dacică, piciorul podului lui Traian) – Cerneți(Cula lui Tudor Vladimirescu, mânăstirea ,,Sf. Treime”) – Strehaia(orașul, mânăstirea) – Gura Motrului(mânăstirea)- Motru – Malovăț – Bârda. Se poate face într-o zi. Preț orientativ: 30 lei;

*

          Licitații. Duminică, 29 oct., în incinta bisericii de la Bârda, la ora 12, va avea loc licitația terenului bisericii din Govăra pentru anul 2018; duminică, 5 noiembrie, ora 12, în incinta bisericii din Malovăț, va avea loc licitația terenurilor bisericii din Ogașul Barbului, Țigăreni și Ogășanu pentru anul 2018. Rugăm pe cei interesați să respecte ora anunțată.

*

         Anunț. Cineva are de vânzare sămânță de lucernă românească.

*

         Program. În cursul lunii Octombrie, avem următorul program de slujbe: 1 Oct.(Bârda); 7 Oct. (Malovăț-Bârda); 8 Oct. (Malovăț); 14 Oct.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 15 Oct. (Bârda); 21 Oct.(Malovăț-Bârda); 22 Oct.(Malovăț); 26 Oct.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 28 Oct.(Malovăț-Bârda); 29 Oct.(Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, la școală, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe  adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

          Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda