Mi-s stelele și câinii orientare-n noapte,
Fost alungat cu pietre, lor – maidaneza javră!
Ce-aș face fără Tine, port inimii și lavră,
Când ura le dospește din putrezitul lapte?
Tu taci și mi-i destulă și-acestă mângâiere,
Poate că n-ai cuvinte să-mi oblojești pe rană
Cum visul se strecoară pe sub închis de geană,
Că nu din bâzâială crești fagurul de miere.
M-a întrebat iubita, ‘naintea părăsirii,
Cât cântărește-un vultur și dacă-i bun la tavă..
Mi-ai zis la boi nu grâul, ci paie dai și pleavă,
Și nici nu pui în troacă sonetele iubirii!
”Vezi crinii, mi-ai zis iarăși, sporesc a ceruri soiul,
Că știu să toarcă-n floare, murdarul și gunoiul!”