Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » George PETROVAI: De ce-i tehuie omenirea?

George PETROVAI: De ce-i tehuie omenirea?

                                                                             De ce-i tehuie omenirea?

Fără a intra în amănunte, c-atunci există riscul de-a trăncăni la nesfârșit, se poate concluziona că întreaga istorie umană este plină ochi de fapte antidecalogice (nedreptăți, minciuni, crime, jafuri, cruzimi, destrăbălări etc.), adică de ceea ce în concepția libertinilor, respectiv a teoreticienilor neduși prea des la biserică, reprezintă însuși motorul progresului social. Evident, al unui discutabil progres material și al unui indiscutabil regres moral-spiritual, dovadă butoiul cu pulbere pe care stă omenirea de-acuma, după cele două conflagrații mondiale și după lungul război rece dintre Est și Vest: concentrarea bogăției și a puterii planetare în mâinile ocultei, escaladarea fără precedent a lăcomiei, ipocriziei și neomeniei, aberanta cursă a înarmărilor și poluarea tot mai agresivă, malnutriția și sporul deșertificării, neomigrația mână-n mână cu terorismul și necinstirea valorilor tradiționale etc.

După părerea mea, omul a luat-o serios pe arătură din pricina satanicei triade necredința – alimentația – goana nebună după efemer. Iată posibilul desfășurător al celor trei influențe malefice, care alcătuiesc sistemul de gândire și acțiune împotriva Firii pentru aproape întreaga omenire în aceste „zile din urmă”, cum le numește Biblia:

1)Necredința a luat un atare avânt smintit la popoarele apusene, încât unele dintre ele (britanicii, de pildă) se îndreaptă cu pași repezi spre deplina decreștinare. Da, căci homosexualitatea și lesbianismul, dimpreună cu celelalte oribile forme ale sodomiei și fornicației (pedofilie, zoofilie, necrofilie) nu se simt la ele acasă decât în sânul națiunilor unde Dumnezeu a murit, lăcașurile de cult au devenit puncte de atracție doar pentru turiști, iar legile sunt concepute ca nu cumva să aducă vreo atingere „delicatelor” simțăminte ale ipochimenilor ce încă nu și-au stabilit sexul. Tot din marea grijă față de (im)pudoarea acestor sinistre creaturi, indispensabilii termeni precum „mamă”, „tată”, „doamnă”, „domn”, „ea” și „el” vor fi pe viitor rău văzuți, posibil chiar interziși în familiile nefirești și școli. Că, de, toate celelalte merg strună în lumea asta prost cârmuită, rămând numai ca legiuitorii și magistrații imorali s-o pună la picioarele unora ca aceștia.

N.B.: În România postdecembristă, țara unde lăcașurile de cult s-au înmulțit și continuă să se înmulțească mai ceva ca ciupercile după ploaie, marea problemă încă n-o constituie necredința sfidătoare a vesticilor, ci falsa credință. Altfel spus, românii au devenit din ce în ce mai religioși (pelerinajele cu zeci de mii de participanți sunt o elocventă probă în acest sens), dar tot mai puțin credincioși, dovadă că, de la vlădică și până la opincă, ei se zbat să adune averi pe care le mănâncă moliile și le fură hoții, din care o parte vor intra în buzunarele fără fund ale slujitorilor altarului, întru iertarea păcatelor acelora care le-au agonisit pe căi necușere.

2)Alimentele se constituie într-un foarte serios factor de dezechilibru familial și social, prin aceea că, într-o proporție covârșitoare, de ele depinde sănătatea fizică și psiho-mentală a indivizilor. Pe bună dreptate se spunea în vechime că 80% dintre boli se datorează alimentelor (de mii de ani yoghini ne învață că-i de maximă importanță să știm ce, când, cum și cât mâncăm!) și că omul își sapă mormântul cu propriii lui dinți (aluzie la lipsa sa de cumpătare). Adică taman ceea ce în zilele noastre a ajuns o dezastruoasă regulă pentru nevoiași și toți aceia care trăiesc numai ca să se îndoape: alimentele intens chimizate și/sau modificate genetic fac ca oamenii să nu mai moară de foame la 20 de ani, ci de cancer la 40-50 de ani, iar cumpătarea n-are cum să fie condiția și garanția unei vieți sănătoase, prin extensie a unei societăți viguroase și echilibrate, atâta timp cât cetățenii sunt încurajați prin perfidia discounturilor practicate să consume din ce în ce mai mult.

Cum în acest chip aiuritor s-a născut și a înflorit cutremurătorul paradox al României postdecembriste (mănoasele ei câmpii și livezi lăsate în paragină, pentru ca toți românii, inclusiv puținii țărani autentici care au mai rămas, să ia cu asalt supermagazinele doldora de otrăvuri impecabil ambalate), mai e de mirare că, așa cum am văzut într-un nostim filmuleț nord-american, efectele ucigătoare ale consumului de varză ce nu arde și nu se rupe prin întinderea foilor, trebuie nițel alinate cu medicamente contrafăcute?!…

3)Prin goana nebună după efemer înțeleg necontenita zbatere a pragmaticului sau întreprinzătorului de-a acumula tot mai mult din ceea ce Eclesiastul numește deșertăciune: bani, putere, faimă, plăcere degradantă.

Cu adevărat deșertăciune, dar atât de insidioasă și dominatoare, încât respectivul damnat se va înstrăina mai repede sau mai târziu de Dumnezeu, de semeni și de el însuși, astfel că, dezumanizat prin progresivă robotizare, el nu va avea nicicând divina șansă de a gusta din fericirea unei vieți simple și liniștite. Cu adevărat pilduitoare în acest sens este scrisoarea-testament a unui tânăr și prosper om de afaceri american, care, învins de cancer, recunoaște pe patul de spital că, alergând cu limba scoasă după bani, și-a irosit viața.

Sighetu Marmației,                                                                                George  PETROVAI

23 oct. 2017