Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ANIVERSĂRI » Sanctitatea Sa, Patriarhul Chiril al Moscovei şi al întregii Rusii – Câteva referinţe şi incursiuni bio – bibliografice

Sanctitatea Sa, Patriarhul Chiril al Moscovei şi al întregii Rusii – Câteva referinţe şi incursiuni bio – bibliografice

Patriarhul Moscovei şi a Întregii Rusii Chiril (Kiril), cu numele laic Vladimir Mihailovici Gundiaev, s-a născut în data de 20 noiembrie 1946, în Leningrad, fosta Uniune Sovietică.
A îmbrăcat rasa monahală în 3 aprilie 1969. În acelaşi an a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah. A absolvit Academia Teologică din Leningrad în anul 1970 fiind profesor de teologie dogmatică şi ajutor al inspectorului Academiei, iar mai apoi rector al Academiei şi Seminarului din Leningrad.
În 12 septembrie 1971 a fost hirotesit arhimandrit. A devenit membru al Comitetului Central şi al Comitetului executiv al Consiliului Mondial al Bisericilor în decembrie 1975.
În anul 1976 Arhimandritul Kirill a fost hirotonit Episcop de Vyborg. Începând cu 1978 a devenit conducătorul parohiilor patriarhului din Finlanda – denumirea structurii Bisericii Ortodoxe Ruse din Finlanda.
A fost ales Arhiepiscop de Smolensk şi Vyazma în 1984. În anul 1991 a fost ridicat la rangul de mitropolit al Arhiepiscopiei de Smolensk şi Kaliningrad, conform noii titulaturi a eparhiei.
A doua zi după moartea Patriarhului Alexei al II-lea, 6 decembrie 2008, Sfântul Sinod îl alege Locum tenens al tronului patriarhal.
În 27 ianuarie 2009, Mitropolitul Kirill a fost ales Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii, fiind întronizat duminică, 1 februarie 2009.

Preafericitul Părinte Patriarh Chiril al Moscovei şi al Întregii Rusii (în lume: Vladimir Mihailovici Gundeav) s-a născut în data de 20 noiembrie anul 1946 în oraşul Leningrad.
Tatăl său – Mihail Vasilievici Gundeaev a fost preot, a trecut la cele veşnice în anul 1974. Mama – Raisa Vladimirovna Gundeaeva a fost profesoară de limbă germană, în ultimii ani s-a îndeletnicit cu gospodăria, a trecut la cele veşnice în anul 1984.
Fratele mai mare – Protoiereul Nicolae Gundeaev, a fost profesor al Academiei Teologice Ortodoxe din Sankt-Petersburg şi în acelaşi timp paroh al catadralei «Schimbarea la Faţă» din Sankt-Petersburg. Bunicul – Iereul Vasilii Stepanovici Gundeaev a fost deţinut în lagărul de la Solovăţ pentru desfăşurarea activităţii bisericeşti şi pentru că s-a luptat împotriva mişcării ”înnoitorilor” din anii 1920, 1930, 1940 ai secolului ХХ-lea, fiind în repetate rânduri întemniţat şi deportat.
După ce termină clasa 8-a, înainte de a absolvi Şcoala Medie, elevul Vladimir Gundeaev a fost angajat ca membru al Expediţiei Geologice Complexe a Direcţiei Geologice de Nord-Vest din Leningrad, lucrând aici între 1962-1965 în calitate de tehnician cartograf, îmbinând astfel munca cu continuarea studiilor preuniversitare.
După absolvirea Şcolii Medii în anul 1965, este admis la Seminarul Teologic Ortodox din Leningrad, iar mai apoi la Academia Teologică Ortodoxă de aici pe care o absolvă în anul 1970.
În data de 3 aprilie 1969 este tuns în monahism de către mitropolitul Nicodim (Rotov) de Leningrad şi Novgorod primind numele de Chiril (Kiril). Tot de același mitropolit în data de 7 аprilie este hirotonit în treapta de ierodiacon, iar în data de 1 iunie – de ieromonah de acelaşi mitropolit.
În anul 1970 obţine titlul de Magistru (Doctor) în Teologie al Academiei Teologice Ortodoxe din Leningrad.
Din anul 1970 până în anul 1971 este profesor de Teologie Dogmatică şi ajutor al Inspectorului General al Şcolilor Teologice din or. Leningrad; în acelaşi timp este şi secretar personal al Înalt Prea Sfinţitului Nicodim mitropolit de Leningrad şi Novgorod şi diriginte al unei clase de seminar de anul întâi.
În data de 12 septembrie 1971 a fost ridicat în treapta de arhimandrit.
Între anii 1971-1974 a reprezentat Patriarhia Moscovei la Consiliul Mondial al Bisericilor de la Geneva.
Din data de 26 decembrie 1974 până în data de 26 decembrie 1984 — a îndeplinit funcţia de Rector al Academiei Teologice şi al Seminarului Teologic Ortodox din Leningrad. Între anii 1974-1984 — a fost conferenţiar al catedrei de patrologie a aceleiaşi Academii Teologice.
În data de 14 martie 1976 a fost hirotonit în treapta de episcop de Vîborg. În data de 2 septembrie 1977 a fost ridicat în treapta de arhiepiscop.
Din data de 26 decembrie 1984 este numit ca arhiepiscop de Smolensk şi Veazemsk.
Din anul 1986 devine oblăduitor al parohiilor din regiunea Kaliningrad.
În anul 1988 este ales şi numit în postul vacant de arhiepiscop de Smolensk şi Kaliningrad.
Din data de 13 noiembrie 1989 până în anul 2009 — Preşedinte al Departamentului de Relaţii Externe (din august 2000 — Departament al Relaţiilor Externe Bisericești), membru permanent al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse.
În data de 25 februarie 1991 este ridicat în treapta de mitropolit.
Din data de 27 ianuarie 2009, sinodul local al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a ales pe mitropolitul Chiril ca Patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii.
Intronizarea Preafericitului Părinte Patriarh Chiril (Kiril) a avut loc în data de 1 februarie 2009 în catedrala Hristos Mântuitorul din oraşul Moscova.
Făcând ascultare de ierahie, Înaltpreasfinţitul Chiril a fost:
între anii 1975-1982 — preşedinte al Consiliului eparhial al Mitropoliei de Leningrad;
între anii 1975-1998 — membru al Comitetului Central şi al Executivului Consiliului Mondial al Bisericilor;
între anii 1976-1978 — locţiitor al Exarhatului Patriarhal al Europei de Vest;
între anii 1976-1984 — membru al Comisiei Sfântului Sinod pe întrebările ce ţin de unitatea creştină;
din anul 1978 până în anul 1984 — oblăduitor al parohiilor din Finlanda;
din anul 1978 până în anul 1984 — locţiitor al preşedintelui filialei din or. Leningrad a Departamentului de Relații Externe Bisericeștid;
între anii 1980-1988 — membru al comisiei de pregătire şi desfăşurare a festivităţilor legate de serbarea a 1000 de ani de la Încreștinarea Rusiei;
în anul 1990 — membru al comisiei de pregătire a Soborului Local al Bisericii Ortodoxe Ruse;
în anul 1990 — membru al comisiei de contribuire la eforturile întru depăşirea consecințelor avariei de la SEA din Cernobâl;
între anii 1989-1996 — oblăduitor al protopopiatului Ortodox din Ungaria;
între 1990-1991 — oblăduitor temporar al episcopiei de Haga şi Olanda;
între 1990-1993 — oblăduitor temporar al eparhiei de Corsun;
între anii 1990-1993 — președinte al Comisiei Sfântului Sinod pentru Renaşterea Educaţiei Moral-Religioase și de Binefacere;
între anii 1990-2000 — preşedinte al Comisiei Sfântului Sinod pentru introducerea unor rectificări în Statutul de Administrare a Bisericii Ortodoxe Ruse. Statutul a fost aprobat în timpul Sinodului Arhieresc Jubiliar din anul 2000;
din anul 1994 până în anul 2002 — membru al Consiliului Obștesc pentru reconstruirea Catedralei «Hristos Mântuitorul» din Moscova;
între anii 1994-1996 — membru al Consiliului pentru Politică Externă al Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei;
între anii 1995-2000 — Preşedinte al Grupului Sinodal de Lucru pentru elaborarea Concepției Bisericii Ortodoxe Ruse în problemele relațiilor dintre Biserică și Stat, precum şi problemele societăţii moderne în ansamblu;
între anii 1995-1999 — membru al Comitetului Rus de Organizare a lucrărilor de pregătire şi desfăşurare a manifestaţiilor dedicate serbării zilelor comemorabile ale Marelui Război pentru Apărarea Patriei din anii 1941-1945;
între anii 1996-2000 — membru al Consiliului de Observatori al Fundației ”50 de ani de la Victoria din anul 1945”.
În momentul alegerii în Scaunul Patriarhal, mitropolitul Chiril deţinea următoarele funcţii:
membru permanent al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse (începând cu anul 1989);
preşedinte al Departamentului de Relaţii Externe Bisericeşti (din anul 1989);
oblăduitor al parohiilor ortodoxe din Finlanda (din anul 1990);
membru al Comisiei Teologice Sinodale (din 26 decembrie 1994);
membru al Comisiei Patriarhale şi Sinodale Biblice (începând cu anul 1990);
copreşedinte (din 1993 г.) şi vicepreşedinte (din anul 1995) al Soborului Mondial Popular Rus, preşedinte al filialelor SMPR din Smolensk (din anul 1996) şi Kaliningrad (din anul 1997);
membru al Consiliului Mișcării «Zemstvelor» (din anul 1993);
membru al Societăţii Ruse din Palestina;
autor şi prezentator al emisiunii televizate săptămânale «Cuvântul Păstorului» – «Slovo Pastîrea», difuzată pe Primul canal de Televiziune din Rusia (din anul 1994);
preşedinte de Onoare a Conferinţei Ecumenice «Religia şi lumea» – «Religia I mir» (din anul 1994);
membru al Consiliului pentru colaborare cu comunitățile religioase pe lângă Preşedintele Federaţiei Ruse (din anul 1995);
membru al Comisiei pentru Premiile de Stat în domeniul Literaturii şi a Artei pe lângă Preşedintele Federaţiei Ruse (din anul 1995);
membru de onoare al Clubului al Clubului Moscovit al Intelectualilor şi Oamenilor de Afaceri (din anul 1995);
copreşedinte al Comitetului Consultativ Interconfesional Creştin (din anul 1996);
membru al Prezidiumului Interreligios al Rusiei (din anul 1998);
redactor-șef al revistelor: ”Țercovi i vremea” (din anul 1991), «Smolenskie eparhialinîe vedomosti» (din anul 1993), «Pravoslavnîi palomnic» (din anul 2001);
membru al Consiliului Bisericesc-Științific de Editare a «Enciclopediei Ortodoxe» (din anul 1999);
membru al Consiliului de Observatori al Catedralei «Hristos Mântuitorul» (din anul 2002);
copreşedinte al Consiliului Liderilor Religioşi din Europa (din anul 2002);
preşedinte al Comitetului de Organizare al Expoziţiei «Rusia Ortodoxă» (din anul 2003);
copreşedinte al Grupului de Lucru pentru cooperarea dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi Ministerul Afacerilor Externe din Federația Rusă (din 2003);
preşedinte al Comitetului Executiv al cadrul Consiliului Interreligios CSI (din 2004);
membru al Prezidiumului Consiliului Interreligios CSI (din 2004);
membru al Consiliului pentru colaborare cu comunitățile religioase pe lângă Preşedintele Federaţiei Ruse (începând cu anul 2004);
preşedinte al Comisiei pentru problemele parohiilor Bisericii de Rit Vechi și de cooperare cu Biserica de Rit Vechi din Rusia (începând cu anul 2005);
preşedinte al grupului de lucru pentru elaborarea unui Document Conceptual de prezentare a poziţiei Bisericii Ortodoxe Ruse în sfera relaţiilor interreligioase (din anul 2005);
preşedinte al grupului de lucru pentru pregătirea unui document în care să fie expusă poziţia Bisericii Ortodoxe Ruse faţă de problemele globalizării (din anul 2005);
membru al Comisiei Unificate în problemele politicii naţionale şi relațiilor dintre stat şi comunităţile religioase (începînd cu anul 2006);
copreşedinte al Conferinţei Modiale «Religiile pentru pace» (din anul 2006);
coordonator al grupului de lucru responsabil de elaborarea «Fundamentelor învăţăturii Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la demnitatea, libertatea şi drepturile omului»;
locțiitor al Scaunului Patriarhal (din data de 6 decembrie 2008).
Preafericitul Părinte Patriarh Chiril (Kiril) a obţinut următoarele titluri, decoraţii şi distinţii:
din anul 1987 — titlul de Doctor Onoris Causa în Teologie al Academiei Teologice din Budapesta;
din anul 1986 — membru de onoare al Academiei Teologice de la Sankt-Petersburg;
din anul 1992 — membru al Academiei de Creație;
din anul 1994 — membru de onoare al Academiei Internaţionale a Euroasiei;
din anul 1996 — profesor de onoare al Academiei Militare (astăzi Universitate) de Artilerie Antiaeriană a Trupelor de Infanterie;
din anul 1997 — membru titular al Academiei de Literatură Rusă;
din anul 2002 — membru titular al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Umanistice (din anul 2003 Academia Publică de Ştiinţe Sociale din Rusia);
din anul 2002 — titlul de Doctor Honoris Causa în Politologie al Universităţii de Stat din Perugia (Italia);
din anul 2004 — titlul de Doctor Honoris Causa în Teologie al Academiei Creştine din Varşovia (Polonia);
din anul 2004 — titlul de Profesor de Onoare al Universităţii Umanitare din Smolensk;
din anul 2005 — titlul de Profesor de Onoare al Universităţii din Astrahani;
din anul 2005 — titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Sociale de Stat din Rusia;
din anul 2006 — titlul de Profesor de Onoare al Institutului de Marină Militară din Baltiisk ”Amiralul Feodor Uşakov”;
din anul 2007 — titlul de preşedinte de onoare al Academiei de Literatură Rusă;
din anul 2007 — titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Politehnice de Stat din Sankt-Petersburg;
din anul 2009 — titlul de Doctor Honoris Causa în Teologie al Academiei Teologice Ortodoxe din Kiev;
din anul 2009 — titlul de Doctor Honoris Causa în Teologie al Institutului de Teologie Ortodoxă «Sfinţii Chiril şi Metodie» din cadrul Universităţii de Stat din Belorusia;
din anul 2009 — titlul de Doctor Honoris Causa în Teologie al Academiei Teologice Ortodoxe din Sankt-Petersburg;
din anul 2009 — titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei Ruse a Serviciului Public pe lângă Preşedintele Federaţiei Ruse;
din anul 2010 — titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Cercetări Nucleare «МIFI»;
din anul 2010 ― titlul de Profesor de Onoare al Academiei Militare a Trupelor de Rachete cu destinaţie strategică ”Petru cel Mare”;
din anul 2010 ― titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Stat din Petrozavodsk;
din anul 2010 — titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Stat din Erevan;
din anul 2010 — titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei Naţionale de Drept din Odesa;
din anul 2010 — titlul de Doctor Honoris Causa în Teologie al Academiei de Teologie Ortodoxă din Moscova.
Preafericitul Patriarh Patriarh Chiril (Kiril) al Moscovei şi al Întregii Rusii este autorul următoarelor cărţi:
«Становление и развитие церковной иерархии и учение Православной Церкви о ее благодатном характере» (Ленинград, 1971 г.) [«Devenirea şi dezvoltarea ierarhiei bisericeşti şi învăţătura Bisericii Ortodoxe despre caracterul haric al acesteia» (Leningrad 1971)];
«Вызовы современной цивилизации. Как отвечает на них Православная Церковь» (М., 2002 г.) [«Provocările civilizaţiei moderne. Ce poziţie ia Biserica Ortodoxă faţă de aceste provocări» (Мoscova, 2002)];
«Слово Пастыря. Бог и человек. История спасения» (М., 2004 г.) [«Cuvântul Păstorului. Dumnezeu şi Omul. Istoria Mântuirii» (Мoscova, 2004)];
«L’Evangile et la liberte. Les valeurs de la Tradition dans la societe laique» (Paris, 2006);
«Свобода и ответственность: в поисках гармонии» (М., 2008 г.) [«Libertatea şi responsabilitatea: în căutarea armoniei» (Moscova, 2008)];
«Церковь призывает к единству» (Минск, 2010 г.) [«Biserica cheamă la unitate» (Мinsk, 2010)];
«Проповеди 2009-2010» (Свято-Троицкая Сергиева лавра, 2010 г.) [«Predici» (Sveato-Troiţkaia Sergheieva Lavra, 2010)]; şi de asemenea 1580 de publicaţii, inclusiv în edițiile periodice din Rusia şi străinătate.
Au fost editate ciclurile de emisiuni televizate: «Cuvântul păstorului» («Слово пастыря») — Introducere în Învăţătura de Credinţă Ortodoxă; «Cuvânt-Taină-Biserică» («Слово-Таинство-Церковь») — Istoria Bisericii Creştine Timpurii şi învăţătura despre
Biserică; ”Sinodul Arhieresc Jubiliar” («Юбилейный Архиерейский Собор») – Fundamentele concepţiei Sociale – Statutul Bisericii Ortodoxe Ruse – Actele de canonizare; «Relațiile cu eterodocșii» («Отношение к инославию»); «Cuvântul Păstorului» («Слово Пастыря») — Biserica, statul, politica (partea 1), Biserica, persoana, societatea (partea 2), Despre credinţă şi mântuire (partea 3). În format audio a fost editat un ciclu de predici din Postul cel Mare;
A fost invitat pentru a ţine lecţii la Roma (în anul 1972), la Universitatea din Helsinki, la Academia «ABU» din Turku, la Seminarul Ortodox din Kuopio (Finlanda, anul 1975), la Institutul Ecumenic din Bausset (Elveția, 1972, 1973), la Universitatea din Münster (Germania Federală, 1988), la Universitatea din Udine (Italia, 1988), la Universitatea de Stat din Perugia (Italia, 2002), la Academia Creştină din Varşovia (Polonia 2004).
Preafericitul Părinte Patriarh Chiril a activat şi continuă activitatea în domeniul relaţiilor interrortodoxe. El a fost primul reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse în «SYNDESMOS» — frăţietatea modială a organizaţiilor ortodoxe de tineri. Din anul 1971 până în anul 1977 — a fost membru al Comitetului Executiv «Syndesmos»; participant la Adunările Generale ale acestei organizații a VIII-a (Boston 1971), a IX-a (Geneva, 1977), a Х-ea (Filanda 1980) şi a XIV-ea (Moscova 1992); participant al Primului Congres Panortodox Presinodal (Chambesy, 1976) şi al Comisiei Interortodoxe pentru pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe de Răsărit (Chambesy, 1993, 1999); raportorul principal la Consultanţa Ortodoxă «Înţelegerea şi viziunea comună a Consiliului Mondial al Bisericilor» (Chambesy, 1995); participant la consultanţa panortodoxă pe chestiunile referitoare la ecumenism (Saloniki 1998), participant al Adunării Întîistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale pentru depășirea schismei bisericești din Bulgaria (Sofia, 1998); participant al Festivităţii Panortodoxe închinate împlinirii a 2000 de ani de Creştinism desfăşurate la Betleem în data de 7.01.2000; participant la negocierile dintre Patriarhiile de Moscova şi de Constantinopol (Istambul 1977, Geneva 1978, Istambul 1990, Moscova, 1991, Istambul 1993), participant al consultaţiilor periodice pe marginea problemelor curente în relațiile dintre cele două Bisericii; a purtat negocieri cu Biserica Ortodoxă a Constinopolului în privinţa Estoniei şi cu Biserica Ortodoxă Română în problema mitropoliei Basarabiei din Republica Moldova (de două ori în anul 1997 în Geneva, în anul 1999 la Chişinău).
În anul 2005 în calitate de Şef al delegaţiei Bisericii Ortodoxe Ruse a participat la intronizarea Patriarhului Teofil al III-lea al Ierusalimului.
Făcând parte din componenţa delegaţiilor oficiale, a vizitat toate Bisericile Ortodoxe Autocefale, inclusiv ca însoţitor al Preafericitului Patriarh Pimen şi Preafericitului Patriarh Alexei al II-lea în timpul călătoriilor Sanctităţilor Sale în străinătate.
A participat la lucrările organizaţiilor intercreştine. În calitate de delegat a participat la cea de-a IV-ea (Uppsala, Suedia 1968), a V-ea (Nairobi Kenya, 1975 ), a VI-ea (Vancouver, Canada, 1983) şi a VII-ea (Canberra, Australia, 1991) Adunări Generale ale Consiliului Modial al Biserilor; la Conferinţa Modială de Misionarism «Mîntuirea astăzi» (Bangkok, 1973); a fost preşedinte al Conferinţei Mondiale «Credinţa, ştiinţa şi viitorul» (Boston, 1979) și al Convocării Modiale «Pacea, dreptatea şi integritatea creaţiei» (Seul, 1990); a participat la adunările comisiei ”Credința și Organizarea” a Consiliului Mondial al Bisericilor de la Akkra (Ghana, 1974), Lima (Peru, 1982), Budapesta (Ungaria, 1989).
Împlinind indicațiile Întîistătătorilor Bisericii Ortodoxe Ruse, a participat la întâlniri cu reprezentanţii Bisericilor din America, Japonia, Germania, Finlanda, Italia, Suedia, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Franţa, Spania, Norvegia, Islanda, Polonia, Cehia, Slovacia, Etiopia, Australia, Noua Zelandă, India, Tailanda, Sri Lanka, Laos, Jamaica, Canada, Kongo, Zair, Argentina, Chile, Cipru, China, Africa de Sud, Grecia.
A fost membru al Soborului Local Jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse (iunie 1988, Zagorsk), preşedinte al Comisiei de Redactare a acestuia şi autor al proiectului Statutului Bisericii Ortodoxe Ruse, aprobat de către Soborul Jubiliar.
Este participant al Soborului (Sinodului) Arhieresc întrunit cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la restabilirea Scaunului Patriarhal (octombrie 1989), participant al Soborului Arhieresc Extraordonar din 30-31 ianuarie 1990, precum şi al Soborului Local din 6-10 iunie 1990, al Soboarelor Arhierești din 25-26 octombrie 1991; din 31 martie — 4 aprilie 1992; din 11 iunie 1992; 29 noiembrie — 2 decembrie 1994; 18-23 februarie 1997; 13-16 august 2000; 3-6 octombrie 2004, 24-29 iunie 2008.
A reprezentat Biserica Ortodoxă Rusă în comisiile de elaborare a Legii Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse privind Libertatea Religioasă din 25 octombrie 1990 şi a Legii Federale a Federaţiei Ruse cu privire la Libertatea Conştiinţei şi a Comunităților Religioase din 26 septembrie 1997. A participat la elaborarea poziţiei bisericeşti şi a acţiunilor de pacificare din timpul evenimentelor din august 1991 şi octombrie 1993.
A fost unul din iniţiatorii constituirii Soborului Mondial Popular Rus din 1993.
În calitate de președinte al Comisiei Sfântului Sinod pentru Renaşterea Educaţiei Moral-Religioase și de Binefacere a iniţiat formarea Departamentelor Sinodale pentru Învăţământul Religios; pentru Asistenţă Socială şi Binefacere; pentru Cooperare cu Forţele Armate şi Organele de Drept.
A fost autorul «Concepţiei pentru Renaşterea Acţiunilor de Binefacere şi a Învăţământului Religios» care a fost aprobată de Sfântul Sinod pe 30 ianuarie 1991. A elaborat şi a prezentat pentru aprobare Sfântului Sinod, în anul 1994, «Concepţia de Cooperare a Bisericii Ortodoxe Ruse cu Forţele Armate».
Din anul 1996 până în anul 2000 a condus lucrările de elaborare şi a prezentat Soborului Arhieresc Jubiliar din 2000 «Fundamentele Concepţiei Sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse».
A participat la normalizarea situaţiei bisericeşti din Estonia. Pentru aceasta Preafericirea Sa i-a vizitat pe Patriarhii Antiohiei şi al Ierusalimului (vizite în Liban, Siria, Iordania şi Israel în anul 1996), de asemenea a participat la negocieri cu reprezentanţi ai Patriarhiei de Constantinopol, din or. Zürich (Suedia), în martie şi de două ori în aprilie 1996, în Tesalonic, Talin, Atena (1996), în Odesa (1997), în Geneva (1998), în Moscova, Geneva şi Zürich (2000), în Vena, Berlin şi Zürich (2001), în Moscova şi Istambul (2003). În acest scop de nenumărate ori a vizitat Estonia unde a purtat tratative cu reprezentanții guvernului, deputaţii parlalmentului şi oamenii de afaceri din această țară.
S-a implicat activ în acţiunile pacificatoare din Iugoslavia. De nenumărate ori a vizitat în timpul războiului oraşul Belgrad, a purtat tratative cu conducerea acestei ţări, a iniţiat formarea unui grup creştin internaţional informal de pacificare pentru Iugoslavia (Vena, mai 1999) şi convocarea conferinţei internaţionale intercreştine pe tema: «Europa după criza din Kosovo: acţiunile ulterioare ale Bisericilor» în or. Oslo (Norvegia) în noiembrie 1999.

Conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse

În anul 2009 a fost aprobată reforma organelor centrale ale conducerii bisericeşti. A fost reorganizată în principiu activitatea Direcţiei Organizatorice a Patriarhiei Moscovei, concretizată sfera activităţii Departamentului pentru Relaţii Externe Bisericeşti, au fost create noi departamente Sinodale, au fost delimitate funcţiile Consiliului Editorial al Bisericii Ortodoxe Ruse de cele ale Editurii Patriarhiei Moscovei, s-a desfăşurat o activitate de analiză în privinţa formării schimbărilor necesare în structura Comitetului Educativ pe lângă Sfântul Sinod şi în sistemul educaţiei teologice în ansamblu. A fost animată activitatea Judecăţii Bisericeşti Generale.
În anul 2010 a fost înnoit Statutul Departamentului Sinodal pentru Acţiuni Bisericești de Binefacere şi Asistenţă Socială, au fost actualizate funcţiile şi structura Direcţiei Organizatorice pentru Mănăstiri; Seretariatul pentru Instituțiile din Străinătate a fost reformat la rand de Direcţie a Patriarhiei Moscovei. A început activitatea Districtului Mitropolitan din Republica Kazahstan: i-au fost aprobate Statutul şi Regulamentul Intern, în această ţară s-au creat noi eparhii.
Au fost formate noi instituţii bisericeşti:
Departamentul pentru Relaţii dintre Biserică şi Societate (2009);
Departamentul Sinodal Informaţional (2009);
Direcţia financiar-economică (2009);
Adunarea Intersobornicească a Bisericii Ortodoxe Ruse (2009);
Secţia de Aspirantură şi Doctorat «Sfinţii Întocmai cu Apostolii Chiril şi Metodie» (2009);
Comitetul Sinodal pentru cooperare cu căzăcimea (2010);
Departamentul Sinodal pentru Slujire Duhovnicească în Penitenciare (2010);
Consiliul Patriarhal pentru Cultură (2010).
Au fost înfiinţate opt eparhii:
de Kaliningrad (2009), de Ulan-Udă şi de Bureatia (2009), de Karaganda (2010), Kostanaisk (2010), Pavlogradsk (2010), de Dneprodzerjinsk şi Ţariceansk (2010), Piatigorsk şi Cerkesk (2011), de Vladikavkaz şi Mahacikala (2011).
Au fost deja săvârşite 15 hirotonii în treapta de episcop.
Preafericitul Patriarh Chiril s-a învrednicit de decoraţii din partea Bisericilor Ortodoxe din Alexandria, Ierusalim, Georgia, Serbia, Elada, Bulgaria, Polonia, a Bisericii Ortodoxe din Cehia şi Slovacia, Bisericilor Ortodoxe din America şi Filanda, a Bisericii Apostolice Armene şi a Bisericii din Malankara.
De asemenea a fost decorat de Biserica Ortodoxă Rusă: cu ordinul Sfîntului Întocmai cu Apostolii Marelui Cneaz Vladimir de gradul II, a Sfântului Alexei, mitropolitul Moscovei, de gradul II; ordinul Sfântului Binecredinciosului Cneaz Daniil al Moscovei de gradul I; ordinele Preacuviosului Serghie de Radonej de gradele I şi II; ordinul Sfântului Inochentie, mitropolitul Moscovei, de gradul II.
A fost decorat cu distincții de stat – ordinul «Drujba nаrodov» (1988); ordinul «Drujba» (1996); ordinul «Za zaslughi pered Otecestvom» de gradul III (2000); ordinul «Za zaslughi pered Otecestvom» de gradul II (2006); cu medalia «65 de ani de la Victoria în Marele Război pentru Apărarea Patriei din anii 1941-1945» (Republica Moldovenească Nistreană, 2010); ordinul «Şaraf» (Republica Azerbadjan, 2010); ordinul ”Alexandru Nevski” (2011).
În anii 1993, 2000, 2001, 2002, 2003, 2009 şi 2010 a fost desemnat cu titlul «Om al Anului», la capitolul ”Religie”, de către Institutul Biografic din Moscova.

Dr. Stelian Gomboş

https://steliangombos.wordpress.com/