Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Cristian Petru Bălan: CONDORUL

Cristian Petru Bălan: CONDORUL

Închis după zăbrele, în parcul cu-animale,
Stă tare trist condorul, cu ochi mari, visători..
Mulțimi îl văd și pleacă și-l plâng adeseori,
Căci merge greu, târându-și aripile, agale.
Sare din bârnă-n bârnă, dorind din nou să zboare,
Să spintece văzduhul, prin nori, în înălțimi.
Îl ocoleau piloții, că-i vajnic în iuțimi:
Era stăpân pe piscuri și se-mbăta de soare…
Plutea dormind sub ceruri, în liniștea albastră –
O cruce răstignită, al haosului zeu.
Acolo sus păruse că-i lângă Dumnezeu;
Aici e-o târâtoare – o victimă sihastră…
Când doarme, se visează că face tumbe-n aer,
Că zboară-n rotocoale, că-i, în picaje, as…
Aici se-ncurcă-n aripi, stângaci la orice pas.
Când cade, râd copiii; dar el aude-un vaier.
Condorule, bun frate, cu gât golaș și falnic,
Nu ți-ai pierdut simbolul și nici misterul sfânt:
Știu un popor ca tine, cu aripi la pământ – 
Ieri la-nălțime-n lume, azi priponit și jalnic…
 
Glen Ellyn, 1 nov. 2017
Melodía tradicional de origen peruano. Orgullosa de ser…