Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Alexandru Nemoianu: Despre sfârșitul lumii

Alexandru Nemoianu: Despre sfârșitul lumii

Cu toată siguranța aflarea vremii când lumea se va sfârși a fost curiozitatea supremă a oamenilor și această curiozitate a fost cauza unor nenumărate rătăciri, unele dintre ele efectiv distrugătoare.
Căci aceasta este o curiozitate morbidă, fără folos existenței omenești. Mai mult încă, căci de fapt oamenii ar vrea să audă ceea ce ei doresc; că nu va fi chiar așa rău, că de fapt așa cum trăim este destul de bine și suficient și în general acest “sfârșit” să nu îi afecteze personal. În cuvinte mai puține, oamenii bat câmpii!
Suntem în mod clar confruntați cu acea stare “căldicică”, în care există comoditate leșinată și lene profundă, mai ales mental. Este o stare care nu este plăcută lui Dumnezeu. Limpede ne spune Apocalipsa că cei “călduți” vor fi “scuipați” de la Fața lui Dumnezeu (Apocalipsa, 3:16). Deci este un sentiment de scârbă și, să îmi fie iertată îndrăzneala exprimării, de enervare din partea lui Dumnezeu. Starea “călduță” este dubioasă și de fapt păcătoasă.
În primul rând în privința “sfârșitului lumii” suntem avertizați clar; ”iar de ziua și ceasul acela nimeni nu știe, nici Îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”, (Matei 24;36). Deci limpede ni se spune că aceasta este o mare taină, care era neștiută chiar și Fiului, evident în ipostasul său omenesc, căci ca Fiu în vecie și ca parte, de o ființă și nedespărțită a Treimii, El știa. Sfântul Pavel încă ne spune, ”căci voi înșivă știți bine că ziua Domnului vine așa, ca un fur noaptea.” (I Tesalonicieni 5:2) Această taină este nedescoperită oamenilor deoarece nu le-ar fi de folos.
Oamenii nu au la ce să fie amestecați în această taină care ține exclusiv de Planul Divin. Oamenii stiu, sau ar trebui să știe, ceea ce au de făcut; ei au Biserica Ortodoxă, învățăturile Ei și deci au doar de a îi asculta sfatul. Mai departe ar fi curiozitate, iscodire fără rost. Din nou oamenii au de făcut un singur lucru să vegheze să se afle în stare potrivită în orice clipă. Dar dacă asupra vremii când va avea loc “sfârșitul lumii” suntem îndemnați să nu ne preocupăm, cu aceiași tărie suntem încredințați că acest “sfârșit al lumii” va avea loc. Mai mult încă, Sfinții Părinți și gânditorii creștini ne spun că Mântuirea nu va veni în istorie ci la capătul ei.
Cu toate acestea, în infinita dragoste a lui Dumnezeu pentru oameni, Mântuitorul a dezvăluit câteva dintre semnele care vor vesti “sfârșitul lumii”.
Aceste semene sunt enumerate în Evanghelia de la Matei 24:4:42 și în cea de la Luca 21:10-33. Între aceste semene sunt pomenite: falși Hristosi, războaie și zvonuri de războaie, se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție, vor fi mulți prooroci mincinoși, vor fi semne în soare, în lună și în stele, iar pe pământ, spaimă întru neamuri și nedumerire din pricina vuietul mării și al valurilor. “Iar când vor începe să fie acestea, prindeți curaj și ridicați capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie. ” Luca 21:28. Din nou trebuie repetat că acestea sunt semnele prevestitoare ale sfârșitului dar când va fi sfârșitul nu ni se spune și nu este de folos să ni se spună. Iar în ce privește timpul care desparte semnele de sfârșit să nu ne amăgim,  “că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri care a trecut și ca straja nopții” Psalm 89:4. Este de amintit aici că în tradiția popular românească s-au alcătuit “liste” ale semnelor ce vor vesti “sfârșitul lumii. O asemenea înșiruire de semne este menționată de marele Pr. Simion Florea Marian în lucrarea sa “Înmormântarea la Români”. Iată ce semne spuneau strămoșii noștri că vor vesti sfârșitul lumii:
“Când vor fi pe toate pâraiele și vadurile apelor mori, iar pe la răspântiile drumurilor crâșme..când moșnegii cei de 60-70 de ani, cari au copii căsătoriți, se vor însura a doua oară și vor lua fete de 16-20 de ani…când pe fața pământului se vor înmulți oamenii ca ciupercile, de nu-i va mai încăpea pământul, și neavând cu ce se nutri se vor mânca unul pe altul…când va pieri rușinea din lume și cei tineri nu se vor sfii deloc de cei bătrâni, când bogații de ce vor avea mai mult, de-aceea vor înșela și jupui mai tare pe cel sărman, luându-le și puținul lor cu tot felul de apucături și mijloace…când se vor certa tata cu fiu, mama cu fiica, frate cu frate, sora cu soră, vecin cu vecin, bătându-se ca niște orbi, când va pieri toată dreptatea din lume și nu vei putea-o nicăieri afla, de-ai căuta-o ziua în amiaza mare cu lumina aprinsă; când fiii nu vor asculta de fel de părinți, ci-i vor bate și omorî, sau cum zice o poezie populară: Când a bate fiu pe taica/când a bate fiica pe maica/frate mai mic pe cel mai mare/sora mai mica pe cea mai mare/atuncea-i sfârșenia pământului/potopul creștinului.” (Simion Fl.Marian, ”Înmormântarea la Români”, București 2000,p334.)
Este fără îndoială că multe dintre aceste semene le vedem limpede în jurul nostru. Înseamnă că sfârșitul este aproape? Asta nu știm și nu ne este dat să știm. Dar ce știm este că vremea s-a apropiat, că trebuie să fim cu grijă și să stăm neclintiți în jurul Bisericii Ortodoxe singura și sigura noastră certitudine.

———————————

Alexandru Nemoianu
Istoric
The Romanian American Heritage Center

9 noiembrie 2017