Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CREDO » Semnal editorial şi publicistic: „Înviatul din Nazaret” – Convorbiri duhovniceşti cu Înaltpreasfinţitul Ioan al Banatului, realizate de Prof. Dr. Luminiţa Cornea, Editura „Sophia”, Bucureşti, 2017, 320 de pagini…

Semnal editorial şi publicistic: „Înviatul din Nazaret” – Convorbiri duhovniceşti cu Înaltpreasfinţitul Ioan al Banatului, realizate de Prof. Dr. Luminiţa Cornea, Editura „Sophia”, Bucureşti, 2017, 320 de pagini…

Cu adevărat mare este Dumnezeu, căci, iată, în chiar ziua în care Părintele Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan împlineşte vârsta de pământească, frumoasă şi binecuvântată, de 66 de ani, eu mă străuiesc, încerc şi, cred că şi reuşesc, să mă învrednicesc să scriu câteva rânduri despre cartea cu titlul, semnificativ şi elocvent, “Înviatul din Nazaret – Convorbiri duhovniceşti cu Înaltpreasfinţitul Ioan al Banatului” realizate de Domana Prof. Dr. Luminiţa Cornea, de la Sfântu Gheorghe care m-a şi bucurat, nespus de mult, cu oferirea/dăruirea acestui volum, mie, nevrednicul!…
Ataşată fiind Bisericii, Doamna Profesoară Luminiţa Cornea încearcă în acest volum să-şi lămurească anumite întrebări despre locul, rostul şi menirea omului pe acest pământ.
Căutarea unor răspunsuri la multele şi variatele probleme care o preocupă şi o frământă au determinat-o să se îndrepte şi să se adreseze unui ales părinte duhovnisc, în persoana Părintelui Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan.
Cu alte cuvinte, cartea de faţă este rezultatul acestor întrebări şi căutări şi totodată, o mărturie vie că intelectualul român, omul de cultură, doreşte să se apropie din ce în ce mai mult de Dumnezeu şi de Împărăţia Sa Cea Sfântă şi Veşnică. Aş mai adăuga că, şi de această dată, această frumoasă lucrare recuperează şi recapitulează o mărturisire de credinţă a cărturarului, având în vedere mediul în care au trăit, au crescut şi s-au format generaţii întregi de intelectuali români înainte de anul 1990.
Este şi cazul autoarei volumului de faţă, care, în primele pagini ale cărţii, a scris un emoţionant şi sincer cuvânt introductive, intitulat, sugestiv, “Înaltpreasfinţitul Ioan, Mitropolitul Banatului – îndreptător credinţei şi chip blândeţelor”, în rândurile căruia mărtuuriseşte, între altele, că “Înaltpreasfinţitul Ioan rămâne al nostru ca Ierarhul Ioan al Munţilor!…”
Drept urmare, volomul de faţă se constituie într-o lucrare duhovnicească, mult folositoare şi mult ziditoare, din punct de vedere spiritual, în care dialogul cu un adevărat Părinte Duhovnic sau Duhovnicesc “lasă în suflet multă pace şi lumină. Este lumina care ne călăuzeşte pe cărarea raiului, dacă i-am pătruns înţelesul.
Cu cât vom pricepe mai bine semnificaţia, lumina va pune stăpânire pe sufletul nostrum, înfrumuseţându-l. Glasul ierarhului duhovnicesc reprezintă lumina care ne acoperă cu harul său. Sămânţa aruncată va răsări şi va supravieţui, dacă vom avea grijă să nu-I tăiem rădăcina – credinţa. Lumina străbate în întuneric. Vâzând-o, ne entuziasmăm, ne înflăcărăm, dar este necesar să luăm aminte asupra ei, să-I pătrundem înţelesul, semnificaţia.
Cuvintele Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan sunt pline de încărcătură duhovnicească, pe înţelesul nostru, al tuturor, dar cu profunde semnificaţii.
Cu alte cuvinte, Înaltpreasfinţia Sa este întruchiparea ierarhului adevărat, apropiat de popor, aflat mereu între enoriaşi. Are darul de a zidi pe fiecare om cu un cuvânt bun, conducându-l spre lumina cunoaşterii adevărului, deoarece nu este om care să meargă prin întuneric şi să nu dorească să-I apară în priviri lumina. Cum? Calea cea mai importantă este dialogul, convorbirea cu duhovnicul. O astfel de convorbire redăm în cartea de faţă, prin dialogul cu Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan, având în vedere subiecte şi teme de larg şi real interes!…
De fiecare dată, ascultând cuvintele de învăţătură ale Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan, rostite cu diferite prilejuri şi ocazii, mi-au rămas în suflet explicaţii deosebite în legătură cu diverse pericope din Sfintele Evanghelii ori sfaturi sau îndemnuri referitoare la diverse situaţii de natură duhovnicească şi bisericească” – după cum afirmă autoarea – Doamna Luminiţa Cornea, din municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna – care este profesoară de dulce grai şi sfântă limbă românească, după cum îi plece Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan să-i numească pe profesorii de limbă şi literatură română. Îndelungata şi de success carieră didactică şi-a încununat-o cu publicarea tezei de doctorat, cu titlul: “Locuţiuni verbale în romanul istoric sadovenian – o abordare gramaticală, stilistică şi poetică”.
Preocupată fiind de cercetarea filolologică, şi cea istorică, de literatura română veche şi de texte religioase, Doamna Profesoară Luminiţa Cornea a editat şi a reeditat volume şi scrieri ale unor vrednici preoţi şi ierarhi. Mă gândesc, în mod special, la cartea preotului Ioan Graure “Cinstirea părinţilor” şi la reeditarea volumului “pentru neam şi pentru lege” al Episcopului Iustinian Teculescu.
În altă ordine de idei, Părintele Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului – Fostul Ioan al Munţilor, este unul din ierarhii de vârf ai bisericii şi ai ţării, un model de slujitor valoros, modest, apropiat de popor, care nu şi-a lăsat mintea şi ambiţiile omeneşti călăuzite şi alimentate de aburii succesului efemer şi deşert, cuvântul fiindu-i întotdeauna în consonanţă cu fapta, adică da ce este da şi nu ce este nu. La rândul ei,
Doamna Profesoară Luminiţa Cornea, doctor în filologie, născută şi crescută în climatul de adâncă evlavie al unei familii preoţeşti – tatăl însuşi fiind un foarte pasionat şi talentat condeier – stăpâneşte cu uşurinţă şi foloseşte cu abilitate terminologia religioasă şi chiar teologică, înlesnind substanţial elaborarea cărţii.
Parcurgând (şi) cuprinsul acestei cărţi sau Convorbirile dintre cei doi autori/protagonişti şi interlocutori, ne apare în ochii minţii imaginea de la Stejarul Mamvri şi convorbirea pe care Patriarhul Avraam a avut-o cu Dumnezeu, ascuns sub chipul celor Trei tineri!…
Altfel spus, Înaltpreasfinţia Sa, Ioan Selejan – Arhiepiscopul Timişoarei Mitropolitul Banatului, s-a născut la data de 14 noiembrie 1951, în localitatea Pietrani, judeţul Bihor, fiind cel de-al patrulea copil al părinţilor săi, Ioan şi Ilca.
Şcoala primară a urmat-o în satul natal Pietrani, iar gimnaziul l-a urmat în localitatea Pocola, judeţul Bihor.
A absolvit liceul „Constantin Brâncuşi” din Oradea, promoţia 1971 şi Facultatea de Instalaţii şi Automatizări din Bucureşti, promoţia 1976.
În anul 1980 a intrat ca vieţuitor la Mănăstirea Lainici, judeţul Gorj.
În anul 1986 a absolvit Seminarul Teologic din Craiova, iar în anul 1990, Institutul Teologic de grad universitar din Sibiu.
La 6 august 1990 a fost hirotonit Ierodiacon la Mănăstirea Lainici, iar la 15 august 1990 a fost hirotonit Ieromonah la Mănăstirea Tismana.
Între anii 1990 – 1994 a fost rânduit Stareţ al Mănăstirii Lainici de către vrednicul de pie memorie şi sinceră amintire ori pomenire – Dr. Nestor Vornicescu – Mitropolitul de atunci al Olteniei, încredinţându-i-se păstorirea sufletească a fraţilor şi călugărilor din mănăstire.
În perioada anilor 1980 – 1994 a restaurat mai multe biserici şi mănăstiri (Tismana, Polovraci, Bucovăţ, Lainici, Crasna), iar cât a fost Stareţ la Mânăstirea Lainici, a zidit o nouă biserică, monumentală, în incinta mânăstirii, şi un corp de chilii.
În perioada studiilor la Ierusalim a coordonat pictarea unei părţi a bisericii şi a amenajat o bibliotecă, care a fost şi ea pictată.
În perioada anilor 1991 – 1994 a urmat în paralel două cursuri de doctorat la Institutul Biblic din Ierusalim, unul în Studii Biblice/Scripturistice, şi altul în Egiptologie şi Orientalistică.
În anul 1994 a fost hirotesit Arhimandrit şi numit Superior al Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, de unde a fost chemat în ţară pentru ocuparea funcţiei de Episcop eparhiot.
Ca un act de dreptate faţă de cei care s-au jertfit de-a lungul istoriei pentru credinţă şi neam, Adunarea Naţională Bisericească, în şedinţa din 11 ianuarie 1994, a hotărât înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe Române a Covasnei şi Harghitei.
La 12 iulie 1994, Colegiul Electoral Bisericesc a ales ca întâistătător al nou înfiinţatei Episcopii, cu sediul la Miercurea Ciuc, pe P. Cuv. Părinte Arhimandrit Ioan Selejan – Superiorul Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim şi Iordan.
La 20 iulie 1994, la Mănăstirea „Sfântul Prooroc Ilie” din oraşul Topliţa, judeţul Harghita, ctitorie a Patriarhului României – Elie Miron Cristea, s-a săvârşit hirotonia întru Arhiereu a Î.P.S. Sale, Ioan Selejan.
La 25 septembrie 1994, a avut loc la Miercurea Ciuc, în catedrala „Sfântul Ier. Nicolae” instalarea primului Episcop Ortodox Român al Covasnei şi Harghitei.
În cadrul şedinţei de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 18 – 19 iunie 2009, desfăşurată la Reşedinţa Patriarhală din Bucureşti, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Preasfinţitul Părinte Ioan Selejan – Episcopul Ortodox Român al Covasnei şi Harghitei a fost ridicat la rangul de Arhiepiscop, pentru activitatea ierarhică pilduitoare şi slujire chiriahală deosebită şi îndelungată a Bisericii.
Duminică – 23 august 2009, s-a săvârșit actul solemn al ridicării la rangul de Arhiepiscop a Preasfinţitului Părinte Ioan al Covasnei şi Harghitei, după săvârşirea Sfintei Liturghii de către Preafericitul Părinte Daniel – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi 14 membri ai Sfântului Sinod.
În urma mutării la veşnicele şi cereştile lăcaşuri a vrednicului Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului – IPS Părinte Dr. Nicolae Corneanu, în toamna anului 2014, la 16 decembrie 2014, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-au ales, în scaunul mitropolitan vacant, pe ÎPS Părinte Arhiepiscop Ioan Selejan al Covasnei şi Harghitei, iar a patra zi de Crăciun – duminica, adică în data de 28 decembrie 2014, a avut loc, în Catedrala Mitropolitană a Banatului din Timişoara, ceremonia de întronizare a noului şi vrednicului ierarh – Părintele Ioan Selejan – Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului.
În altă ordine de idei, la Editura “Sophia” din București a apărut recent o nouă carte de convorbiri duhovnicești cu Înaltpreasfințitul Părinte Ioan Selejan – Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului.
Volumul „Înviatul din Nazaret. Convorbiri duhovniceşti cu †Ioan al Banatului” completează într-un mod excepţional treptele urcuşului nostru duhovnicesc spre Împărăţia lui Dumnezeu, aşa cum le-a văzut Înaltpreasfinţia Sa, în cel dintâi volum „Pe cărarea Raiului…”, publicat în anul 2010 şi reeditat în anul 2014 la aceeaşi prestigioasă editură.
Dacă acel volum este dedicat „părinţilor duhovnici pe care i-a cunoscut în ţară şi la locurile sfinte”, cel de faţă este închinat Sfinţilor Banatului pe care i-a întâlnit la sfârşitul anului 2014, când a fost ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului.
Încă de atunci, cu smerenia specifică omului cu suflet curat, venit să îngenuncheze la picioarele sfinţilor pentru spovedanie şi binecuvântare, Părintele nostru Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan spunea că a fost ales să calce pe urmele Sfinţilor Banatului, ca mai apoi să meargă împreună cu păstoriţii săi pe „cărarea Raiului”, la întâlnirea cu Mântuitorul sufletelor noastre, Iisus Hristos Domnul nostru.
Această lucrare, prefaţată exceptional, după cum am mai spus, de către Doamna Prof. Dr. Luminiţa Cornea, care nu se sfieşte să vadă în chipul bland şi bun al Părintelui nostru Arhiepiscop şi Mitropolit o caldă reflexie a Sfântului Ierarh Nicolae – Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, cuprinde şaizeci de convorbiri duhovniceşti menite să ne apropie de Dumnezeu şi de semeni.
Prin mărturisirile exprimate, nu de puţine ori în lacrimi, de la amvonul pastoral din sfintele biserici, ierarhul nostru bănăţean se simte în mijlocul credincioşilor ca în cea mai desăvârşită familie, căreia parcă ar dori să-i transmită tot ce are el mai bun şi crede că trebuie să rămână în sufletul lor: dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de neamul său.
În acest urcuş duhovnicesc, înaltul ierarh ne ia cu sine într-o călătorie prin Ţara Sfântă pentru a ne arăta locurile unde Dumnezeu l-a binecuvântat să calce pe urmele lui Iisus Hristos – Domnul şi Mântuitorul nostru, vreme de mai mulţi ani, din încredinţarea Sfântului Sinod al Bisericii noastre, şi ne arată, asemenea unui părinte dornic să ne convingă de cele relatate de Sfintele Scripturi, toate cele văzute de Înaltpreasfinţia Sa, ca noi să nu ne îndoim niciodată că lumina vieţii celei veşnice vine de la „Înviatul din Nazaret”.
Ca atare, odată convinşi de existenţa terestră a paşilor Domnului, se opreşte la pacea de la Betleem, despre care vorbesc îngerii, şi nu merge prea departe, lăsându-ne să ne aşezăm în tihnă în braţele Maicii Domnului, apoi ne aminteşte de palma caldă de sub căpătâi a mamei noastre şi cu multă înţelepciune ne îndeamnă să-L urmăm pe Domnul Iisus Hristos până la Golgota şi apoi la „mormântul Învierii şi izvorul vieţii celei veşnice”.
„Înviatul din Nazaret…”, aşa cum ne precizează o parte din titlul lucrării, îşi revelează cuprinsul în bucuria a două lumini mântuitoare, cea a Betleemului şi cea a „Învierii”, oferindu-ne, în capitole de o profunzime rar întâlnită, învăţături alese şi de o frumuseţe duhovnicească aparte, despre dragostea faţă de Iisus Hristos, de ţară şi de semeni, de limba română şi de Ortodoxia Românească, de tricolor şi de imnul naţional.
La fel de minunate sunt reflecţiile autorului cu privire la eroismul şi sacrificiul înaintaşilor, la port şi la frumuseţea interioară, la sfinţenia mamelor aducătoare de prunci pe lume, la rugăciunea „Tatăl nostru” şi la smerenie, la libertatea pe care o avem de a-L alege şi de a-L urma pe Iisus Hristos, la încrederea acordată tinerilor – viitorul României, la cultura românească şi la locul neamului nostru în cultura universală.
De asemenea, Înaltpreasfinţia Sa surprinde într-un mod unic, original şi, practice, neobişnuit, în fiecare convorbire nu doar pe cititor, ci şi pe toţi cei ce-l ascultă cuvântând, prin multitudinea de expresii ce pot genera subiecte de predici şi cateheze, nu doar pentru preoţi, ci şi pentru studenţii teologi, care doresc să înceapă a-şi creiona profilul pastoral în aria omiletică a Sfintelor Evanghelii.
Este remarcabil să descoperi constant pe tot parcursul convorbirilor duhovniceşti libertatea interioară a autorului, care nu se depărtează de frumuseţea şi bucuria anilor copilăriei, arătându-ne că Domnul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă să rămânem curaţi la suflet asemenea copiilor, care nu văd brazdele adânci ale răutăţii şi nici nu-şi pot inchipui cum ar fi să te laşi pradă atacurilor sfâşietoare ale vorbelor fără temeinicie şi lipsite de duh.
Gândirea/cugetarea Părintelui nostru Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan, desprinsă parcă din pagini de Pateric, este caldă, apăsată şi convingătoare. Exprimările sale cu parfum de tămâie şi busuioc, înfrumuseţate de metafore subtile şi blând aşezate în fiecare convorbire, stau sub semnul luminii, al bucuriei negrăite şi al iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de creaţia Sa, şi nu se depărtează de textele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii noastre drept slăvitoare, fiindcă dau naştere învăţăturilor înţelepte şi moralizatoare, ce au rolul de a modela conştiinţe, de a rostui sensuri şi de a creiona semnificaţii adânci/profunde în sufletul cititorului.
Aşadar, dialogurile duhovniceşti cu Mitropolitul Ioan al Banatului, adunate în cele 320 de pagini ale volumului „Înviatul din Nazaret…”, ne fac părtaşi la dreapta credinţă şi ne redau pe noi nouă înşine, îmbogăţiţi în credinţă şi primeniţi sufleteşte.
Altminteri, oricum te-ai strecura în paginile acestei lucrări, fie că citeşti filă cu filă sau o răsfoieşti, nu poţi părăsi un dialog început, ¬fără să fii captivat, cel puţin pentru o clipă, de multitudinea de sensuri, care te direcţioneză către întâlnirea cu Dumnezeu, cu sfinţii şi cu îngerii, care sunt pomeniţi permanent în anevoiosul urcuş spre porţile cerului.
Prin urmare, recomandăm, tuturor, cu toată dragostea şi buna intenţie, (şi) volumul de faţă, care se doreşte a fi un smerit ghid spre cele duhovniceşti şi, de ce nu, un reper în alegerea unui sens spre întâlnirea cu Iisus Hristos Domnul întru Împărăţia Sa, rugând pe Maica Domnului să călăuzească paşii ostenitorilor şi spre alte lucrări cel puţin la fel de bogate în daruri duhovniceşti ca cele menţionate, spre bucuria cititorilor şi a credincioşilor din Banat!…
În concluzie vom sublinia şi reţine că volumul de faţă reprezintă, între altele, (şi) o cronică grăitoare despre „starea Ortodoxiei şi Românităţii” din întregul Banat contemporan, acum, la cumpăna dintre aceste secole şi milenii creştine, o contribuţie la cunoaşterea istoriei celor două judeţe româneşti, căci autorii şi protagoniştii ei sunt cât se poate de obiectivi şi de echilibraţi în acţiunile, activităţile, judecăţile, atitudinile şi realizările lor, aşa cum îi stă bine oricărui creştin şi român, care emite opinii şi concluzii, întemeiate pe reconstituirea faptelor şi oferă explicaţii în măsură să aducă unele lămuriri/clarificări necesare lumii, istoriei şi societăţii româneşti, contemporane.
Aşadar, cartea de faţă este de o imperioasă actualitate care invită la multă luciditate, discernământ şi dreaptă socoteală. Este o lucrare foarte bogată, densă şi în acelaşi timp concisă, cu care ar trebui să se întâlnească atât intelectualii cât şi credincioşii ţării şi Bisericii noastre, în calitate de membrii ai Ei, pentru a înţelege cât mai bine urmările şi consecinţele înstrăinării şi izolării pentru acest popor, care astăzi, mai mult ca oricând, este chemat să-şi asume destinul istoric al strămoşilor săi!…
În încheiere vom susţine cu toată convingerea că prin publicarea acestor convorbiri duhovniceşti cu un cunoscut, recunoscut şi renumit ierarh şi slujitor al Bisericii noastre, strămoşeşti şi dreptmăritoare – Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan Selejan – căruia îi dorim, cu acest binecuvântat prilej/moment aniversar, să aibă parte, în continuare, de mulţi ani, sănătoşi, frumoşi şi buni, de rodnic spor şi de alese împliniri duhovniceşti, autoarea ne-a făcut un scump cadou sufletului şi cugetului nostru, al cititorilor, pentru care îi mulţumim în mod deosebit, dorindu-i multă sănătate şi mult success, în continuare!…
În încheiere vom afirma şi susţine cu toată convingerea că prin publicarea acestor convorbiri duhovniceşti cu un cunoscut, recunoscut şi renumit ierarh şi slujitor al Bisericii noastre, strămoşeşti şi dreptmăritoare – Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Ioan Selejan – căruia îi dorim, cu acest prilej aniversar, să aibă parte, în continuare, de mulţi ani, sănătoşi, frumoşi şi buni, de rodnic sau îmbelşugat spor şi de alese împliniri duhovniceşti, ne conferă privilegiul unui frumos cadou, destinat sufletului şi cugetului nostru, al cititorilor şi credincioşilor, motiv pentru care îi mulţumim în mod deosebit, dorindu-i să aibă parte, în continuare, de multă sănătate şi binecuvântată putere de muncă, acum, în noua ascultare şi vrednica misiune de Arhipăstor al tuturor dreptămăritorilor credincioşi din latura de Vest a ţării noastre adică din ţinutul bogat şi îmbelşugat al Banatului!…

Dr. Stelian Gomboş

https://steliangombos.wordpress.com/


Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.