Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Exegeze » PROBITATEA ȘI RIGUROZITATEA ISTORICULUI LITERAR

PROBITATEA ȘI RIGUROZITATEA ISTORICULUI LITERAR

STAN V. CRISTEA, unul dintre cei mai reprezentativi cercetători ai fenomenului literar și cultural, mai ales când în centrul atenției sale se află „câmpia însorită și eternă a Teleormanului”, are un aport substanțial în aceste domenii, dacă ne referim doar la cele două volume despre publicațiile roșiorene și alexăndrinene, dar, mai ales, la masivul volum „Județul Teleorman. Dicționar biobibliografic”, fără a-l uita pe etnofolcloristul care a elaborat o documentată monografie a călușului.

Desigur că interesul său nu putea să nu cuprindă și zona literară de unde provin unii dintre marii scriitori români, în fruntea cărora se situează, fără  îndoială, Marin Preda, acesta înscriindu-se între „clasicii literaturii române contemporane”, ale cărui biografie și operă constituie preocuparea lui majoră de mulți ani. Ceea ce a rezultat se remarcă prin probitatea, rigurozitatea, acribia, meticulozitatea și exactitatea, nu numai în documentare, un proces extrem de laborios, ci și în organizarea și redactarea informațiilor obținute prin studierea a sute, poate mii de lucrări referitoare la scriitorul său preferat, în volume care au stârnit și stârnesc încă interesul tuturor, specialiști ori simpli lectori, căci, potrivit afirmației lui Alex Ștefănescu, „niciun scriitor de după război nu s-a bucurat de atâta încredere din partea cititorilor ca Marin Preda”, iar Stan V. Cristea își face o datorie de onoare din a-l prezenta pe prozatorul teleormănean la adevărata sa valoare.

În ultima perioadă, Stan V. Cristea și-a concentrat atenția asupra marelui scriitor cu origini teleormănene, ca un „omagiu pe care am crezut de cuviință că este firesc să-l aducem lui Marin Preda, cu siguranță cel mai mare scriitor ivit în câmpia însorită și eternă a Teleormanului”, după cum mărturisește însuși încă din primul studiu, „Marin Preda. Repere biobibliografice” (2012), volum impresionant, pentru vremea respectivă, cu peste 7000 de repere despre viața și opera acestuia, devenind, astfel, cea dintâi biobibliografie dedicată celui mai mare prozator din perioada postbelică. „O premieră editorială absolută”, conform propriei afirmații a autorului lucrării, pe care, în momentul apariției, o credeam exhaustivă, biobibliografia, rodul cercetării efectuate mulți ani la rând în cele mai mari biblioteci din București, Iași, Cluj-Napoca, este structurată în trei mari capitole dedicate biografiei, operei și receptării critice, urmate de două liste de indici (de opere și de nume), acestea din urmă facilitând documentarea celor interesați.

Continuându-și, cu același viu interes demn de toată lauda, căutările privind viața și opera marelui scriitor, strădania și truda, la fel de îndelungate, au fost finalizate de istoricul literar într-un nou volum, Marin Preda. Portret între oglinzi” (2015), surprinzând perioada de școlaritate, de la primul an, ratat, de școală primară, până la absolvirea Școlii Normale, rezultatele elevului fiind ilustrate prin copii ale cataloagelor, ale foilor matricole, facsimile.

Anii serviciului militar și debutul literar constituie alte perioade din viață, pe care istoricul le revelează cu aceeași meticulozitate, capitole urmate de cel în care tranșează controversa stârnită de Eugen Barbu privind similitudinea numelui Ilie Moromete cu cel al unui erou al folclorului rusesc, autorul respingând categoric afirmațiile făcute de un prozator a cărui „gelozie de breaslă” l-a făcut să emită o aserțiune lipsită de suport material și moral.

Un ultim capitol (Marin Preda, urmărit de securitate”) surprinde faptul că scriitorul nu era „un spirit comod pentru regimul totalitar”, fapt pentru care, în perioada 1952–1979 (și mai apoi, până la moarte), „s-a bucurat” de toată atenția acestei instituții, autorul aducând, ca probe, lucrările referitoare la urmărirea informativă a prozatorului „incomod”.

Perseverența lui Stan V. Cristea privind cercetarea vieții scriitorului se concretizează, în 2016, prin publicarea volumului „Marin Preda. Anii formării intelectuale”, care aduce foarte multe aspecte inedite despre anii de școală și nu numai. Structurată în șapte capitole, dintre care în primele patru cercetează, cu aplicație, anii de școală primară și elementară, viața de normalist la Abrud, Cristur și Odorhei, prezentând amănunte cu asupra de măsură, lucrarea surprinde anii debutului literar (autorul restabilind adevărul privind debutul absolut al prozatorului), anii serviciului militar (cu informații absolut inedite despre soldatul, apoi „fruntașul” Marin Preda, aflat în „slujba” patriei în perioada 1942-1945), anii afirmării literare, de la primele colaborări în reviste (1942), până la debutul editorial cu volumul „Întâlnirea din Pământuri” (1948), trecând în revistă și studiile critice privitoare la „perioada afirmării incontestabile în literatură” a celui ce va deveni „un clasic al literaturii române contemporane”. Aceeași rigurozitate o demonstrează „Bibliografia cronologică selectiv” cu peste 550 de titluri, privind opera și corespondența, alte peste 400 de referințe critice, plus iconografia, mai mult decât generoasă, cuprinzând documente, fotografii, facsimile, toate acestea aducând un plus valoric și documentar lucrării, despre care, cu modestie, autorul spune că este „o contribuție de istorie literară, care pune mai multă lumină – focalizată secvențial, cu ajutorul unor oglinzi virtuale – peste unele secvențe și aspecte din viața scriitorului”, afirmând că nu are „pretenția că rezultatul este exhaustiv și definitiv”.

Și, parcă pentru a umple eventualele scăpări din cele trei lucrări de până acum, Stan V. Cristea își continuă cercetările, dând publicității a doua ediție (revăzută și adăugită) a primei sale lucrări, ”Marin Preda. Repere biobibliografice” (Editura AIUS, Craiova, 2017), ca rezultat al obstinației, al pasiunii și al interesului pentru scriitorul teleormănean.

Plecând de la constatarea că scrierile de până acum „n-au reușit să dea seama, într-un ansamblu coerent, despre ceea ce înseamnă reperele biografiei scriitorului, ale operei sale ori ale receptării acesteia”, autorul se simte obligat moral să umple golurile, să elimine falsurile și presupunerile, să întregească informațiile, fapt pentru care, cele trei secțiuni și patru liste generoase de indici ale operei și ale numelor (personaje, editori, prefațatori, traducători, intervievatori etc.), altul general de nume și unul de nume geografice, presupun o muncă titanică a cercetătorului care, în redactare, a folosit „atât criteriul analitic, cât și criteriul cronologic în ordonarea biografiei, a operei și a referințelor, cât și în cazul indicilor”, oferind posibilitatea de a cunoaște personalitatea marelui scriitor.

În ceea ce privește opera, cele aproape 1500 de poziții detaliază tot ce a publicat Marin Preda în periodice sau în volume, iar cele 9800 de poziții privind referințele critice sunt inserate pe ani, chiar dacă autorul declară, ritos, că „cercetarea nu poate fi nici declarată și nici considerată încheiată vreodată”, deoarece „oricând mai rămâne ceva de înțeles, de analizat, de explicat, de argumentat, de adăugat”, căci oricare „nouă lecturi” descoperă noi sensuri ale mesajului operei prediste.

Deși afirmă că lucrarea nu este o „«biobibliografie» exhaustivă”, considerăm că ea este un unicat în materie (cel puțin în ceea ce-l privește pe Marin Preda) devenind un reper pentru toți cercetătorii sau cititorii interesați de viața și opera scriitorului, autorul ei excelând prin probitate, tenacitate, meticulozitate și rigurozitate, atât în documentare, cât și în redactare.

NICOLAE DINA – ALEXANDRIA