Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » DAN NICOLAU: Catharsis

DAN NICOLAU: Catharsis

    De origine greacă şi nu prea folosit deoarece, se pare sună pretenţios, termenul vine de la Khatares=pur, ceea ce vrea să însemne curăţire, purificare. Ce este interesant de remarcat, este că el este folosit de mai multe domenii, care îi dă fiecare o conotaţie specifică sieşi.

       Aşadar punctul de vedere religios creştin şi chiar cel precreştin, aduc în discuţie o izbăvire de păcate sau nişte ritualuri, în cazul precreştin de îndepărtare de păcate.

       Din unghiul din care priveşte medicina, se nuanţează puţin sensul, dar rămâne foarte aproape de religie: aici semnificaţia e de detoxifiere, sau alt termen medical, purgaţie, prin prisma faptului că păcatele semnalate de religie şi uneori chiar de morală, sunt, din cele mai vechi timpuri, ale lui Galenus şi Hippocrat asociate cu pedeapsa divină şi boala.

       Alt înţeles al catharsis-ului se face vizibil în cazul literaturii, unde celebrul (tot grec) Aristotel, în opera sa “Poetica”, militează pentru o purificare a emoţiilor, stare în care, sugerează că inspiraţia poeţilor se exprimă la cel mai înalt potenţial, doar în acele momente.

       In fine, pentru rubrica noastră, am ajuns la psihologie, mai precis la psihanaliză, al cărui cel mai de seamă reprezentant, chiar părinte, Sigmund Freud susţinea că starea cathartică este în fapt o eliberare de la un anormal exces de excitare. El mai stabilea totodată o legătură asociativă cu ideea fenomenului care a cauzat acea stare, eficientizând astfel, procesul eliberator, purificator.

       Perspectiva psihologiei emoţionale, dezvoltată în ultima vreme, include, fără să-i tremure vocea, actul cathartic, drept o importantă componentă a echilibrului emoţional. Deşi v-ar putea părea banal sau lipsit de semnificaţie, printre elementele concrete de manifestare a catharsisului din această perspectivă, se află…lacrimile  (“plângi să te descarci!”), violenţa verbală (pe româneşte înjurături,( fie ele în trafic, în stadion, sau mai puţin de dorit, acasă), violenţa fizică ( nu cunoaşteţi cazuri de spart veselă, sau chiar pomeţi de obraji, maxilare?)

       Dar psihologii au stabilit că dacă dai frâu liber momentului de mânie, asta nu înseamnă că ai anulat-o, ai alungat-o, te-ai purificat! Din păcate fenomenul de descărcare are o natură seducătoare căreia cu greu îi putem rezista, chit că este pasageră şi în scurt timp înţelegem că nu are nici o semnificaţie, în afara celei de moment. Reprezintă amăgirea că eşti din nou în şa, stăpân pe situaţie.

Dar mânia, la fel ca un chibrit, e incendiară, arde repede şi uneori mai arde şi degetele, adică lasă urme. Pe scurt, descărcarea mâniei este cea mai proastă soluţie de calmare. De ce? Pentru că izbucnirea ei, blochează acei centri care controlează trezirea creierului emoţional, iar acest fenomen, escaladează furia. Personal nu pledez pentru sugrumarea furiei. Are şi ea rostul ei. Dar cel mai bine este atunci când o putem controla.

      V-aţi gândit vreodată că există sportivi, în spectrul acela al violenţei, box, K1, lupte, judo,etc. ce cunoscându-se pe sine, nu luptă ca sclavi ai mâniei. Iar atunci când o controlezi, nu i te supui, ai mult mai multe şanse de câştig. Iar în viaţă nu este altfel.

          Cam ăsta este catharsis-ul emoţional.

 

DAN NICOLAU


Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.