Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Alexandru NEMOIANU: Izvoarele istorice ale românismului

Alexandru NEMOIANU: Izvoarele istorice ale românismului

Viața românească, de câteva veacuri, a fost și este tulburată de un fenomen extrem de periculos; de trădarea, conștientă ori nu, a elitelor sau oricum a suprastructurilor intelectuale. Acestei trădări, prin mimetism, slugărnicie sau pur și simplu prostie s-au alăturat un număr mare de indeterminați intelectual, aventurieri sau pur si simplu, fripturiști de un calibru sau altul.
De mai multe veacuri și încă mai exact de când au început să fie trimiși la școli “străine”, prea mulți dintre intelectuali au revenit hotărâți să schimbe viață și înțelegerea vieții românești cu “modele” de import. Până la un punct este posibil ca acești indivizi să fi fost de bună credință dar fără îndoială că în majoritatea lor ei au fost de rea credință și dușmani românismului în înțelesul de model existențial românesc, înțelegere românească a diferenței dintre bine și rău. Cel mai adesea promotorii “modelelor” de import au ales să insulte violent tradiția românească, credința românească (și cu preferință Biserica Ortodoxă) și statornicia romanească.
Încă mai periculos, introducerea modelelor străine a fost calea sigură prin care subjugarea străină devenea nu numai posibilă ci direct necesară. Din fericire au continuat să persiste vocile adevărului, au continuat să răsune glasurile celor care auzeau autenticul românesc și voință lui nezdruncinată de a fi. A continuat să existe ceea ce, superb, Artur Silvestri a definit ca “România Tainica”. Acești oameni de bine s-au izbit însă de o piedică și până la un punct, s-au lăsat prinși într-o cursa; cea a “izvoarelor”istorice.
Adepții modelelor de import, ”vânduții”, cu dibăcie satanică au stabilit reguli ale unui joc absurd și și-au arogat și dreptul de a schimbă regula jocului când le venea la îndemână. (Ca exemplu aș da doar împrejurarea că o catastrofă istorică, cucerirea romană, a fost prezentată că “act de naștere” al Poporului Român, că Biserica Ortodoxă a fost descrisă ca forță “reacționară”,  că revoluția franceză a fost descrisă ca rețetă a fericirii,etc.,etc.). Consecvent cu această înțelegere anapoda, toate izvoarele apologetice române, scrierile de laudă aduse lui Traian, propaganda deșănțată a Imperiului și apoi scrierile apologetice despre “modelele” următoare au fost considerate ca “izvoare”istorice autentice , iar cele ce vesteau altceva au fost batjocorite și ignorate. Iar exemplele pot continuă până azi. Până în urmă cu vreo treizeci de ani “atacurile” se dădeau împotrtiva Bisericii Ortodoxe, Neamului Românesc și spre “lăuda” ceaușismului. Azi, intelectuali de mucava, Organizații Ne-Guvernamentale (de fapt oficine de influență ale demonizatului George Soros) și nefericiți care #rezist la te miri ce, ”imbecilii utili” care umblă buimaci pe stradă, condamnă Biserica Ortodoxă, Neamul Românesc și se închină la “globalism” și contra valorile lui. Așa cum spuneam oamenii de bine s-au lăsat prinși în această cursă și au încercat să răspundă în limitele unui joc fără reguli sau cu reguli care făceau cu neputință demonstrația lor. În atari împrejurări singura soluție este de a refuza “regula” absurdă și a folosi alt soi de “izvoare”. Iar aceste izvoare sunt foarte la îndemână.
În primul rând realitatea vie, faptul că Românii, ca fire sunt altfel decât cei descriși în “modelele” vânduților, faptul că după persecuții sălbatice, fără precedent în istoria românească, Neamul a rămas Ortodox, Dreptmăritor.
Urmează apoi flagranta diferență între forma impusă și cea reală, organică. Orice hotar sătesc ne va arăta starea antitetică între formă și fond. Una sunt drumurile din veci ale satelor și drumurile “noi” aruncate de stăpânirile vremelnice, formele fără fond.
Iar izvoarele care trebuiesc folosite sunt tradiția și tradiția fruntașilor spirituali ai Neamului. Așa sunt Viețile Sfinților Români, viețile călugărilor îmbunătățiți încă în viață, relatările preoților și cantorilor bisericești, care sunt tradiție vie, din om în om, din vremi imemoriale,etc.  Dacă vom cerceta aceste izvoare vom vedea că “modelele” impuse nu sunt decât vopsea ieftină care stă nepotrivit peste un trup viu, autentic, nemuritor: Neamul Românesc, ieri, azi, întotdeauna.

———————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

14 decembrie, 2017