Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Ştiaţi că » MEDICINĂ » Dr. CĂLIN MĂRGINEAN: HISTAMINA – PRIETEN SAU… UN VERITABIL DEZASTRU PENTRU ORGANISM ?

Dr. CĂLIN MĂRGINEAN: HISTAMINA – PRIETEN SAU… UN VERITABIL DEZASTRU PENTRU ORGANISM ?

Ni s-a întâmplat fiecăruia dintre noi, ca la un anumit moment dat al vieţii noastre să observăm că pe piele ne-a apărut o erupţie urticariană, însoţită de prurit (mâncărime). O numim generic : alergie. Adesea am şi asociat-o unui consum de mezeluri sau preparate din carne, alţii ştiu că fac urticarie după o expunere a extremităţilor la temperaturi scăzute, sau după inhalarea de produse petroliere, praf, polen, perişori ai frunzelor de porumb, spray-uri, păr de pisică, câine….şi enumerarea ar putea continua cu… >4.000 de substanţe, care până-n prezent se cunosc a fi generatoare de alergii.

   Odată cu creşterea poluării mediului înconjurător (apă, aer, sol), a crescut şi concentraţia şi tipul compuşilor potenţiali generatori de alergii şi suplimentar, a crescut şi severitatea crizelor odată declanşate. Este demn de remarcat, că o alergie se face aproape întotdeauna la o substanţă organică şi rarisim la una anorganică sau minerală (crom, nichel).

   Care este fenomenul ? În momentul în care venim în contact cutanat, inhalator sau digestiv cu o substanţă străină corpului nostru şi pe care acesta n-o tolerează, un anumit tip de globule albe (mastocite, bazofile şi eozinofile), descarcă în torentul sangvin o substanţă cu moleculă mică – histamina – care va acţiona pe nişte receptori specifici din diferite organe, producând unele efecte, la care probabil nici nu ne-am fi gândit vreodată.

     Histamina (H.) este o substanţă ciclică, cu o catenă laterală, derivat de imidazol, având o moleculă mică. Ea rezultă din decarboxilarea Histidinei (HYS), care este un aminoacid. Este capabilă să producă în cantităţi extrem de mici, efecte fiziologice sau patologice deosebit de puternice. În corpul nostru se găsește în cantități importante la nivelul pielii, plămânilor, stomacului, în sânge, dar și-n ficat. Molecula H. este extrem de stabilă la fierbere, coacere, prăjire, frigere, congelare, toate aceste procedee termice nereuşind să o distrugă sau să reducă nivelul său cantitativ din alimentele în care ea există sau în s-a format.

   H. este o substanţă prezentă în cantităţi mai mari sau mai mici într-o serie de alimente. În condiţii normale ea este rapid metabolizată de nişte enzime numite aminoxidaze. Însă există numeroase persoane care prezintă o încetinire a activităţii acestor enzime, apărând astfel un risc de a dezvolta intoleranţă la H. Principala enzimă implicată în degradarea H. se numeşte diaminoxidaza (DAO). Reducerea capacităţii de distrugere a H. din cauza activităţii alterate a DAO poate produce manifestările de mai în continuare menţionate, iar alteori, chiar şi dureri de cap, diaree, brohospasm, scăderea tensiunii arteriale sau neregularităţi ale bătăilor inimii.

   Avem de-a face cu o veritabilă intoleranţă la H., atunci când în organism s-a acumulat mai multă H. decât acesta este capabil să proceseze / metabolizeze :

– consumul de alimente bogate în H. sau/şi

– consum de băuturi alcoolice sau/şi

– priza concomitentă a unor medicamente care eliberează H. sau blochează DAO

     Cel mai adesea sunt afectate femeile între 30-55 de ani.

     Aproape întotdeauna deficitul de DAO este dobândit, ca urmare a acţiunii unor anticorpi specifici îndreptaţi împotriva celulelor gastro-intestinale ce produc DAO (mecanism auto-imun ?), sau ca o consecinţă a consumului de alcool sau unele medicamente. Există se pare şi un grup puţin numeros de persoane care au nativ o intoleranţă la H.

           În mod normal, H. acționează pe 3 tipuri de receptori :

– H1, care sunt răspunzători de : bronhoconstricţie, vasodilataţie, creşterea permeabilităţii capilare, prurit (mâncărime a pielii)

– H2 ce determină o secreţie acidă gastrică, reduc frecvenţa cardiacă, contractă esofagul, inhibă eliminarea de H. din bazofile şi concomitent inhibă neuro-transmisia sinaptică

– H3 – la nivel cerebral -, cu rol în menţinerea echilibrului, a permeabilităţii vasculare de la acest nivel şi a dinamicii vasculare.

     Efectele fiziologice ale HISTAMINEI :

  1. a)Aparatul digestiv

–       Este cel mai puternic stimulator al secreţiei gastrice

–       Contractă musculatura esofagiană

–       Factor de reglare a microcirculaţiei la nivelul tubului digestiv

–       (Injecțiile cu H. se foloseau în trecut pentru determinarea capacităţii secretorii acide a stomacului ca test în medicina internă, procedeu azi părăsit ; inhalaţiile cu H. se folosesc ca test brohomotor, în cazuri bine selecţionate, când alte teste nu şi-au dovedit eficienţa)

  1. b)Piele și mucoase

–       Agresiunile fizice sau chimice pot determina eliberarea de histamină, aceasta fiind pricipalul mediator al reacțiilor alergice de tip I (imediat) : urticarie, edem, rinită și conjunctivită apoasă, hipersecreție salivară

–       Crește sensibilitatea cutanată și accentuează senzațiile neplăcute (pruritul), dar și cele plăcute (excitația sexuală, orgasmul)

  1. c)Sistem circulator

–       Mediator important, efectele sale fiind dependente de doză, producând : congestie la nivelul capului şi trunchiului

–       La nivel arteriolar determină dilataţia arteriolelor terminale şi venulelor postcapilare, cât și contracția vaselor mari (la doze mici)

–       Reduce frecvența cardiacă

–       Crește permeabilitatea capilară

  1. d)Altele

–       Contractă musculatura netedă, dar mai ales pe cea uterină

–       Produce bronhoconstricție și hipersecreție de mucus la nivel bronșic

–       Inhibă transmiterea influxului nervos la nivel sinaptic

–       Poate avea și efect de mediator chimic sinaptic

   Alături de putrescină, cadaverină, indol, scatol şi amoniac, rezultă şi H. în cadrul proceselor de putrefacţie din intestinul gros (colon), după consumul alimentelor de origine animală (carne, lapte, brânză, smântână, ouă). Alimentele de origine vegetală sunt degradate în colon pe cale preponderent fermentativă, iar în cazul unei insuficienţe sau lipse de fibre alimentare din dietă (care survine prin alimentarea cu produse preponderent de origine animală), ce să producă un baraj în calea absorbţiei, din colon se vor absorbi cantităţi însemnate de H., cu un răsunet asupra întregului organism.

   Odată instalată o sensibilitate la un anumit alergen (substanţă capabilă de a declanşa o reacţie alergică prin mecanism histaminic), în timp ea va evolua şi doar foarte rar ea va stagna, cuprinzând şi alte substanţe la care până atunci nu făceam alergie.

   Sunt persoane care întreaga viaţă nu ştiu ce este aceea o alergie (tot mai rare în ultimii ani). Alteori, anumite persoane cunosc manifestările alergice uşoare(strănut, curs de nas, lăcrimare +/- urticarie). Etapa următoare însă presupune apariţia unor manifestări / boli destul de grave : migrene repetate şi îngrozitoare, astm, ulcer gastro-duodenal. DACĂ se menţine contactul cu H. şi DACĂ aceasta este continuu adusă în organism se poate trece în forma a III-a, adică într-o boală autoimună, boală extrem de severă şi invalidantă, în care organismul luptă împotriva lui însuşi autodistrugându-se !

   Sunt extrem de periculoase situaţiile în care, cu ocazia administrării unei doze uzuale dintr-un medicament (de exemplu Penicilină), chiar de la primul contact din viaţă cu acest medicament, se poate ajunge într-un timp foarte scurt (minute), la forme grave, de neimaginat : urticarie, apoi edem glotic, prăbuşirea TA, şoc, deces. La astfel de medicamente dacă nu se ştie mai dinainte, dacă o persoană este sau nu alergică (rar se fac testări), se recomandă să se facă o testare a sensibilităţii, pentru că altfel primo-doza poate da un accident grav.

   De aceea, recomand oricărui individ, care se ştie alergic la diverse substanţe (mai ales medicamentoase), cu prilejul unui control sau examen medical, înaintea prescrierii reţetei, să avertizeze medicul că are de-a face cu o persoană ce prezintă un risc potenţial.

     Dar să enumerăm şi dintre efectele patologice ale H. :

–       substanţă pro-alergică ;

–       creşte producţia de mucus nazal, lichid lacrimal şi salivar. Astfel nasul se înfundă, lacrimile vor începe să curgă, ochii se înroşesc şi începem să ne frecăm la nas şi la ochi, pentru că simţim senzaţia de prurit (mâncărime), în afara faptului că vom şi umple câteva batiste ; iar până la o „salvă” de strănuturi nu mai este decât un pas ;

–       dilată energic vasele întregului corp, preponderent pe cele periferice, cu un

–       efect imediat de scădere (uneori brutală, violentă) a tensiunii arteriale, fapt însoţit şi de o creştere a pulsului, care devine filiform şi ineficient. La doze mari de H., sau la persoanele hipersensibile, se poate ajunge până la şocul anafilactic ;

–       produce o marcată creştere a permeabilităţii vaselor mici, cu apariţia edemelor ;

–       dă prurit la nivelul pielii, eritem (roşeaţă), cât şi o erupţie urticariană tipică ;

–       determină bronhoconstricţie (micşorarea calibrului canalelor aeriene din plămâni) şi stimularea accentuată a secreţiei glandelor bronşice, edem glotic, cu risc şi senzaţie de sufocare sau/şi veritabile crize de astm bronşic ;

–       stimulează intens secreţia gastrică clorhidro-peptică (de acid clorhidric şi pepsină), cu risc ulcerogen ;

–       contractă musculatura uterină, cu potenţial abortiv la gravide ;

–       după studii recente, H. ar intra şi-n patogeneza colonului iritabil, a tulburărilor de tranzit şi dinamică intestinală, cât şi a alternanţelor constipaţie / diaree ;

–       este responsabilă de producerea unor crize de migrenă greu suportabile la unele persoane (şi din păcate nu sunt rare cazurile acestea !) în special de sex feminin ;

–       inhibă eliberarea unor neuro-mediatori şi neuro-transmiţători din creier şi din plexul nervos mienteric (musculatura intestinală) ;

–       prin metabolizare intestinală generează nitrozamine cu efect iritativ şi potenţial cancerigen la nivelul tubului digestiv, dar mai ales la nivelul colonului şi pancreasului ;

–       alimentaţia bogată în surse sau inductori de H. (vezi mai jos) joacă un rol fundamental atât în declanşarea, cât şi-n întreţinerea şi progresia TUTUROR bolilor autoimune, boli cronice extrem de invalidante ;

–       creşte riscul apariţiei diabetului zaharat.

Observaţie

     Intoleranţa la H. este consecinţa directă a unui dezechilibriu dintre acumularea H. şi capacitatea organismului de a o distruge. H. apare în alimente datorită activităţii bacteriilor, ce decarboxilează HYS.

     Astfel ea există în cantităţi importante în alimentele fermentate (murături, borş de putină, brânză +/- topită, iaurt, vin, bere), sau/şi bogate în proteine (carne şi preparate din carne), dar în cantităţi foarte mari în alimentele alterate. Cantitatea de H. creşte direct proporţional cu perioada de păstrare a alimentelor, dacă acestea sunt pregătite după un timp (mai) îndelungat de stocare şi/sau re-încălziri repetate. Întotdeauna însă, persoanele care au un deficit de DAO, prezintă

–       beneficii MAJORE ale stării lor de sănătate DACĂ elimină din alimentaţia lor sursele şi inductorii de H.

–       alterări (tot mai) grave ale stării lor de sănătate, DACĂ NU elimină din alimentaţia lor sursele şi inductorii de H., datorită neştiinţei sau ignoranţei.

Alimente care conţin H.

     H. a fost descoperită în băuturile alcoolice (datorită fermentaţiei), conţinutul în această substanţă fiind un reper al calităţii băuturii respective şi în special la vinuri. Sunt cazuri în care pot exista şi 2-3 mg de H. / litru de vin, mai ales în vinurile roşii, băuturi care determină cvasiconstant dureri de cap.

Exemple de conţinut H. în unele băuturi alcoolice : vin roşu (60-3800 mcg/l), şampanie (650 mcg/l), vin spumant (15-80 mcg/l), vin dulce (80-400 mcg/l), vin alb (3-120 mcg/l), bere (20-300 mcg/l). (1 mcg = 1 microgram).

     Există unele varietăţi de peşte oceanic(de regulă) care conţin cantităţi absolut năucitoare de H. în carnea lor, datorate mai ales condiţiilor improprii de refrigerare din timpul transportului şi a depozitării necorespunzătoare, factori care determină acumulări masive de H. Astfel : carnea de ton (8 g/kg), sardină (1,5 g/kg), macrou afumat (0,8 g/kg), sardele (0,18 g/kg). Anchoa şi herigul conţin şi ei cantităţi importante de H. în carnea lor.

TOATE produsele lactate conţin H. (dar cu predilecţie cele fermentate), fiind produsă de unele specii de lactobacili şi streptococi. Exemple : parmezanul şi emmentaler (< 0,5 g/kg), gorzongola şi stilton (= brânza cu mucegai albastru < 0,16 g/kg), cammenbert (< 0,3 g/kg) ; de-asemenea există în TOATE murăturile. Produsele lactate de orice natură au în plus şi capacitatea de a stimula producerea de mucozităţi la nivel nazal, intestinal şi bronşic, determinând sau / şi agravând o rinită alergică, un astm bronşic sau o fibroză chistică de pancreas. Pacienţii care au una din bolile enumerate mai sus, vor exclude din alimentaţie orice produs lactat, dar ar fi bine să facă acelaşi lucru şi cu sursele de H. menţionate aici !

H. există şi-n preparatele din carne, mă refer aici cu deosebire la mezeluri, alături de anumite amine biogene, cum ar fi putrescina şi cadaverina. Cu cât acestea sunt mai proaspete, cu atât cantitatea de H. este mai redusă şi invers. S-au găsit însă anumite valori cantitative de H. în anumite produse : salam (< 0,28 g/kg), cârnaţi cervelat (< 0,1 g/kg), jambon Westfal (< 0,27 g/kg). H. există şi în : sângele de porc            (0,9-1,5 mg/ml), sângele de pasăre (50 mg/ml), ficat (1-30 mg/ gram), intestine de animale (< 100 mg/ gram ; atenţie deci şi la cârnaţi şi la ciorba de burtă !), pielea de animale (10-140 mg/ gram), plămâni (15-50 mg/gram). Moluştele şi crustaceei marini conţin alături de cantităţi enorme de colesterol şi H.

Oţetul din vin roşu poate conţine la rându-i cantităţi redutabile de H. (4 g/l), iar ciocolata, între 5-100 mg/kg.

     Carnea animalelor cu sânge cald (cu excepţia cărnii de porc, care conţine cantităţi însemnate), nu conţine histamină !Vă bucuraţi ? Aduceţi-vă însă aminte că în pagina anterioară, în cadrul „observaţiei” pe care am făcut-o, am afirmat că prin putrefacţia colonică a tuturor produselor de origine animală rezultă şi H., potenţial absorbabilă.

   De mulţi ani se cunoaşte şi faptul că arahidele sunt un aliment extrem de alergizant, care ar fi bine să lipsească din alimentaţia persoanelor atopice (alergice).

   Cunoscând aceste lucruri, este lesne de înţeles de ce la atopici, produsele sau alimentele enumerate mai sus (dar şi mierea !), ar fi bine să nu se regăsească în dieta cotidiană. S-a dovedit fără putinţă de tăgadă că la 60-80% dintre astmaticii care au eliminat din alimentaţie doar produsele lactate, cacaoa, carnea de porc şi murăturile, frecvenţa şi severitatea crizelor a scăzut drastic, pentru ca la restul de 20-40% dintre ei să fie necesară o reducere a dozelor de medicamente pentru a preîntâmpina sau a controla crizele. Din prima categorie de astfel de pacienţi face parte şi autorul articolului de faţă !!! Procentul de mai sus s-a apropiat de 90% în momentul în care pacienţii astmatici au trecut la dieta vegan, eliminând şi alimentele acre, acrişoare şi foarte dulci. În acelaşi timp, la persoanele alergice (atopicii) care evită produsele de mai sus, s-a constatat o diminuare netă a frecvenţei strănuturilor, chiar la substanţele la care mai înainte se ştia că ei fac manifestări alergice, cât şi o scădere consecutivă a intensităţii şi frecvenţei erupţiilor cutanate şi a pruritului. E interesant, nu ?

   Prin studii şi cercetări minuţioase s-a dovedit că nici un produs de origine vegetală nu conţine H. ; doar varza şi castraveţii muraţi ar conţine, dar în stare naturală aceste legume nu conţin H. Proteina din arahide însă induce sinteza de H. !

    În altă ordine de idei, trebuie menţionate neapărat o serie de medicamente, care eliberează H. sau care inhibă enzima ce metabolizează această substanţă (DAO) : bazele xantice (aminofilina), blocantele H2(cimetidina), blocantele de DOPAmină (metoclopramidul), unele antibiotice (acidul clavulanic din Amoxiclav, Isoniasida, Clorochinul, Pentamidina, Cefuroxim, Cefotiam, Penicilinele semisintetice), unele mucolitice (ambroxolul şi ACC-ul), antidepresivele (amitriptilina), antiaritmice (propafenona), antihipertensivele (Captoprilul, Verapamilul, Alprenololul, Dihidralazina – mai rar utilizată în ultimii ani), unele diuretice (amilorid, nefrix), anestezice locale (prilocaina), AINS (dar în special acidul acetil-salicilic şi metamizolul sodic = Algocalmin, Piafen), opioidele (Codeina), miorelaxantele (pancuroniu, alcuroniu, D-tubocurarina), narocticele (tiopenthal sodic), citostaticele (ciclofosfamida), substanţele de contrast iodate (folosite în radiologie), unele somnifere, antimaniacale etc.

   Mărturie personală : autorul acestor rânduri face parte la rându-i din grupa atopicilor, fiind alergic cunoscut la praf, polen, pisici, petrol şi porumb (la nivel de 4 „+”-uri, deci maxim ca intensitate). Din momentul excluderii definitive din alimentaţie a produselor care conţin H., nasul, care până atunci curgea mai tot timpul (rinită alergică), s-a uscat după nici 2 săptămâni şi a rămas aşa, fără nici un tratament medicamentos până la o priză unică de brânză, după care a reînceput prompt să re-curgă.

   Aş mai dori să mai fac o remarcă : există în Biblie un pasaj (Levitic 3,17) unde ni se spune, citez : “cu nici un chip să nu mâncaţi nici grăsime şi nici sânge”. Acum 3.500 de ani, când Dumnezeu a dat această poruncă, nu se ştia nici de colesterol şi nici de histamină, trigliceride sau de dieta hiperproteică acidifiantă. Dar la nivelul anului 2012, este dovedită deja veridicitatea şi profunzimea acestui verset Biblic. Grăsimea conţine colesterol şi trigliceride pro-aterogene. Ea există sub piele, într-o cantitate mare, care e în acelaşi timp o sursă foarte bogată de colesterol şi H. Sângele conţine H. şi ar reprezenta în eventualitatea consumului o dietă hiperproteică ce dezechilibrează, cu un efect diuretic pentru calciu, cupru şi zinc, fiind şi un factor suprasolicitant drastic pentru rinichi.

   Mesajul acestor rânduri este acela de a încerca fiecare dintre noi să nu mai venim în contact cu anumiţi factori nocivi ce conţin H., pe care i-am putea evita, aceasta depinzând strict de noi şi de voinţa noastră. Nu pot face eu, autorul rândurilor de faţă ca un Combinat Chimic să nu mai polueze, dar măcar ceea ce depinde de mine şi de propria-mi dietă să încerc să influenţez.

   Se recomandă ca dacă se va introduce gălbenuş de ou în cadrul diversificării alimentaţiei la un sugar, acesta să fie bine fiert, pentru a-i reduce efectele pro-alergice. El va fi bine omogenizat în piureul de legume. Totuşi gălbenuşul de ou NU reprezintă nici pe departe o bună alegere în a fi introdus în alimentaţia unei persoane, indiferent de vârstă !

   O reacţie alergică odată declanşată trebuie combătută. În funcţie de severitatea acesteia vorbim despre :

– reacţie alergică uşoară (eritem +/- prurit), în care se va administra un medicament anti-histaminic (Nilfan, Clorfeniramin, Hismanal etc.), +/- un ungvent cortizonic local. O putem trata şi noi, fără a apela la un cadru medical specializat. Se va căuta să se identifice agentul care-a determinat reacţia alergică şi pe viitor este bine să fie evitat contactul cu el ;

– reacţie alergică medie, care presupune apariţia edemelor la mâini sau / şi la faţă, sau / şi la picioare, sau / şi probleme respiratorii (ca lipsa de aer, mergând până la sufocare). Aceste manifestări impun urgent o asistenţă medicală de specialitate, pentru că sunt necesare administrări medicamentoase intravenoase la scurt timp după apariţia simptomelor, pentru că altfel se va ajunge la

– reacţia alergică severă, cu şoc şi prăbuşirea tensiunii arteriale, ce necesită un apel urgent la “Salvare”, iar fiecare minut pierdut înseamnă şanse sporite de  pierdere a vieţii pacientului.

   Un rol preventiv important în cadrul manifestărilor alergice îl are şi consumul zilnic de alimente care conţin :

– vitamina C : măceşe, coacăze negre, kiwi, frunze de pătrunjel, de hrean, varza, citricele, mărar, tarhon, ardei, măcriş, fragi etc. ;

– magneziu : curmale, soia, ciuperci, seminţele de floarea soarelui, germenii de grâu ;

– usturoiul, prin cantitatea mare de sulf pe care o posedă, reduce sensibilitatea la alergii ;

– carenţele de vitamină F sporesc riscul alergic. Vitamina F se găseşte în toate seminţele plantelor oleaginoase şi-n plantele care sunt surse de vitamina E ;

– muşeţelul are şi el proprietăţi anti-histaminice ;

– evitarea alimentelor care conţin H. (vezi mai sus) şi a traiului alături de „animale de casă” : câini, pisici, iepuri, păsări etc.

Material realizat de Dr. Călin Mărginean

SURSA: http://www.constientizarerurala.ro/sanatate/materiale/81-histamina