Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » ÎNGERII DIN NOI, ZÂMBESC de Val Răzeşu

ÎNGERII DIN NOI, ZÂMBESC de Val Răzeşu

Am trecut stingher prin iarnă toate vămile tăcerii…

Eram doi dintotdeauna, către cântec împreună,
mai putea doar primăvara pe acelaşi ram să pună
mugurii să înflorească într-o noapte-a Învierii.

Eram pură inocență, ne iubeam printre cuvinte,
numai îngerii din noi zâmbeau tainic sub aripă.
Veşnicia-i o risipă care se adună-n clipă
când îşi întâlnesc sărutul doi pierduți în necuvinte.

Numai tu puteai zâmbi în cireşul adormit,
cu lumina din privire să tai nopțile în două,
să tresară-mbrățişați mugurii tiviți cu rouă
şi să urce împreună scara către pârguit.

Mulțumescu-Ți, Ție, Doamne, că ai dat poruncă sorții
în livezile iubirii să avem inimi de prunci,
către noaptea înstelată unde ne-am iubit atunci
niciodată să nu poată să lovească mâna morții.

VAL RĂZEŞU