Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Alexandru NEMOIANU: Ce trebuie apărat

Alexandru NEMOIANU: Ce trebuie apărat

Perioada istorică pe care o străbatem este dominată de confruntarea tot mai violentă dintre “globalism” și “locuri” sau, altfel zis, țări, Neamuri,Tradiție locală și mocirlă și mediocritatea oligarhică.
În această înțelegere este necesar să reafirmăm ce înțelegem prin termenii și conceptele folosite. Să lămurim ce “limbă” vorbim.
“Globalismul” este, încă, o realitate fluidă, după unii în dezvoltare și după semnatarul acestor rânduri în disoluție. Oricum “globalismul” s-ar dori un soi de nou “turn Babel”. O alcătuire care ar cuprinde tot și toate, de-a-valma, oameni, locuri, stări, așezate sub o singură stăpânire, o singură voie și slujind un singur scop. Ca justificare “globalismul” declara că ar urmări instaurarea “binelui universal”.
Lesne poate fi văzut, la o analiză mai atentă, că această “acoperire de intenție” este strict larmă, zgomote, fonema fără rost.
“Binele universal” este cea mai penibilă credință posibilă. Care “bine”, unde, când, cum? De fapt “binele universal” este o iluzie fără urmă de acoperire. Este bine să ne aducem aminte că iluzia este singurul lucru pe care îl poate oferi negativitatea pură (altcum zis, necuratul). Mai departe scopul propus: o singură stăpânire, o singură voință, o singură gloată, după crâncena experiență a veacului douăzeci, știm bine ce înseamnă: teroare de plumb de tipul Ceka, Gestapo, Guantanamo.
Între timp sunt folosite minciuna, jumătatea de adevăr și vorbăria. Încet, tenace, diabolic, trupurile organice (familia, Neamul, Țara, Credința) sunt minate, calomniate și insultate, atunci când nu sunt atacate direct: cu bombe, intervenții “umanitare” sau aruncări în lagăre. În schimb sunt promovate: relativismul moral, impostura, perversiunile (prezentate nu doar ca stări “normale”  ci direct ca virtuți). Un simptom extreme de semnificativ poate fi observat în modul în care însăși limba în care vorbim este desfigurată și împănată cu “barbarism” inutil, barbarism de dragul barbarismului. De regula “barbarismele”, cuvinte luate dintr-o alta limbă, intra în limba locului atunci când nu există echivalent. Dar în momentul de față sunt introduse sinister, stridente, “barbarisme” fără rost. Spre exemplu se spune “OK, în loc de bine, a “implementa” în loc de a introduce, s.a.m.d. Aceste “barbarisme” inutile, folosirea lor, demonstrează că oamenii nu citesc și dacă citesc nu pricep. Iar în paralel, forțele de ocupație, (sau cum superb îi numea Artur Silvestri, ”creolii”) nu ostenesc în a promova “valorile” lor.
Aceste sunt pompoasele “valorile noastre” de care vorbesc stăpânii noului imperiu. (Trebuie să fie bine înțeles că atunci când pomenește “valorile noastre” semnatarul acestor rânduri se referă cu durere, dispreț și dezgust și are în vedere modul abominabil cu care crime și intervenții militare brutale sunt justificate de către reprezentanții actualului “imperiu” ; SUA, EU, NATO și acoliții). Iar sub acoperirea “valorilor noastre” înfloresc violențele stradale, disoluția familiilor, perversiunile degradante, diferența obscenă dintre bogați și săraci. Iar cei care vor accepta “globalismul” și vor adopta “valorile noastre” în chip necesar vor fi; lacomi, răi, invidioși, fără milă, închinători doar la ban și la grosolănie sau victime ale modului de viață fără rost: droguri, erotism sordid, disperare.
Cred că un loc special în Iad vor avea acei pseudo-intelectuali care, unii din necinste, alții din grasă stultitie alcătuiesc slugile de serviciu ale “globalismului”. Acești indivizi alcătuiesc “elita de mahala” care este gata pentru “treizeci de arginți” să se pună în slujba oricărei stăpâniri și oricărei ideologii. Indivizi care nu au rușine de oameni și nu au frică de Dumnezeu. Iar lor le stau complici indivizi nedeterminați și nesemnificativi intelectual, tinerei și tinerele fără căpătâi și fără rușine, tomnateci întârziați și așezați într-o solemnă idioțenie și părere de sine, jalnica ceață a “imbecililor utili” și, desigur, scandalagii de profesie care azi sunt “protestatari” iar mâine vor fi gardieni de pușcărie și torționari. Aceasta drojdie umană caută să creeze o nouă memorie colectivă. O memorie care sa se închine la consumerism, materialism vulgar, erotism degradant și inversiune. Acest gunoi caută să elimine din memorie pe Ileana Cosânzeana și Făt Frumos, pe Eminescu și pe Caragiale, și nu vor reuși!
Dar în contrast cu aceste jalnice “valorile noastre” stau Valorile tradiționale, autentice, ale Credinței, Familiei, Neamului,Țării, de la Țară în întregul ei la “țările” care o alcătuiesc, din Maramureș și până în Almăj).
În umbra acestor Valori autentice, cuminți, trainice, calde au răsărit și au crescut generații s-au zidit case, așezări și turnuri de pază, au trăit Neamuri. Aceste Valori sunt singurele care pot garanta libertatea personală și colectivă, singurele care pot da gust vieții. În căldura acestor Valori tradiționale s-au dezvoltat caracteristicile românești: ospitalitatea, toleranta, capacitatea de a ierta și uita răul făcut și splendidul echilibru românesc.
Iar aceste Valori autentice, aceleași din Maramureș și până în Almăj, stau sub pavăza tare a memoriei colective, a voinței colective, a “râului și ramului”, a modelului existențial românesc, a înțelegerii românești a diferenței dintre bine și rău. O pavăză care nu este a provizoratului sau oportunismului și care crede nezdruncinat că nu se află “la voia orișicui și orișicând”. Iar acestora li se alătură fundamentala obligație morală a fiecărui om de a nu uită niciodată ceea ce datorează strămoșilor.
Aceste Valori tradiționale trebuiesc apărate cu orice preț. Să nu credem că dacă cei care le apară sunt puțini are vreo importantă. Adevărul nu este părerea majorității. Adevărul este o Persoană, o Persoană care este simultan, ”Adevărul, Calea și Viață”. Chiar dacă un pumn de oameni ar mai rămâne să apere Valorile tradiționale și tot ar fi suficient. În această privința Cartea Sfânta ne dă exemplu tare.
În Sodoma, (ale cărei obiceiuri erau atâta de asemănătoare cu cele practicate și recomandate de noul imperiu). Dumnezeu se arată gata să o mântuie dacă în hotarele ei ar fi zece “drepți”. Iată importanța fiecărei persoane! Iar la începutul Erei Creștine doisprezece pescari analfabeți au reușit să înfrângă Imperiul Roman!
Între jalnicele “valorile noastre” și Valorile Tradiționale nu există cale de reconciliere. Fiecare și toți vom trebui să alegem: ori una, ori alta.
Iar această alegere va însemna alegerea între viață și moarte, în lumea asta și în cea care va să vie.

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

2 februarie  2018