Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CREDO » MARTURISITORI » Alexandru NEMOIANU: Câteva amintiri despre Părintele Coriolan Buracu

Alexandru NEMOIANU: Câteva amintiri despre Părintele Coriolan Buracu

Părintele Coriolan Buracu a fost una dintre marile personalități ale Văii Almăjului din Banatul muntos. Este bine să amintim câteva dintre caracteristicile Banatului de munte pentru a înțelege mai bine rostul avut de Părintele Coriolan Buracu.
Banatul de munte este o regiune românească distinctă care cuprinde triunghiul muntos din zona Semenic, Muntele Mic, parte din Retezat. O regiune locuită din vremuri imemoriale și covârșitor locuită de Români.
Românii din Banatul Muntos au avut întotdeauna rosturi militare. Rostul lor era de a apăra vadurile Dunării de atacurile otomane. Încă în veacurile XIII și mai vârtos în cele următoare, Românii bănățeni organizați în districte militare privilegiate au avut îndatoriri militare și pentru asta au fost asimilați clasei nobiliare, erau “țărani cu blazon” dar, mai ales, oameni liberi.
Această libertate și-au aparat-o cu tenacitate și în vreme ocupației otomane și a celei austriece și a acelei austro-ungare și în cea a jugului bolșevic. Dintre ei au răsărit oameni de frunte și mai ales luptători pentru libertate. Unul dintre ei a fost Coriolan Buracu.
Realizările lui se întind în domeniul păstorației, culturii și promovării idealurilor românești. Sunt destul de multe studii și articole care au prezentat activitatea Părintelui Coriolan Buracu și fără îndoială că altele le vor urmă. În cele ce vor decurge voi prezența doar câteva amintiri personale legate de această mare personalitate care a fost a Văii Almăjulului dar și a familiei lui. Aceste amintiri se leagă de documente păstrate în casă Boldea din Borlovenii Vechi și în memoria colectivă a familiei mele.
Părintele Coriolan Buracu a fost nepotul învățătorului Pavel Boldea (1842-1917) din Borlovenii Vechi care a avut descendenți direcți pe: Pavel Boldea (ulterior Protopop și Colonel K.u.K, având o strălucită carieră), pe Grigore, Remus, Călina și Măriuță.
Călina s-a măritat în familia Buracu în Prigor și a avut pe Coriolan Iosif,Tudosia și Elena .
În formarea și educația lui Coriolan Buracu un rol decisiv l-a avut unchiul sau Protopopul Pavel Boldea.
Protopopul -Colonel K.u.K Pavel Boldea a luat asupra sa asigurarea speselor de școlarizare pentru nepotul său. Din acea vreme în casa Boldea din Borlovenii Vechi se păstrează un schimb de corespondență între unchi și nepot în vremea când acesta din urmă era la școală, la liceul din Brașov și apoi la Caransebeș.
Rezultă că „unchiul” era foarte scrupulos și cerea socoteală cu precizie asupra cheltuielilor. Mai rezultă că „nepotul” îi dădea ascultare cu grijă dar totuși se comporta în limita vârstei lui tinere și își îngăduia mici zburdalnicii inerente vârstei. Mai rezultă că în vremea școlii Coriolan Buracu, fără să fie eminent, era un student bun și excelent în anume domenii. Deci era, încă de tânăr, o fire pasională și cu personalitate. În acea vreme Coriolan Buracu se gândea să devie actor, având real talent. Unchiul său s-a opus cu vehemență și, se spune, că dupa ce a auzit acest „plan”, l-a chemat pe nepot și a mers cu el până în „dealul Prigorului” (pe drumul „scurt”), acolo i-ar fi spus, „dacă vrei să fi actor mergi la Prigor și dacă vrei să te faci popă te întorci cu mine în Borloveni”. Coriolan Buracu s-a întors cu unchiul său în Borloveni. Tot Protopopul Pavel Boldea, ajuns comandant al canonicilor ortodocși din armata austro-ungară, a facilitat încadrarea Părintelui Coriolan Buracu în cadrul aceluiași corp în vremea Primului Război Mondial.
În Casa Boldea sunt păstrate scrisori trimise vărului sau, Lt.Colonelul K.u.K Romulus Boldea la Borloveni, în anii 50 ai veacului al XX-lea. Vremea crâncenă a persecuțiilor comuniste când cei doi veri au avut parte să treacă prin universul concentraționsit bolșevic.
În scrisorile sale, cele mai multe trimise din Baia Mare și București, din casa copiilor lui care îl adăposteau și îngrijeau, Părintele Coriolan Buracu scria prudent dar tot cu înflăcărare. Scrisorile lui erau îndemn la nădejde în lucrarea cea bună și dreapta a lui Dumnezeu.
În acest context în cadrul familiei mele se povestea cu admirație despre felul în care Părintele Coriolan, „uica Coriolan”, cum era numit cu dragoste și respect, a fost ridicat la începutul anilor cincizeci spre a fi trimis la canalul morții.
Secursitul care l-a arestat a avut totuși un reflex de umanitate și a întrebat, „părinte ați mai fost arestat?” și răspunsul a venit puternic, fără teamă, în maniera Coriolan Buracu, „oho, de câte ori”. Iar apoi la canal, pus în echipa morții, a preoților condamnați la exterminare, Părintele Coriolan Buracu a aflat tăria morală ca pe cei dimpreună cu el să îi încurajeze în fiecare dimineață, la începerea sclaviei, cu vorbele, „Sus Inimile frați români!” Dar cea mai emoționată amintire personală o am în legătură cu o carte poștală trimisă de către Părintele Coriolan Buracu la Borloveni în August,1954.
În acea vreme Bunicul meu, Lt.Colonelul K.u.K,Romulus Boldea era în surghiun, în domiciliu obligatoriu, la Saveni (Botoșani). Îmi amintesc bine că familia nu credea să vină curând sau în general să mai vină.
În cartea poștală trimisă și primită la începutul lui August 1954, Părintele Coriolan Buracu scria, „Dragă Romulus, îți scriu la Borloveni căci știu că vei fi acolo mai înainte de Sfânta Maria Mare. Întotdeauna Maica Domnului a apărat casa noastră și pe ține te va aduce acasă acuma”.
Zece zile mai târziu, în 16 August, 1954, Romulus Boldea se întorcea la Borloveni, la casa și familia lui.

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

8 februarie  2018