Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Alexandru NEMOIANU: Aceștia mai mici

Alexandru NEMOIANU: Aceștia mai mici

Probabil că ultima structură semnificativă rămasă din vremea comunismului în România este obștea scriitorilor elitiști, ”elita de mahala”.
Această tristă tagma nu și-a schimbat căile și nici mentalitățile, și-a schimbat stăpânul. Iar noul stăpân, esențial și principial, nu se deosebește de cel anterior decât prin detalii.
În România comunistă, pentru a putea fi publicat și “recunoscut” ca scriitor, se cereau trei lucruri: să insulți trecutul românesc, în tot ce are el semnificativ și definitoriu, să insulți credința românească și încă mai vârtos pe cea Ortodoxă, să lauzi pe stăpânul zilei, ideologia comunistă și reprezentanții ei, imperiul sovietic sau dictatorul local. Aceste cerințe s-au “schimbat” doar în formă nu și în esență. La fel că și ieri în România, pentru a fi publicat și “recunoscut”, se cere să insulți trecutul românesc, ”modelul existențial” românesc, să insulți Ortodoxia și să lauzi ideologia nouă, globalismul și ecumenismul și pe reprezentanții lor, noul imperiu și structurile sale, “imperiul sodomit”, Bruxelles-ul, “sorosismul”. Scrierilor acestor mercenari sunt cel mai adesea înșiruire de fapte fără însemnătate, detalii sau obsesii adesea morbid, iar aceasta în cel mai bun caz. În rest aceste scrieri stau sub semnul unei noi cenzuri, cenzura “corectitudinii politice” care înseamnă eliminarea unor sentimente pozitive față de propriul Neam și cantonarea într-un negativism obositor, plictisitor și, cel mai adesea, așezat în forma unui manierism sclerotic.
În fond azi ca și ieri asistăm la o sălbatică luptă pentru memoria colectivă, pentru felul în care Neamul se închipuie pe sine și crede despre sine și mai cu seamă “modelul existențial” căruia îi este credincios. Căci trebuie să ne fie limpede că acest “model” este cel care definește un Neam, îl face unic și îl face semnificativ.
Cu toate aceste lucruri în minte trebuie să fim conștienți că în România criteriul publicării și “recunoașterii” ține tot de un “dosar”, dar unul al opțiunilor morale și naționale. Iar noua cenzură, așa cum spuneam, este jalnică “corectitudine politică”, relativismul moral și categoric acceptul pentru sodomie.
Cei care sunt alături de valorile creștine și naționale românești să nu se aștepte la alta decât la marginalizare, snobare și refuz. Nu este vorba de calitatea și felul în care gândurile lor sunt înfățișate ci de ce conțin ele. În schimb “globaliștii” și “ecumeniștii” vor fi lăudați și îmbrățișați. În spatele lor sunt nătărăi, de felul bubosului de la Cluj, cretinoida mișcare #rezist, mulțimea mârșavă a ONG-urilor și jalnica haită a “imbecililor utili”, a celor care urmează orbește și berbecește apelurile otrăvite. În aceste împrejurări valorile reale și mai ales cultura și sufletul românesc veșnic sunt prezentate în altă parte.
Pentru memoria românească publicațiile locale, de mic tiraj și publicațiile virtuale, ”pe linie”, au devenit cetățile tari.
Aceste publicații, sunt susținute prin eforturile absolut eroice ale unor, sută la sută, idealiști. Oameni care nu au nimic material de câștigat și care, dimpotrivă, din puținul lor cheltuie să mențină aceste publicații și să facă astfel cunoscut gândul și simțămintele “României Tainice” și veșnice. În aceste publicații gândurile și sentimentele românești apar în toată frumusețea lor veșnică. Aici pot fi aflate gânduri pozitive și frumusețe autentică,sinceră și dorită și tot aici poate fi aflată bucurie spontană pentru izbânda “gândului”. Aceste publicații sunt cele care promovează suflet și cultură românească și nu peste multă vreme în ele va fi posibil de aflat cum și de ce sufletul românesc n-a murit și nu moare. Iar “elita de mahala” va rămâne ca o urâtă amintire a unei vremi bolnave. Dar să nu avem teamă, va trece!

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

19 februarie  2018