Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Maria Botnaru: Norocos îl face setea…

Maria Botnaru: Norocos îl face setea…

Zorile-i sfințesc privirea, răstignită pe-alb de foaie,
Sufletu’-și alintă golul cu un dans din stropi de ploaie,
Gândul harnic sapă asiduu, de cuvânt, sfântă țărână,
Chinuit de-o sete-adâncă, cioplește din vers fântână.
Mâna, torcând neastâmpăr, dresează în os durerea
Și frământă crud cuvântul, odihnind în el tăcerea,
Somnul nici nu se atinge de pleoapa sa deschisă,
Visul este a sa lampă, zi și noapte-o ține-aprinsă.
Timpul roagă, timpul ceartă, uneori să-l ogoiască
Cu un cer senin, de-april, visele să-i împlinească,
Moare și învie-n vers, cearcă viața a-mpăca,
Gândul, ochii, mâna cheamă inima a-i asculta…
Ca un fântânar e mândru, când cu Muza se adapă
Din izvor cu apă vie, ce în stânci de vers dezgroapă
Și se chinuie-a-nțelege pe cei ce nu prețuiesc
Gustul dulce sau sălciu… al luminii ce-o primesc.
Un poet nu pizmuiește, plămădirea este har,
Norocos îl face setea… ca pe bunul fântânar!
Cât de fericit e chinul, dacă, dăruind, primește
„Mulțumesc!”-ul, spus din suflet, cu el noi fântâni cioplește.
21 februarie 2018 Maria Botnaru
Sursă imagine: internet