Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » EVENIMENT » IN MEMORIAM » CONSTANTIN OANCĂ: VIAȚA, CA ȘI LUMINA, DOAR SE ÎNTRERUPE (NECROLOG DIONISIE DUMA, TECUCI)

CONSTANTIN OANCĂ: VIAȚA, CA ȘI LUMINA, DOAR SE ÎNTRERUPE (NECROLOG DIONISIE DUMA, TECUCI)

          Oare maestrul a murit? Ca să pot răspunde la această întrebare trebuie să știu mai întâi dacă eu sunt cu adevărat viu, că aparențele îmi dau multă bătaie de cap. Nu, el n-a murit, doarme. Să-l învelim cu inimi, asta este partea noastră.

          Credința împarte pe oameni în două categorii: în vorbitori de limbă română și vorbitori ai limbii nimănui. Maestrul Dionisie Duma lucra la cel mai frumos poem – limba română – pe care Nichita Stănescu o numea „patria de cuvinte” ori „o duminică”. De ce am spus „credință”?, deoarece ea operează cu nemurirea, iar aceasta este darul cel mai mare pe care ni l-a pregătit Dumnezeu, cu specificarea că acest dar nu-i un dat, ci împreuna lucrare a noastră cu EL.

          În eternitate se intră în picioare. Cultura însăși, pe care noi într-un fel sau altul o slujim și pe care se bate atâta monedă, este o deșertăciune fără Dumnezeu, „o aparență foarte dură de a fi” (vorba lui Nichita Stănescu, cu care maestrul Dionisie era prieten, după propria-i mărturie). Dacă privim lângă noi constatăm cu ușurință acest lucru.

          Bagajele pentru lumea cealaltă ni le duc înainte îngerii. Cultura trebuie să fie rodul inspirației divine, ca să poată rămâne în picioare. Acestea sunt bagajele noastre. Știm că între vorbă și scris numai scrisul rămâne. Spun asta nu pentru maestrul, o spun pentru mine; în situații din acestea înțelegerea noastră sporește, tinzând spre înțelepciune.

          Gândind la luntrea lui Caron unii ar putea spune „Maestre, vânt bun la pupa!”, dar noi nu mergem în necunoscut precum Caron, noi mergem la Dumnezeu, așa cum ni se revelează El în Sfânta Scriptură. Adevărul despre om nu este unul de natură filozofică, ci unul de natură revelată, cum și Petre Țuțea o spune.

          „Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ți crucea și urmează-Mă” zice Mântuitorul Hristos tânărului bogat din Evanghelie. Tânărul bogat de aici pot fi și eu, care mă cred bogat în cunoștințe, mă cred a fi un om de cultură.

          Explicabil este faptul că suntem îndurerați. Este așa pentru că suntem prea legați de lucrurile văzute, trcătoare, iar omul nici el nu face excepție de la aceasta. Zice Mihai Eminescu: „Numai omu-i schimbător,/ Pe pământ rătăcitor”. Dacă medităm la cele spuse durerea se va preschimba, miraculos, în bucurie – cuvânt de ordine în creștinism. „Bucurați-vă!”, zice Iisus, ori de câte ori se întâlnește cu apostolii Săi. Așadar sus să ne fie inimile.

          Maestre Dionisie, Dumnezeu să  vă ierte, iar pe noi să ne lumineze. Amin.

 

                                                                                                         Constantin Oancă