Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » George PETROVAI: Politica dâmbovițeană e-n fond nocivă și avană…

George PETROVAI: Politica dâmbovițeană e-n fond nocivă și avană…

Politica dâmbovițeană

e-n fond nocivă și avană…

            Din capul locului fac precizarea că fondul nociv și avan al politicii noastre nu-i „invenția” aleșilor postdecembriști, ci este urmarea logic-necesară a perfidelor distorsiuni moral-spirituale promovate de fanarioți și apoi, prin dictat și sterilizare intelectuală, așezate de ideologii marxiști-leniniști la temelia etică a statului bolșevic. Cu următoarea diferență între corifeii bolșevismului triumfător și autorii catastrofismului postdecembrist: primii aveau ca ideal victoria comunismului la scară planetară și slujeau cu devotament această utopie de pe pozițiile unui naționalism curajos și intransigent (suprimarea Ceaușeștilor este o elocventă probă în acest sens), pe când ceilalți, robi ai momentului închis în spuse precum „Ce-i în mână, nu-i minciună” și „După noi, potopul!” , au ca ideal (sic!) doar banul și sunt oricând dispuși să-și vândă țara pentru un pumn de arginți.

Cum altminteri se explică paradoxul că România, o țară încă bogată în pofida jefuirii ei de la romani încoace de către numeroși tâlhari interni și externi, iar în anul 1989, anul trecerii de la dictatura proletariatului la cea originală, nu numai că a fost fără un cent datorii externe, dar mai avea de încasat creanțe de peste 15 miliarde dolari, cum se explică, deci, că în mai puțin de trei decenii a ajuns codașă între țările din Uniunea Europeană la cam toți indicatorii economico-sociali (venitul pe cap de locuitor, producția internă, exportul, infrastructura, starea de sănătate a populației, nivelul real de educație și instruire etc.), a pierdut prin necurmatul proces de expatriere circa patru milioane de locuitori, proces care merge înainte cu alte însemnate pierderi anuale de specialiști (la acest indicator al tragediei naționale ne situăm pe locul doi în lume după Siria, țara devastată de război), și s-a trezit (!) cu o datorie externă de peste 100 miliarde euro?

N.B.: Ne amintim că Ceaușescu s-a neliniștit când datoria externă a României era sub 20 de miliarde dolari americani, adică de vreo 6-7 ori mai mică decât cea de acuma, hotărând că, indiferent de sacrificiile impuse grosului populației, trebuie să ne descotorosim cât mai repede de rechinii finanțelor mondiale, îndeosebi de Fondul Monetar Internaționl (FMI). Țelul a fost atins, românii vlăguiți au fost scoși în stradă de agenții străinilor, iar cuplul Ceaușescu a fost la iuțeală împușcat după un proces-parodie, în care avocatul apărării s-a arătat mult mai pornit decât procurorul în formularea și susținerea acuzațiilor de genocid biologic și subminare a economiei naționale. Păi dacă ne gândim că la vremea respectivă, cu toate erorile comise, România poseda un apreciabil complex economico-social (locul patru în lume la capacitatea transportului maritim și fluvial, mii de întreprinderi în care munceau milioane de oameni, renumite institute de cercetări în toate sferele de activitate, zeci de mii de școli, grădinițe și creșe, mii de dispensare, spitale și stațiuni balneoclimaterice, zeci de hidrocentrale, milioane de hectare irigate etc.) și, cu toate astea, soții Ceaușescu au fost puși la zid și lichidați în chiar ziua de Crăciun a anului 1989, mă întreb ce pedepse li se cuvin tuturor tâlharilor și trădătorilor postdecembriști, care – premeditat sau din nepricepere – au generat pe lângă un genocid economic mai pustiitor decât cele două conflagrații mondiale, pe cel social-educațional de care pomeneam mai înainte și pe cel cultural-identitar?!

Ei bine, nu numai că toți ăștia (nepedepsiți sau dezîntemnițați după ispășirea unei fărâme din pedepsele primite) și-au păstrat marile averi dobândite pe căi necușere, dar taman ei au neobrăzarea să vorbească despre un tainic și dictatorial stat paralel sau poate că perpendicular, care – chipurile – nu-i lasă să-și înfăptuiască programul de guvernare după cum vor mușchii lor de  câștigători ai puterii cu voturile a 18% din totalul alegătorilor  (a se citi „să-și facă mendrele și de nimeni să nu fie vreodată zăticniți, fiindcă orice amestec din afară în treburile lor curat murdare se cheamă abuz”).

Două afirmații ale lui Victor Ponta din vremea când era tartorul social-democraților, ilustrează cum nu se poate mai bine starea de spirit din această mătăhăloasă făcătură politică și adevăratul scop urmărit de „elita” membrilor săi:

1)Luându-l gura pe dinainte, că doar gura păcătosului adevăr grăiește, Ponta le-a spus pe șleau tovarășilor de matrapazlâcuri că dacă nu câștigă alegerile prezidențiale din 2014, atunci „scapă fiecare cum poate”! Deoarece nu le-a câștigat, inclusiv pentru faptul că obiectivul lui prioritar după instalarea la Cotroceni era salvarea cu orice preț a megarăufăcătorilor prin amnistii și grațieri, chiar asta fac acuma foștii lui fârtați: în imensele lor vile (pe internet circulă stupefiante imagini cu luxul înciocoiților), la canalele de televiziune aservite și în instituțiile statului căpușat ei organizează adevărate cruciade împotriva Justiției, îndeosebi împotriva Direcției Naționale Anticorupție (DNA), inamicul care le reamintește cu fiecare prilej că și pe aceste meleaguri „nimeni nu reste mai presus de lege”.

2)Pesemne încurajat de inerția votului propesede, la un moment dat Victor Ponta nu s-a jenat să le azvârle în față politrucilor învinși: „Mă, voi nici să furați nu știți”!

…Nu știu dacă bălțile din România mai au pește, cunoscut fiind faptul că tot ce mișcă în ea este mătrășit mai repede sau mai târziu de cârmuitorii într-ale neomeniei și fărădelegii (atenție, români, șparlamentarii vă mai pregătesc o plăcintă cu înstrăinarea uriașei rezerve de hidrocarburi din subsolul platformei continentale a Mării Negre!), dar știu că PSD nu duce lipsă de plevușca scut și frupt pentru rechini. Da, căci este o strânsă și nefericită legătură (pentru cei mulți) între plevușcă, rechini și partidul-stat…

De pildă, într-unul din textele sale tendențioase, ipochimenul ce se ascunde după pseudonimul Contele de Saint Germain (cred că era mai potrivit Baronul de Ferentari) îl face „dronă” pe președintele Iohannis pentru faptul că, nemătrășind-o pe Laura Codruța Kövesi, a ales „între milioane de români care sunt revoltați de evidentele abuzuri din justiție și câteva mii de manifestanți care au decis să nu recunoască aceste ticăloșii”, iar în scrisoarea adresată lui Frans Timmermans, prim-vicepreședinte al Comisiei Europene, deputatul (evident, pesedist) Liviu Pleșoianu îi solicită înaltului oficial european „scuze publice sau demisia” pentru lecția de politică predată corifeilor dâmbovițeni, percepută de epistolar doar ca o bătaie de joc la adresa poporului român și a presei libere de aici!

Vasăzică avem două moduri nițel diferite, dar cu același scop, de concomitentă banalizare și distorsionare a realității românești în acest foarte delicat moment pentru noi toți, care cu certitudine va fi urmat de sancțiuni în cazul în care haramurile cu rol decizional nu-și vor lua labele de pe Justiție, așa încât, potrivit stăruinței lui Timmermans, „problemele magistraților să fie rezolvate numai de magistrați”: în primul mod/text sunt deplânse abuzurile din justiție spre indignarea milioanelor de români (cam câte milioane, nenicule?), dar nu se suflă nici măcar un cuvințel despre nenumăratele abuzuri și furtișaguri săvârșite de aleșii puși pe căpătuială, mai ales de „baronii” pesediști, deși este neîndoielnic pentru tot omul cu scaun la cap, mai puțin pentru cei în cauză, că asta-i rădăcina răului și de-aici trebuie pornită acțiunea de asanare socială; în cel de-al doilea mod se eludează cu grosolănie și lamentabilă mândrie patriotică fondul problemei, lucru care-i permite epistolarului să-l ia la refec pe oficialul european pentru că acesta habar n-are de democrația noastră originală și de presa antenist-libertinistă de pe aceste plaiuri.

Sighetu Marmației,                                                                                   George  PETROVAI

6 martie 2018