Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Dorina STOICA: ÎN AL NOUĂLEA CER (POEME)

Dorina STOICA: ÎN AL NOUĂLEA CER (POEME)

POEM DE TRECUT PRIN VIAȚĂ
 

Pantofii  și uniformele refuzau să crească

odată cu noi.

După întâi septembrie, dimineață

strângeam cu teamă în căușul palmelor

lista cu rechizitele școlare.

Mama avea ochii plânși, iar tata

trântind poarta striga: „la lichidare le cumperi!”

 

Sora cea mare primea an de an uniformă,

ghiozdan și o pereche de pantofi noi.

Scoțându-i din cutie, vorbea cu ei,

îi învăța să pășească.

 

După ce începeam școala

visam noaptea că sunt singură la părinți

și am în ghiozdan

sandvișuri cu pâine albă unsă cu unt.

 

Am trecut prin școală mezină,

purtând tot ce rămânea de la surorile mai mari.

Acum, când mama a rămas și ea mică,

tot mie mi-au lăsat-o

între poarta casei și nucul cel mare,

să o duc de mână până la capătul drumului,

așa cum mă ducea ea la școală

în fiecare toamnă.

 

 

ARITMII

 

Hipertensivă inima,

iapă nărăvașă bate

ca un clopot de mănăstire.

Pe un peron de gară

aștept un tren inter-regio

să mă ducă spre al nouălea cer.

Cocoțată în vârful arborelui genealogic

privesc viitorul

printr-o gaură de covrig.

 

 

DINCOLO DE APARENȚE

 

amestecând adesori pământul cu cerul
stie să privească în sus.
umple cu lumină goluri din inimi,
poartă universul pe umeri
ca și cum ar duce un sac de grăunțe la moară,
are ochii umezi, blând melancolici,
sufletul ascunzătoare de fluturi și flori,
raiul patimilor pe drumul Golgotei.
nu simte greutatea Crucii ci doar
sete și-o foame cumplită de iubire.
cuvintele au roit în inima sa
după o perdea țesută din licurici.
clopotele vestesc o vecernie între sihăstrii.
cu sufletul fărâmițat în bobițe de mătănii

 

 

ÎȚI MULTUMESC DOAMNE

 

Îţi mulțumesc azi că sunt pentru ziua de mâine.
Îţi mulţumesc că am pe masă o pâine.
Îţi mulţumesc pentru stropii de ploaie,
pentru fructe, păsări, flori,
pentru soarele care răsare în zori,
pentru cerul cu licăr de stele,
pentru toate zilele vieţii mele,
pentru firul de apă izvorât din fântână,
pentru harul ce‑mi poart‑a mea mână
pe‑arcuş de vioară, pe pânză, pe piatră,
pentru versul ce curge din mine spre cer.
Mulţumesc pentru omul blajin şi sincer.
Mulţumesc pentru haina pe care o port,
pentru tot ce mă doare şi totuşi suport.
Îţi mulţumesc pentru cântecul de păsărele
pentru toate încercările vieţii mele.
Mulţumesc pentru Pruncul Iisus
ce din Fecioara Maria în iesle se naşte,
că Te‑ai răstignit pentru noi şi ai Înviat
în noaptea de Paşte.

Am atâtea lucruri pentru care să‑ţi mulţumesc
că n‑ar fi de‑ajuns o mie de ani să trăiesc!
 

PÂINEA SEAMĂNĂ CU ANUȘCA

 

Mama spală rufele la mână.

mâinile sunt crăpate de la leșie.

De câțiva ani plouă cu găleata dacă e vară,

ninge dacă e iarnă,

taman când le întinde pe sârmă.

Vecinii cred că vina o poartă poza

pe spatele căreia scria cu litere de tipar,

ANUȘCA,

găsită acum doi ani în buzunarul de

la pantalonii lui.

„nu mai spăla atâtea cerșafuri

că s-au înzăpezit toate drumurile.

Nu vezi că ai întins iarna în toată Moldova

și peste Prut?” strigă toți la ea.

Se lasă înserarea peste foame.

E ziua de lichidare.

Tata nu mai vine.

„Spuneti-va rugaciunea de seara și

mergeți la culcare, în seara asta

nu avem pâine.”

Adorm cu spatele la Dumnezeu.

Foamea stă trează.

Lacrimile au gust de pâine.

În vis nu mai ninge.

S-au deschis larg porțile cerului.

Tata coboară din camion.

Strânge în brațe o pâine alba.

Pâinea seamăna cu anușca.

 

Am împlinit cinci ani.

Nu vreau să vorbesc.

Dacă aș vorbi oamenii ar înțelege

ca sunt cu mult mai înțeleaptă

decât înțelepții lumii.

 

 

DIMINEAȚA

 

mă simt ca un tren întârziat, toate visele au început
să doară. îmbrăcată cu-un lan întreg de maci
duc găleata cu gunoi, ca pe-o geantă de firmă.
beau o cafea oribilă și ascult știrile:
“au murit câteva zeci de oameni în ultimele 24 ore,
din cauză că nu le-a zâmbit nimeni.”

alerg spre serviciu ca un gândac prin bucătărie.
să ajung, schimb două tramvaie și două autobuze.
oamenii mă văd mica și cocoșată.
doar eu știu că de vină sunt aripile
strânse la spate cu elastic.
sună telefonul mobil. răspund.
moartea șoptește: „alo, ți-ai uitat acasă rujul de buze!”

 

 

TREBUIE SĂ STAU MEREU CU OCHII PE EA

 

bate vântul dinspre cimitir înspre grădina publică

mâinile pătate și moi de la coate în jos tremură

mănâncă foarte puțin

leagănă foamea ca pe o păpușă

trebuie să stau mereu cu ochii pe ea

mi-am luat în serios rolul de mamă și ea pe cel de fică

are mereu gura plină de cuvinte

le aduna cu limba înainte de a vorbi le ordonează

în ochiul cu degenerscență maculară

se pietrifică o lacrimă

poartă peste capotul din stambă trecutul

în fiecare noapte puse la presat între cer

și iarbă ea și luna

stăm pe băncuță lângă tufele de regina nopții

la piciorele noastre teama se gudură

de la un timp nu mai vrea să intre în casă

aude peste tot trosnituri vede în oglinzi

îngrămădite o mulțime de lucruri

și oamenii care nu mai sunt

 

e trecut de miezul nopții

undeva în beznă cântă o cucuvea

mi-e somn

câteva stele îmi gâdilă fruntea

as vrea să mă schimb de ziua de ieri

mama e din ce în ce mai mică

mi-e teama că în noaptea asta

o voi naște aici în iarbă

 

 

„LOVE YOU”

 

noapte de noapte umblu prin casă

îmi caut moartea,

tu cauți tărie.

ne lovim unul de altul, unul pe altul

suntem fragili, ne

spargem în mii de cioburi.

în zori le adunăm de pe jos.

recompuși începem o altă zi.

nu mai suntem cei de ieri, din noi

lipsesc o mulțime de bucățele.

fiecare ghemuit  în trupul său,

cu sufletul mânjit de tristețe

bem cafeaua  amară din ceștile

pe care scrie “love you”.

a mea pe jumătate plină,

a ta pe jumătate goală.

peste pustiul singurătății în doi

îmbrăcăm zdrențele murdare ale lumii

și împingem viața înainte.

———————————-

STOICA, Dorina, (Bârlad), născută la 14 martie 1952 în comuna Răchitoasa – Bacău. Tehnician automatizari, operator PC.

– Debut în revista Liceului Ghe. Roșca Codreanu „Debuturi şi tradiții”, 1970.
– Debut editorial în 2008 „De la poezie la rugăciune” (poezie religioasă), Editura „Sfera”, Bârlad, reeditată și adăugită în 2010
– „Daruri”, (poezie religioasă),  editura „Cronedit”, Iași, 2009
– „Raiul în care am fost” (proză scurtă, povestiri), editura „Sfera” Bârlad, 2011

– „Izvorul îndepartat” (povestiri cu tâlc în versuri), editura „Pim”, Iași, 2011

– „Bietul om sub vremi”, (roman memorialistic), editura „Pim”, Iași, 2012

– „De Florii in Țara lui Iisus”(jurnal de călătorie), editura „Sfera”, Bârlad, 2013

– „Când nu Te iubeam” (antologie de autor – poezie religioasă), editura „Pim”, Iași,  2014

– „Ochiul curat” (poezie), editura „Pim”, Iași, 2015 (grafică Mihai Catrună)

– „Pâinea lui Bragi”, Edituara „Paralela 45”, Pitești, 2016 (colecția „Qpoem”, nr. 19)

– „Lumina din cuvinte”, (note de lectură și articole), editura „CorgalPress”, Bacău, 2017

.

Prezentă  în: 16 antologii de poezie și proză contemporană, numeroase cărți tematice cu eseuri și articole. A scris prefațe la câteva cărți de poezie ale unor debutanți. Publică în revistele: „Poezia” de la Iași, „Convorbiri literare”, „Literatura de azi”, „Fereastra”, „Hyperion”, „Ziarul Lumina”, „Revista Argeș”, „Vatra Veche”, „Plumb”, „Bucureștiul literar și artistic” și multe altele.

 

Despre cărțile sale au scris: Alexandru Cistelecan, Imedia Chinția, Cornel Galben Simion, Eugenia Țarălungă, Angela Nache Mamier, Marius Chelaru, Emilian Marcu, Adrian Alui Gheorghe, Cristian Livescu, Constantin Lupeanu, Petruș Andrei, Simion Bogdănescu, Gruia Novac, Ioan Vasiu, Livia Ciupercă,  Cezarina Adamescu, Cristina Ștefan, Mariana Gurza și mulți alții.

 

Premii și diplome de excelentă pentru activitatea literară.

http://dorinastoica.blogspot.ro/

https://www.facebook.com/Dorina-Stoica-1376482362596143/

https://www.facebook.com/dorina.stoica.338

 

Membră  a  USELR, „Academia Bârladeană”, Activează în cenacurilor interactive on-line „Qpoem” (2015) al Editurii „Paralela 45”, „Cenaclul la distanță” al scriitorului Ion N. Oprea, Cenaclul „Mihai Eminescu” și cenaclul „Alexandru Vlahuță”, Bârlad. (George ROCA, Rexlibris Media Group, 7 martie 2018)