Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Nicolae MĂTCAȘ : STRIGĂTURI ȘI EPIGRAME

Nicolae MĂTCAȘ : STRIGĂTURI ȘI EPIGRAME

Răul și sămădăul

Turnesol de sămădău

Între bine și-ntre rău:

Până-i bine, mulți cu tine,

La nevoi, mai înapoi.

 

Uitarea

Adevăr din marea huită

A lui Ghiță sămădăul:

Binele mereu se uită

Mult mai lesne decât răul.

 

Odată ca niciodată

Tot din marea huită

De strămoși lăsată:

Binele se uită,

Răul – niciodată.

 

Întâmplări din satul tău

Nu-i de ieri și nici de mâine

Să te muște propriul câine.

Se întâmplă-n satul tău

Să faci bine și-auzi rău.

 

Vorba dulce mult aduce

Vorbește de bine,

Ca s-auzi de bine.

Nu vorbi de rău,

C-auzi și mai rău.

 

Cioclul și soclul

Ilustrissimum ectip

Din blocnotul unui cioclu:

Scrie-obida pe nisip,

Binefacerea – pe soclu.

 

Apel la Sublima Poartă

Chiar de-o știe orișicine,

O trimit la porți sublime:

Fă ce-i bine

Și nu te teme de nime.

 

Ori de rău, ori nimic

Fă bine

Și-auzi de rău.

Nu fă rău,

N-auzi de bine.

 

Predeterminarea și coabitarea

Omul custă fatalmente

Între patru elemente.

Binele pe om îl scapă

De foc, aer și de apă.

Țechira și stihira

Este bine-n cap a ține

O voroavă din stihiră:

Binele la bine ține

Ca albina la țechiră.

 

Aurul și plaurul

Binele-i un fir de aur

Dus de vânt pe-al vieții plaur.

Omu-l caută cu sacul,

Nu-l găsește nici cu acul.

 

Cum ți-așterni, așa și dormi

Este-o vorbă la român,

Ce-o știe și omul spân:

Bine faci, bine găsești.

Rău? Cu răul te-nsoțești.

 

Bunăvoința și rușința

Nu te sâi ca un smuge.

Fă în viață numai bine.

De bine nimeni nu fuge.

Să nu fugă el de tine.

 

Răul și hârdăul

Nu ții binele-n colțun,

Nici nu-l cari coleá-n hârdău.

Mai bine puțin și bun

Decât mult prea mult și rău.

 

Zborul și dorul

Binele-i ca puișorul:

Azi e-n cuib, mâine-și ia zborul.

Nu-i da, lele, cu piciorul,

Că pe urmă-o să-i duci dorul.

 

Bine-facerea și binefacerea

Cerul, omul udă pomul.

Tot ca pomul e și omul:

De unde nu se gândește,

Binele-i se răsplătește.

 

Tunsoarea și favoarea

Fă un bine cui nu-l are,

Nu te uita la tunsoare.

De faci astăzi cuiva bine,

Mâine de la altu-ți vine.

 

Vara și seara

Vai de bețivan, bolândul,

Că-și mănâncă și comândul.

A muncit o-ntreagă vară

Și-a băut-o într-o seară.

 

Leacul și hacul

I-a strâns mâna bărbătește

Și-ntr-o vară l-a dat gata.

Beția o lecuiește

Numai sapa și lopata.

 

Agheasma și marasma

Bine nu se-aghezmuia,

Că tuna și fulgera.

Bețivul, când este beat,

Îi pare că-i împărat.

 

Páiele și straiele

Un bețiv ca páiele,

Care ard, cumințile,

Nu-și bea numai straiele,

Și le bea și mințile.

 

Beatul și satul

Trecerea pârleazului –

Limbuția satului.

Ce-i în mintea treazului

E și-n gura beatului.

.

 

Refecul și înecul

Ea – luându-l la refec,

El – salvând-o de la ‘nec.

Binele de rău te scapă

Chiar când îl arunci în apă.