Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Exegeze » DICTIONAR PSI » DAN NICOLAU: Ciclotimia? Tot o sinusoidă!

DAN NICOLAU: Ciclotimia? Tot o sinusoidă!

       Ciclotimia, este numită şi tulburare ciclotimică în lumea psihologiei şi aşa cum încercam să sugerez în titlu, este o formă de tulburare bipolară, exprimată de afectarea cronică a dispoziţiei şi sentimentelor, ceea ce grafic, ar arăta sinusoidal. Sau mai concret, variind între perioade de exaltare euforică şi perioade de cădere, spre depresie, uneori, chiar cu o prăbuşire a speranţelor, sau mai grav, idei de suicid.

         Individul afectat, baleiază, oscilează astfel, între o stare de mobilitate excesivă, ritm, armonie cu ambianţa, şi încetineală bruscă, “înecare de corăbii”, neîncredere, dezechilibru.   Paradoxal, ciclotimul este un tip deschis, direct, optimist, extrovertit. Tehnic, starea caracteristică la maximumul valorii de expresie, se numeşte hipomanie. La această fază, se manifestă un optimism exacerbat, o dispoziţie incredibil de bună, euforie, vorbire rapidă, comportamente riscante, cheltuieli exagerate, agitaţie şi ignorarea celor din jur, scăderea nevoii de somn, etc.

       La antipod, episodul depresiv include anxietate, oboseală, neîncredere, tristeţe, dureri cronice fără cauză, iritabilitate, sentimente de vinovăţie, etc.

       Deşi formele moderate de depresie incluse la ciclotimi sunt uşore sau mai degrabă moderate (comparativ cu cele ce apar în cazul tulburării bipolare), pacientul nu se rupe de realitate, nu pierde contactul, ca în cazul tulburărilor mai severe, şi chiar durata acestora nu este prea mare, el poate chiar de multe ori,  funcţiona în sarcinile zilnice. Specialişii tratează acestă disfuncţie, sau destructurare, abatere psihică prin medicaţie sau psihoterapie. Iar una din sursele cele mai clare ale apariţiei ciclotimiei este considerată a fi abuzul de substanţe. Adică, acelea aflate în mod  clasic la îndemâna fiecăruia dintre noi: alcoolul şi drogurile.

 Scopul acestui text nu este însă, curant. Am început să scriu  asta când, scormonind într-un material istoric, mi-am adus aminte de comportamentul lui Boris Elţân prin august 1991, când, urcat pe un tanc, în momente deosebit de confuze ale luării unei decizii cu totul şi cu totul riscante, a debordat de energie şi a probat acele atitudini şi iniţiative (altminteri eroice!), tot ceea ce am enumerat mai sus, ca fiind caracteristic ciclotimului. Psihologii care au studiat momentul au decis acest fapt, fără nici un dubiu.

Intâmplările ce au urmat, au confirmat şi posibila sursă a afecţiunii: alcoolul. Amintiţi-vă de dirijarea fanfarei, de dansul îndrăcit cu o Matrioşcă, aventuri cam “etiliste” prin Washington şi Paris!

  Momentul de hipomanie al acelui august’91, a avut însă conotaţii de fundament pentru politica mondială! Increderea aproape oarbă în sine, curajul dezlănţuit, hiperenergia, riscul enorm, expunerea fără nici o măsură de siguranţă, cartea politică jucată în faţa alor lui, un popor-gigant şi a opozanţilor, deopotrivă…

        Iar acesta nu este decât un singur exemplu, pe care îl expun aici. Doar pentru a înţelege sursa acelor acte (Doamne fereşte să credem acum că toate actele de eroism au apărut din cauza unor ciclotimici!!!), care de-a lungul istoriei au reliefat personalităţi şi fapte emblematice pentru istoria popoarelor lor, să ne gândim că unele dintre ele, chiar s-au datorat  acestei sinusoide de sorginte psihologică, despre care nu ştia chiar multă lume.