Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » INTERVIU » Vasilica Grigoraş în dialog cu Ioan Nicolae Mușat

Vasilica Grigoraş în dialog cu Ioan Nicolae Mușat

Antologia pentru Civilizația Creștină, ASCIOR – 2017

09 ianuarie 2018

Vasilica Grigoraş: Ioan Nicolae Muşat, ne-am cunoscut de foarte puţin timp, doar online. Accesând surse de informare electronice, am aflat câteva date, despre viaţa şi activitatea ta, care  mi-au stârnit interesul să te cunosc mai bine, şi cred, că şi cititorii doresc acest lucru. Ai avut amabilitatea de a-mi trimite câteva numere din revista „Orizonturile Bucuriei” şi două cărți ale tale: „Catedra Sfântului Mare Mucenic Sava”, Buzău, Alpha MDN, 2015 şi „Paştile Tău, Doamne!”, poezii, Buzău, Teocora, 2016. Mă simt binecuvântată pentru acest dar minunat şi-ți mulţumesc din suflet. Deoarece ştiu că poţi  cunoaşte un om, dacă nu în totalitate, măcar parţial prin scrierile sale, şi mai cred că din tot ceea ce citim, aflăm, descoperim, învăţăm câte ceva.  În momentul în care am primit cărţile, m-am rugat să mă lumineze bunul Dumnezeu să le citesc, să înţeleg esenţa şi să scriu ceva despre ele. Volumele şi publicaţiile periodice primite se bucură de grafică de excepţie, expresivă şi atrăgătoare. Am deschis prima carte, începând să citesc materialele introductive, semnate de nume sonore ale intelectualităţii literare şi spirituale ale Buzăului, dar şi din întreaga ţară. Constat foarte repede că nu e suficient acest lucru, apoi am luat un creion şi o hârtie, luând notiţe. Pe măsură ce înaintam în lectură pot afirma, fără teama de a greşi, că descopeream „diamante”, bine şlefuite, şi mă refer atât la conţinutul cărţii, dar şi la autor, clădit la „sfânta şcoală a Domnului”. Consider că ar fi o impietate să  reproduc eu câteva informaţii despre tine şi volumele de autor, te voi ruga să vorbești și despre ele. Ești directorul fondator al revistei Orizonturile Bucurei, ești președintele fondator al Asociației pentru Civilizația Ortodoxă ASCIOR, ai lansat o salutară şi lăudabilă iniţiativa a publicării unei antologii sub egida ASCIOR, confirmare a ceea ce spun fiind receptivitatea unui număr însemnat de poeţi şi scriitori români, trăitori în România sau în ţări adoptive. de aceea, te rog, să ne spui: Cine ești domnule Ioan Nicolae Muşat? Aş vrea să precizezi obârşia, formarea profesională, pasiuni, … tot ceea ce crezi că te reprezintă.

 

            Ioan Nicolae Muşat: Bună ziua distinsă Vasilica Grigoraș! Îți mulțumesc mult pentru prietenia acordată în mediul virtual, pentru aderarea la ASCIOR și pentru publicare în prima antologie a asociației ASCIOR: Antologia pentru Civilizația Creștină, ASCIOR 2017, dar și pentru acest interviu, care, sperăm, va lămuri câteva aspecte privind Civilizația Creștină, Asociația pentru Civilizația Ortodoxă ASCIOR, antologiile ASCIOR. Trăim într-o lume a morții, a confuziilor, a înșelăciunii, a distrugerii și vrem să ieșim din această capcană ce ne-am întins-o singuri și nu știm, nu putem căci nu vrem să folosim împotriva hidrei propriul ei venin. Și, în pofida faptului că lumea merge foarte accelerat spre Cataclismul Energetic Global, oamenii nu au timp pentru viața lor și a copiilor și nepoților lor. Vor să înțeleagă aceste lucruri grele repede, în două-trei pagini, fără cultura necesară, fără discernământul necesar, fără efortul și strădania necesare cunoașterii a ceea ce este și ce-ar trebui să fie. Cu speranța că acest lung interviu nu va fi zadarnic, să purcedem la lucru.

            Probabil că omul nu se poate vedea cu discernământ pe sine însuși și nici nu este cunoscut pe deplin în timpul vieții sale. Abia după zeci sau sute de ani de la trecerea sa la cele veșnice se alege cine a fost acel om pe pământ. Omul este subiectiv în ce-l privește, societatea este confuză, foarte confuză acum și în a se cunoaște și în a-și cunoaște Calea dar și în a-și cunoaște cetățenii. Deci, trebuie să ajutăm societatea să se cunoască și, cunoscându-se, să se înțeleagă și, înțelegându-se, să se definească, să-și cunoască și să-și definească proprii cetățeni, iar aceștia, prin și cu ajutorul unei societăți clare, curate și responsabile să se înțeleagă și să se rostuiască pe ei înșiși….

            V.G.: Nu așa, cu siguranță este mult prea vag și alambicat pentru cititorii noștri, mult mai concret, cine ești, ce vrei, ce crezi că poți să faci Ioan Nicolae Mușat?

            I.N.M.: M-am născut în Fefelei, un mic sat pe atunci, acum înglobat în orașul Mizil, la doar câteva case de locul nașterii academicianului Grigore Tocilescu, un mare istoric, epigrafist, folclorist și arheolog care, probabil, a vrut să continue în alt fel cercetările privind importanța mondială a Daciei… Am fost botezat la biserica Sfânta Treime din Fefelei, am urmat cursurile primare și gimnaziale la Şcoala nr. 2 din apropierea Fefeleiului, am făcut apoi Liceul industrial pentru Construcții de Mașini, nr. 1, București și am absolvit Facultatea de Automatică a IPB, București în 1983 cu nota 9 pentru lucrarea de licență: „Automat programabil pentru Linia de turnare în forme vidate”. Apoi, după o primă întreprindere am ajuns la Buzău, la IEELIF (pe atunci), întreprindere județeană de irigații unde am avut mai multe inovații nebrevetate dar care au ajutat producția.

            V.G.: Deci, ești un om de profesie strict tehnică, liceu tehnic, facultate tehnică, orientare strict tehnică, inginer cu preocupări de inginerie… Cum se explică aceste cărți de factură teologică, filozofică, politică, socială, lirică: „Catedra Sf. Mare Mucenic Sava” și „Paștile Tău, Doamne!”, care sunt probabil rădăcinile viitoarelor inițiative, revista Orizonturile Bucuriei și asociației ASCIOR?

            I.N.M.: Prin milostivirea Domnului și prin dragostea oamenilor am fost binecuvântat cu mai multe seturi de aripi pe care, din păcatele și nevrednicia mea, le-am folosit rău mult prea adesea… Preocupările naive de toate felurile, teologice, psihologice, filosofice, ba chiar lirice, au început probabil pe la 12-13 ani din pricina unor mari probleme de adaptare… Am avut mare binecuvântare cu înțelepciunea tatălui meu, Ioan, cu blândețea și afecțiunea mamei, Lucia, cu minunații bunici Ștefan și Ana, cu sprijinul surioarei mele mai mari, Georgeta, cu minunata învățătoare și apoi profesoară și dirigintă Elena Rădulescu, cu înțeleptul, omenosul și sfătosul profesor de matematică din gimnaziu, Gheorghe Negoiță (care acum este membru fondator la ASCIOR), cu acel unic și plin de har Părintele Alexandrescu Pompiliu, parohul care m-a botezat și cununat și cu mulți alții cărora le mulțumesc din suflet pentru tot ajutorul ce mi l-au dat, salvându-mă de mine, de modul eronat prin care vedeam din început lumea. Apoi, când făceam inovațiile la serviciu, strict necesare creșterii productivității muncii, lucrul pe șantier în zona Oreavu lângă Râmnicu Sărat, s-a născut ideea Roboților Energetici, idee la care am lucrat ani și pe care trebuia s-o expun (cu succes) la Institutul de la Brașov care se ocupa cu promovarea energiei neconvenționale. Ca să convingi specialiști de prim rang privind avantajele Roboților Energetici trebuia să ai o strategie bine fondată căci „adevărul necunoscut (unul)” venea în mediul „adevărurilor acceptate” (majorități și minorități) și trebuia să răstoarne prejudecăți… Așa s-a născut înainte de 1989 tema științifică ERGOGETICA sub forma „Conducerea informațională a sistemelor sociale”. Problemele grave din familie, moartea tatălui meu datorită unui accident de muncă, cutremurătoarea cădere a comunismului și neputințele științei de a rezolva problema adevărului, toate m-au aruncat într-o depresie acută datorată unei crize de identitate…

            Salvatorul trimis de Bunul Dumnezeu, Părintele Prof. Dr. Mihail Milea, Duhovnicul Buzăului mi-a zis: La Dumnezeu sunt toate răspunsurile! Sunt sigur că a vorbit de la Dumnezeu căci prin puterea pe care mi-a dăruit-o, după acest moment, studiul Sfintei Scripturi și Sfinților Părinți a avut cu totul altă putere! Apoi alte mari încercări m-au păscut: accident, infirmitate, ba mai mult cam 10-11 luni lucrat la opaiț căci, printr-un concurs de împrejurări, unde locuiam, la mai mulți locatari ne-a tăiat curentul electric (firma de unde ne alimentam). Dar, din mare mila Sa, a trimis Dumnezeu doi îngeri cu chip de om, Distinsa Doamnă asistent Man Maria și distinsul, grabnic ajutător, profesor Vlădescu Alexandru, prin mijlocirea cărora, o organizație de binefaceri olandeză „Să-i îmbrăcăm pe cei goi” condusă de Domnul Nicolas și mama sa, mi-au dat și lumină și casă și masă, și, ce-i mai important, o cameră pentru ERGOGETICA, lucru care chiar m-a uimit grozav… Dumnezeu să le dea multă sănătate, bucurie și darul cel mare, mântuirea, căci m-au ajutat și să trăiesc dar și să-i pot ajuta pe alții să trăiască! Astfel de prin 92-93 ERGOGETICA, această nouă știință privind comuniunea umană s-a ridicat de la „Conducerea informațională a sistemelor sociale” la „Conducerea informațională pe principii creștine a comuniunilor”, un salt am spune de la căruță la nave cosmice, un salt prin care știința, devenind conștient și benefic slujitoare a dreptei credințe, își depășește condiția telurică integrându-se condiției transcedentale umane, știința devenind din „șarpele care otrăvește seducând omul” în șarpele cu cap de câine, ajutător al dreptei credințe, conform prorocirii zalmoxiene: Cap științei voastre puneți dreapta credință, prorocire făcută prin stindardul pelasg, devenit apoi steagul dacic!

            V.G.: Stai că nu înțeleg ce vrei să spui! Se pare că este o regretabilă confuzie! Nu amestecăm știința cu credința, sunt ontologic distincte din toate punctele de vedere, ca sfere de interes, domeniu de activitate, metode, perspective, tot… Lămurește mai pe îndelete ce vrei să spui atât cu această problemă a amestecului științei în credință, lucru cu totul neverosimil, cât și ce este sau, ce ar trebui să fie, ERGOGETICA.

I.N.M.: Nu este o confuzie, așa cum omul în carne și oase se transformă în omul născut din apă și duh, tot astfel, știința, din putere telurică rătăcitoare și seducătoare a omului, prin schimbarea firii oamenilor și slujirea lor, devine ajutătoare omului întru ridicarea în dreaptă credință.

            Oamenii, pe alocuri, prin occident dar și prin țări arabe, și-au făcut un fel de rai al ochiului, al burții, picioarelor, urechilor și în general al minții, al minții telurice, rod al unui umanism șchiop, rod al unei democrații antidemocratice care este fundamentalismul plăcerii, fundamentalismul orgoliului și bogăției telurice în timp ce oamenii, familiile, neamurile și popoarele se zbat în chinurile de iad, ale morții și suferinței de tot felul, ale înșelăciunii și trădării! Baza acestei stări, de fapt, este chiar știința, știința folosită de mai marii lumii pentru jefuirea, umilirea, descurajarea, mințirea, zdrobirea și înrobirea oamenilor, familiilor, neamurilor și popoarelor. Dar știința este venită de la Dumnezeu prin Lucrarea Duhului Sfânt, căci nimic nu se poate face fără această putere de la Bunul Dumnezeu de a face. Doar că această minunată putere de la Dumnezeu de a face o întorc oamenii împotriva oamenilor și popoarelor, cele primite de la Dumnezeu întorc oamenii influenți ai lumii împotriva Planului și Voii lui Dumnezeu, împotriva oamenilor și a lui Dumnezeu. În Sfânta Liturghie se spune și se roagă la Domnul: „Ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem, Doamne…” Sfinții Părinți vorbesc despre o „pogorâre” a minții în inimă pogorâre ce nu se poate realiza decât în, prin, întru Biserică prin Duhul Sfânt atât pentru oameni cât și pentru grupările umane de la familie la popoare. Știința fără Dumnezeu devine înșelăciune și moarte, știința în, prin, întru Dumnezeu și Biserica Sa devine înțelepciune căci lucrează Voia și Planul Domnului cu omul și omenirea.

Astfel, ERGOGETICA după cum îi spune și numele ERGO-energie, prin economia de energie, folosind înțelept energia și GETICA (GETA)-a dreptei slujiri. Astfel ERGOGETICA nu este o știință, ci o restructurare a științelor prin care omul ridică duhovnicește societatea și societatea ridică duhovnicește omul dinainte de a se naște până cu multe decenii și secole după ce s-a săvârșit. Astfel, ERGOGETICA nu este numai o știință cu caracteristicile ei ci și o artă, căci inspirația folosirii mijloacelor științifice pentru ridicarea omului și societății aparține artei și nu se supune rigorilor științifice.

            V.G.: Vorbești despre o știință în slujba credinței? Da, sunt multe științe care ajută religiile începând de la arheologie, epigrafie, istorie, paleontologie, chimie, numismatică până la gastronomie, dar nu cred că la așa ceva te referi, cred că vorbești despre întregul corpus al științelor pus în slujba religiilor. Te rog să fii mai explicit.

            I.N.M.: Vezi, Vasilica Grigoraș, confuziile au fost mari iar acum sunt catastrofale până acolo încât din orice neînțelegere, oricât de mică, pot izbucni mari și catastrofale războaie. Într-o analiză sistemică profundă, crucială, cardinală, fundamentală, STRUCTURALĂ, omenirea este un sistem autodistructiv blocat de propriul zgomot unde informația utilă este anihilată și chiar amplificată în inversul ei de informațiile neesențiale, potrivnice, de fond, adică, sistemul EXPLODEAZĂ, ca un copac ce-și prepară singur mii de feluri de antisevă, ca un urs ce mănâncă cianură cu plăcerea cu care mănâncă mierea… Sistemul lumii este un corp ca al ursului care-și suge din labă nu grăsimi cu nutrienți ci propria cianură… În perioada 89-92 am „văzut” cum lumea moare efectiv lucru care m-a devastat… Este ce a prorocit Hristos când a spus: Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare, îi va da piatră? Sau dacă îi va cere peşte, oare îi va da, în loc de peşte, şarpe?” (Luca 11, 11)

            Din păcate, la Turnul Babel s-au rupt „limbile” din „limba” pământească (adamică), întrucât s-a rupt credința în „credințe” și „religia” în „religii”… Din fericire și din milostivirea lui Dumnezeu, spre mântuirea noastră, a oamenilor și familiilor, adunărilor și obștilor, neamurilor și popoarelor, a venit Hristos Domnul și ne-a spus: „Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14,6), nu a spus eu sunt „căile”, „adevărurile”, „viețile”… Deci RELIGIA este UNA, este singură, unică, minunată, dar oamenii au multiplicat „căile”, adică „religiile”, așa cum au multiplicat după voia și închipuirea lor „hristoșii”, aducând în locul lui Hristos Domnul Care este Hristosul oamenilor și familiilor, neamurilor și popoarelor și lumii, diverse interpretări de „hristoși” care nu fac decât să înlocuiască RELIGIA cu „religii”, CALEA cu „căi” și MÂNTUIREA cu diverse „mântuiri” după mintea și voia oamenilor, dar, în realitate toate acestea sunt tsunami și taifunuri ale înșelăciunii și morții.

            În acest context confuz științele sprijină preponderent orientările religioase ale maselor și ale intereselor stăpânitorilor lumii care se îndreaptă cu mult mai mult spre kamasutra decât spre smerenia, supunerea și curăția: „Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.” (Luca1,48)

            Când știința este sluga înțelepciunii, atunci este lucrarea în Hristos prin Duhul Sfânt căci Hristos este ÎNȚELEPCIUNEA, dar când înțelegerea vieții, fenomenelor și lucrărilor este după diferitele căderi și ridicări ale corpusului numit știință, atunci: „Ce-un secol ne zice ceilalţi o dezic. Decât un vis searbăd, mai bine nimic.” „Mortua est” de Mihai Eminescu

            Orice știință trebuie să ajute și omul și omenirea pe Calea Mântuirii iar aceasta se poate doar când științele cooperează STRUCTURAL între ele și când sunt STRUCTURAL subordonate țelului Adevăratului bine al oamenilor și popoarelor, nu al binelui iluzoriu al unui om sau altul, a unor grupări de oameni, ale unor grupări de state… De aceea filosofia creștină (ortodoxă) tâlcuiește la nivelul înțelegerii (la un moment dat a societății) minunea Dogmei Salvării și Mântuirii, această „tâlcuire” fiind mereu actualizată și resistematizată atât în funcție de capacitățile religioase ale oamenilor și popoarelor, cât și funcție de capacitățile științifice și tehnice de implementare a noilor soluții descoperite. Ergogetica astfel fiind acele sisteme filosofice și politice de folosire maximă a tuturor resurselor societății pentru realizarea Planului Salvării și Mântuirii prin punerea în practica de zi cu zi a Legii Dragostei lui Dumnezeu, a Teologiei Creștine (evident ortodoxe, adică DREPTE). Deci nu vorbim de „un sistem” Ergogetic ci de roiuri de sisteme care lucrează și conlucrează la realizarea dezideratului omului și omenirii, roiuri de sisteme care trebuie să îndeplinească niște condiții foarte stricte.

            V.G.: Să înțeleg că ERGOGETICA nu este UN SISTEM, ci ROIURI de sisteme filosofice și științifice care au atât desfășurare teoretică pe diverse domenii cât și o aplicabilitate concretă, nu sunt doar filosofii ci și sisteme de operare concretă în domeniile vieții sociale… Foarte stufos și foarte greu de înțeles. Cu siguranță că, la editarea cărții ERGOGETICA vom aborda mai în detaliu aceste profunzimi. Acum, aș vrea să trecem la cele de azi și să-mi spui despre Antologia pentru Civilizația Creștină pe care o prezentăm cititorilor! Este vorba de un volum singular sau asociaţia ASCIOR are un plan pe termen lung în acest sens?

            I.N.M.: Antologia pentru Civilizația Creștină ASCIOR 2017 este un început al exemplificării și cunoașterii stării de credință, stare exprimată divers, în diferite domenii, de la teologe și filosofie, la istorie și literatură. Cu siguranță aceste „mostre” nu sunt reprezentative și nici nu aveau cum să fie reprezentative, ca bidonașe de apă dintr-un ocean tulbure… Repetându-se probele cu o parte din aceiași participanți și cu alții, de-a lungul anilor, se vede evoluția sistemică nu numai a grupului ci și a calității abordării problemelor, cu atât mai mult cu cât, începând din 2018, în Antologiile ASCIOR intră și materialele trimise și selectate pentru Conferințele și Congresele pentru Civilizația Creștină. Dacă în Antologia 2017 selecția a fost foarte largă dându-se posibilitatea a cât mai mulți autori să participe, pentru a se inițializa sistemul cu cât mai multe puncte de referință, din 2018 asociația ASCIOR merge pe o selectare din ce în ce mai strânsă atât privind autorii din revista Orizonturile Bucuriei, a participanților la Conferințele ASCIOR, cât și a participanților la Antologiile ASCIOR, fără a se urmări un elitism ci o mai mare acuratețe a limbajului, a mesajului, a tematicii abordate și alte criterii. Din 2018 Antologiile ASCIOR vor avea o altă structură pe care urmează s-o definitivăm până vom porni proiectul Antologia ASCIOR 2018. Intenționăm ca, începând cu lansarea Antologiei ASCIOR 2018 să acordăm și premii în bani, cărți, reviste și alte facilități. Deocamdată nu pot spune mai mult.

.              * *

            V.G.: Cu siguranță că cititorii vor să știe mai multe despre aceste Conferințe și Congrese pentru Civilizația Creștină, ce sunt, pentru ce sunt, unde se vor desfășura, care este menirea lor, pe ce participanți contezi și altele.

            I.N.M.: Am înființat Asociația pentru Civilizația Ortodoxă ASCIOR pentru ca cetățenii să se transforme cât mai mult, mai profund și în număr cât mai mare din laici indiferenți în mireni practicanți ai Credinței Adevărate, Ortodoxe. Deși scriu poezie de la 12 ani, deși în 2004 am făcut Școala de Arte secția pictură, eu sunt un om foarte practic, absolvent al unui foarte bun liceu industrial de pe lângă fostele uzine „23 August”, sunt absolvent al Facultății de Automatică, mai mult, ți-am spus că pentru acest proiect am abandonat în 1990 un proiect foarte important, care nu s-a realizat până acum niciunde, „Roboți Eolieni”, deci, sunt un om foarte pragmatic, venit și din industrie și din agricultură, din viața reală care asigură și sapa și pâinea. De aceea toate proiectele ASCIOR au și trebuie să aibă o finalitate clară, măsurabilă, concretă atât a apropierii cetățenilor de Adevăr cât și a formării acelei societăți bazate pe Adevăr, Justiție, Echitate, pe transformarea omului actual din „sclav manipulabil” în „stăpân responsabil”. Din cercetările efectuate din 1997 până acum, iată deja 2018, singura credință care este „capabilă” științific și tehnic să transforme și omul și omenirea în cele pentru care au fost zidite încă din început, este Religia, adică Religia Ortodoxă. Iar aceasta întrucât încă de sus, de la forul cel mai de sus al conducerii, la nivelul Mesei Apostolice a Celor 12 Apostoli, Ortodoxia poate să se ajute de cele mai înalte cuceriri ale științei și tehnicii pentru o acuratețe maximă a actelor de conducere, alegere, ierarhizare, structurare și toate celelalte. Iar aceasta întrucât numai ortodoxia are în forul suprem de decizie o adunare și nu un om, iar în cadrul acestei adunări, oricând, strălucește mai mult unul din cei doisprezece, după Lucrarea Duhului, iar nu, hotărât apriori de oameni. Aceasta este posibil în ortodoxia creștină doar pentru că se folosesc și reactoarele duhovnicești Textograful, Fenograful, Omograful și Ergograful, reactoare prin care se poate face distincția care și prin ce lucrează mai adânc în Duhul.

            Astfel, Conferințele și Congresele pentru Civilizația Creștină vin să aducă în primul rând lumină privind contribuția hotărâtoare a creștinismului la formarea civilizației de azi, dar și bazele ortodoxe ale structurilor civilizației viitorului.

            V.G.: Să înțelegem că această asociație, numită Asociația pentru Civilizația Ortodoxă ASCIOR, vine cu un model al unei noi structuri sociale, al unei noi civilizații, pe care o numești „Civilizația Viitorului”, încercând să propună spre dezbatere publică, prin Conferințe și Congrese, acest nou TIP de CIVILIZAȚIE?

            I.N.M.: Din păcate, după aproape două milenii de creștinism, nici oamenii, nici ținuturile și nici popoarele nu știu în completitudine ce înseamnă creștinism, ce înseamnă ortodoxie și din această cauză omenirea se află în acest Cataclism Energetic Global care este și teoretic și faptic sfârșitul acestei lumi a morții. Nu se pot cunoaște bazele, cauzele ultime ale acestui Cataclism Energetic Global din interiorul civilizației actuale, așa cum bolnavul, în neputințele bolii fiind, nu-și poate diagnostica propria boală. Cunoscându-se însă reperul, idealul și calea către acest ideal, se poate face analiza diferențelor pe toate criteriile idealului. Metoda este nu a raportării binelui la neexistența lui, la rău, ci prin raportarea binelui la finalul plenitudinii umane.

Deci, plenitudinea umană este baza înțelegerii civilizației care vine, adică a acelei civilizații care să asigure condițiile înveșnicirii omului în frumos, nașterii, dezvoltării și trecerii sale în veșnicie, iar creștinismul adevărat asigură cadrul formării comunității creștine prin omul creștin și a omului creștin prin comunitatea creștină, totul în simbioză, organisme diferite ca structură (persoană-comunitate), dar funcționând după aceleași legi, având ca bază a unității, aceeași Lege a Dragostei dată de Dumnezeu!

            V.G.: Foarte utopic, a vorbit poetul, filosoful, vreau să vorbească inginerul și să ne spună despre ce fel de civilizație a viitorului este vorba, ce fel de civilizație se propune?

            I.N.M.: Datorită sălbăticirii oamenilor și grupărilor umane de orice fel, de la cele ad-hoc până la cele reglementate, de la familii și obști, la nivel de ținuturi, neamuri și popoare, în primă fază civilizația va suferi un mare șoc, un mare recul, cu zeci de ani în urmă, existând ținuturi și chiar zone unde nu vor mai avea curent electric luni, zeci de luni, poate chiar mai mult… Nu putem dezvolta aici nenorocirile pe toate planurile cauzate de căderea sateliților planetari, nu putem vorbi acum despre, nu putem vorbi aci de căderea șarpelui economic și financiar, de căderea economiilor statelor ca spicele sub lovitura coasei, nu putem vorbi aici de marile migrații care se vor provoca… Cataclismul Energetic Global nu este un fenomen inventat ci doar numit de mine fenomenul descris de multe categorii de gânditori, de la proroci și sfinți până la futurologi, sociologi, conspiraționiști, fataliști, etc, fiecare văzând fenomenele din propria perspectivă ca amploare, durată, cauzalitate, finalitate, etc. Problema nu este „dacă” ci „când”. Nici dacă este peste 20 de ani, nici dacă este peste 40 sau 60 de ani nu putem sta liniștiți, mai ales noi, românii, care am fost grozav surprinși de evenimente petrecute la scară cu mult mai mică, Revoluția din 89, după care, știm bine cu toții, nu poporul român, nu românul de rând au avut de câștigat. Dar nu numai poporul român este total descoperit pentru a suporta acest fel de cataclisme și catastrofe naturale și sociale, ci oricare popor european, pentru a ne referi doar la această zonă. Căci nu trebuie să aduci numai oamenii în starea de pregătire privind aceste evenimente ci și familiile, obștile, ținuturile, neamurile, poporul, pentru că, dacă în starea de pace sunt ținute cu greu în lanț tot felul de separatisme și de conflicte ce ard mocnit, ce se petrece cu acestea toate în starea de maximă neputință a organelor statului?

            Suntem în viață, (în funcție de vârstă) moșii, bunicii sau chiar părinții acelora care se vor confrunta cu aceste situații ieșite din comun pentru care actualele forme de conducere, protecție, organizare și reorganizare a societății nu pot face față sub nicio formă. Pe copii
(35-45 ani) și pe nepoții noștri (18-25 de ani), pe care ar trebui să-i intereseze în principal viața lor și a copiilor lor…

            V.G.: Tu ești un fatalist, vezi numai catastrofe peste cataclisme, dar oamenii nu văd așa viitorul. Civilizația Creștină este doar pentru a pregăti oamenii, ținuturile și popoarele pentru a rezista catastrofelor, sau sunt alte necesități ale omului și societății pe care le rezolvă?

 

I.N.M.: Am vorbit despre aceste situații întrucât în aceste situații deja cumplite, comportamentul oamenilor și grupărilor umane nepregătite multiplică enorm gravitatea necazurilor și cuantumul pierderilor umane și de orice fel… La greul cel mai greu se cunosc și oamenii și mila lor și civilitatea lor. Nu sunt un fatalist atâta timp cât sunt creștin, căci creștinul știe Calea și știe și Finalul, totul va fi nespus de bine atât la nivel personal cât și la nivel social, dar, acest bine adevărat trebuie zidit în conlucrare, în sinergie cu Dumnezeu, atât a oamenilor cât și a comunităților, acest adevărat bine vine și ca dar de la Dumnezeu, și ca răspuns la eforturile susținute ale oamenilor dar vine după ce lumea va parcurge adevăratul rău provocat. Omenirea este acum complet debusolată, iar acesta este stadiul în care a fost adusă cu premeditare de către stăpânii acestei lumi prin înșelătorie, prin furt de identitate, prin promovarea fricii, prin mii de țesături ale răului în care au fost împinși toți, de la oamenii de rând la conducători de orice fel, de la oamenii de rând la oamenii de știință, de la oamenii de rând la ideologii diferitelor partide religioase, filozofice, politice, sociale, economice, sau de întrajutorare și  cooperare, adică, și oamenii și adunările lor, oricare, au fost „furați” într-un carusel al distrugerii. Ortodoxia vine cu un răspuns clar, categoric, curat și extrem de sigur, în acest Mare și Nou Babilon.

            Nu este locul aici pentru a trasa nici măcar câteva linii directoare ale noii civilizații întrucât acestea nu se pot spune în câteva pagini de carte. Toți suntem provocați pentru a schița conturul acelei civilizații a viitorului, acelei civilizații a omeniei în care știința și tehnica să fie puse slujnice ființei umane, recâștigării demnității ființei umane oriunde și în orice familie s-ar naște, recâștigării demnității familiei tradiționale formată nu doar din bărbat, femeie și copii ci aceea lărgită, la care se adaugă și bunicii și străbunicii, recâștigării demnității adunărilor și obștilor umane, recâștigării demnității și identității culturale a ținuturilor, neamurilor și popoarelor.

 

            V.G.: Sună minunat că totul va fi foarte bine dar ca să nu cred că este o utopie, un vis nerealist, ca inginer ar trebui să-mi spui pârghiile concrete care pot duce acești oameni trecuți prin „Cataclismul Energetic Global”, așa cum îl numești, pas cu pas, încetul cu încetul, către acele noi forme de conducere, organizare, ierarhizare, evaluare, care toate în ansamblu, pot fi numite „o nouă civilizație”.

            I.N.M.: Motorul principal este format în principal pe de-o parte din marea nevoie, marea suferință, marea groază, marea neputință prin care trec oamenii și pe de altă parte, din strigarea către Dumnezeu și întoarcerea cu mare smerenie la Cuvântul lui Dumnezeu, la Sfânta Scriptură a oamenilor, familiilor, adunărilor, neamurilor și popoarelor care vor salvarea și mântuirea autentică. Dorul de Adevăr, de Calea cea dreaptă, de Viața adevărată, dorul, setea de Dumnezeu este motorul, sete și dor mistuitoare întețite de suferințele peste suferințe și dezamăgirile peste dezamăgiri din cauza eșecurilor planurilor și acțiunilor grupărilor de oameni. Atunci, când oamenii și popoarele vor ajunge peste limitele răbdării și suportabilității, atunci, abia atunci vor căuta toate răspunsurile la Dumnezeu, în Sfânta Scriptură a Sfintei Evanghelii, atunci vor găsi și vor lucra modalitățile practice de punere în gândirea, mărturisirea și lucrarea de zi cu zi a Cuvântului Domnului. Atunci vor găsi acea știință și artă pe care eu am numit-o a Dreptei Slujiri, ERGOGETICA, cu patru  reactoare duhovnicești”, cu patru ramuri distincte, de analiză și evaluare a vorbirii, mărturisirii: Textologia, reprezentată simbolic prin „Cap de Pasăre”, cu aparatul ajutător numit Textograf, ramura de analiză și evaluare a lucrării, faptei, acțiunii, fenomenului: Fenologia, reprezentată simbolic prin „Cap de Vițel” cu aparatul ajutător numit Fenograf, ramura de analiză și evaluare a omeniei unei manifestări: Omologia, reprezentată simbolic prin „Cap de om” și ramura de sinteză a acestora toate prin regalitatea deciziei: Ergologia, reprezentată simbolic prin „Cap de Leu”, cu aparatul ajutător numit Ergograf. Această știință, ERGOGETICA, formată din compunerea celorlalte științe umane de la medicină la astronomie și astrofizică, de la matematică la fizica nucleară, redă performanțele, stabilitatea, economia, dinamica, sensul, costurile slujirii omului sau grupurilor de oameni în raport cu modelele din trecut, cu reperele recente compatibile cu reperele din trecut și este tributară capacităților teologice, filosofice și științifice ale timpului.

 

V.G.: Deci este o știință, s-o numim „medicina complexă a slujirii”, căci asta face, medicină personală și socială a slujirii, o știință prin care omul este observat, evaluat, îndrumat privind capacitățile sale de lucru, de slujire, locul social unde ar avea randamentul cel mai bun… am intuit bine despre rolul acestei științe?

            I.N.M.: Da, este în interesul omului pentru a fi plasat în locul de putere și rodnicie maximă, dar, cu mult mai mare este interesul comunității pentru a-l plasa în zona capacităților maxime personale, întrucât, punând un medic la săpat șanțuri persoana pierde enorm, dar societatea pierde însutit și înmiit, nu numai prin faptul că munca prestată este cu totul sub nivelul lucrării acelui instruit și adecvat săpării de șanțuri, ci mai ales prin miile de cazuri ale pacienților care nu beneficiază de expertiza medicului. În societatea actuală această anomalie depășește în unele zone sau unele țări peste 50-70% din cazuri, ba se specializează aiurea, în domenii unde nu au chemare dar pot face acea școală, ba se specializează unde are chemare dar prestează alte munci oferite de piață, căci omul, pentru a-și câștiga existența face și cele pentru care nu a fost special instruit….

            V.G.: Asociația ASCIOR va putea concepe și pune în funcțiune astfel de „reactoare”duhovnicești ?

            I.N.M.: În viitorul previzibil nu, cu siguranță nu. Noi ne concentrăm acum pe conștientizarea necesității transformării cetățeanului din laic manipulabil și dus în derivă de strategii lumii morții în mirean practicant, în om care-și aduce aminte că este botezat creștin și are marea obligație să cerceteze cu toată puterea și toată nădejdea creștinismul, de la Sfintele Scripturi, la Sfinții Părinți și istoria Bisericii, să înțeleagă faptul că toate, dar absolut toate problemele personale, familiale, profesionale, sociale, naționale, rasiale, ideologice, toate se datorează integral necunoașterii și implicit a nepracticării Cuvântului lui Dumnezeu, să înțeleagă că rezolvarea pompieristică a problemelor este în realitate o agravare structurală a lor, să înțeleagă și să recunoască adevărul că adevărata și stabila salvare nu vine din ideile și închipuirile oamenilor, nu vine de la un „salvator” politic, ideologic, economic de pe pământ ci că salvarea condiției și vieții pe pământ este ontologic legată de mântuire și există Un singur Salvator care este și Mântuitor, și Om dar și Dumnezeu adevărat, Domnul nostru Iisus Hristos Mântuitorul oamenilor și popoarelor.

            Nădăjduim ca activitatea ASCIOR să se poată desfășura pe cinci fronturi oarecum distincte, 1- presa ASCIOR, 2- Conferințele și Congresele pentru Civilizația Creștină, 3- Întâlnirile ASCIOR, 4- Școala ASCIOR și 4- Atelierele ASCIOR.

1- Presa ASCIOR este proiectul cu care am început editarea revistei Orizonturile Bucuriei și am început acest proiect al Antologiilor ASCIOR. Avem în vedere să lansăm o revistă a copiilor de gimnaziu, „Orizonturile Bucuriei Copiilor” unde redactor șef a acceptat să fie o doamnă profesor foarte inimoasă, pictor și poet, din București, Gabriela Preda Dincă, o revistă pentru liceeni și studenți „Orizonturile Bucuriei Tinerilor” -pentru redactor șef suntem în tratative, o revistă pentru vârstnici „Orizonturile Bucuriei Vârstnicilor”, avem în vedere un magazin on-line al tuturor publicațiilor și un ziar „Informația Orizonturilor” pentru a nu împovăra revistele cu prea multă informație cotidiană.

2- Conferințele și Congresele pentru Civilizația Creștină, ASCIOR, vor avea un caracter național și, nădăjduim noi ca, în timp, să aibă și un caracter internațional, activități de amploare la care vrem să conferențieze oameni de valoare, formatori de opinie atât din cadrul societății civile cât și din parte clerului, în care să se dezbată la nivel teologic, filosofic și al teoriei conducerii atât influența credinței creștine în formarea civilizației de azi, cu bunele și relele ei, cât și problemele civilizației de mâine. Nădăjduim ca în iunie 2020 să putem susține, într-o conlucrare eficientă cu alte ONG-uri, sprijiniți de Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, primul Congres Național pentru Civilizația Creștină, care, printre altele să pună bazele teoretice ale desfășurării Jubileului Bimilenar al Bisericii din preajma anului 2030. Unul dintre subiectele de bază ale Conferințelor și Congreselor va fi răspunsul pe
care trebuie să-l dea societatea civilă la agresiunile Fundamentalismelor, teologice,  politice, economice, informaționale, etc.

3- Întâlnirile ASCIOR au debutat deja încă din 2017, încă de la formarea asociației prin organizarea de lansări de carte, conferințe, expoziții, activități ce ni le dorim diversificate începând cu anul 2018 întrucât sunt tot mai multe personalități din țară sau rezidente în străinătate care au acceptat invitația de a activa pe acest segment.

Tot în acest segment vor fi incluse activitățile pe care intenționăm să le facem în licee și facultăți, lansări de carte, expoziții, întâlniri cu personalități, dezbateri, căutând compatibilizarea cu modul tinerilor de a înțelege provocările contemporane și de a se raporta la ele.

4- Școala ASCIOR, sesiuni, excursii sau chiar tabere școlare sau studențești, parțial sau total subvenționate, organizate de ASCIOR sau organizate de alte ONG-uri la care vine și ASCIOR cu propriile programe culturale. Activitățile cu tinerii, în zonele tinerilor sau în școli sau facultăți vor fi discutate cu și aprobate de inspectoratele școlare, respectiv decanate.

5-Atelierele ASCIOR, sau Seminariile ASCIOR, sau Clubul ASCIOR, întâlniri periodice de dezbateri pe diferite teme, teologice, culturale, filosofice, economice etc. Un gen relaxat de abordare a problemelor diverse, o metodă de socializare, de schimb de păreri, de exersare a dialogului. Seminarii care într-un fel sau altul, direct sau indirect, dezbat în continuare problemele ridicate de celelalte trei categorii, de Presa ASCIOR, Conferințele, Întâlnirile și Școala ASCIOR! Cenaclu în care se dezbat și reacțiile din țară și străinătate la activitățile ASCIOR.

Toate aceste activități pot rămâne doar pe hârtie dacă cetățenii nu se implică iar forurile competente din administrație nu-și dau concursul. Avem mare nevoie ca cetățenii să vină cu idei, cu soluții la rezolvarea acestor probleme, la punerea în practică a acestor activități, deci, avem mare nevoie ca un număr tot mai mare de cetățeni să adere la ASCIOR, să devină membri activi în această asociație.

            V.G.: Mi-ai prezentat o teologie, mai corect o teologúmenă a răspunsului Ortodoxiei la toate problemele de azi, mi-ai prezentat o filosofie a necesității înțelegerii teologiei, ai venit apoi cu o modalitate practică de punere în operă a restructurării sociale și pârga, începutul formării bazelor restructurării sociale, a Civilizației Creștine… Apoi ai venit cu activitățile practice ale ASCIOR prin care se pun în dezbatere, pe diverse fronturi, toate problemele expuse… pentru mine este cel puțin interesant… O privire globală asupra toate, soluții concrete pentru rezolvarea lor…. De aceea te întreb, Nicolae, cum te-ai format pentru a ajunge aici, ce domenii ale cunoașterii te-au interesat, la ce teme de reflecție și meditație ai zăbovit? Ai studiat teologia? Unde și cum?

           

            I.N.M.: A vrut Bunul Dumnezeu ca prin construcție dar și datorită unor conjuncturi mai mult sau mai puțin favorabile, să mă trezesc poate pe la 8-9 ani că-mi pun foarte serios unele probleme, că trebuie să înțeleg ce mi se întâmplă și de ce? A fost o perioadă foarte dificilă a mea peste care am putut să trec datorită celor menționați la început. Sunt sigur că familia are un rol fundamental în formarea unui om, fără contribuția esențială a acestora, aș fi fost un om pierdut. Ei, din cer sau de pe pământ, știu cât îi iubesc și ce recunoscător le sunt.

            Chiar dacă lucrurile s-au rezolvat în timp starea de introspecție și de meditație a rămas, ba s-a accentuat, cu atât mai mult cu cât întrebările se înmulțeau, răspunsuri nu găseam, chiar dacă, spre marea mea bucurie, mi-a dat Domnul să întâlnesc oameni cu totul speciali dintre care am amintit la început și care au contribuit enorm la formarea mea.

            Nevoia mea de înțelegere și de manifestare a afecțiunii interumane a fost cu mult mai mare decât mi-au putut oferi și puteam să extrag din cărțile pe care le citeam, fie proză, poezie, teatru sau filozofie, poate și de aceea am rămas mult mai mult un gânditor  și un observator critic al vieții decât un consumator de cultură, lucru pe care l-am regretat amarnic iar acum lupt pentru ca tinerii să nu mai aibă această detașare atât de periculoasă de cultură.

            Cercetările teologice sub îndrumarea Părintelui Duhovnic, Pr. Prof. Dr. Mihail Milea și apoi împreună cu co-slujitorul său la Catedrala Sf. Mare Mucenic Sava, Pr. Prof. Dr. Aurelian Damian au venit ca o necesitate existențială dar și ca o necesitate a dezlegării neputinței științei de a înțelege și rezolva problemele umane, atât problemele entității persoanei în raport cu sine și semenii, cât și problemele relaționării acesteia cu mediul și cu semenii. Neputințele persoanei dar și ale științei m-au făcut să strig la Dumnezeu! M-am chinuit și înainte de 90-92 să studiez Sfânta Scriptură, dar, parcă înțelegerea mi-era oprită, nu eram suficient de copt și de bătut pentru a-mi pune nădejdea doar în Dumnezeu… Studiul Sfintei Scripturi și a Sfinților nu se face oricum, chiar dacă ai duhovnic, trebuie să ai și disperarea de a înțelege adevărul dar și smerenia de a nu-ți confirma Sfânta Scriptură ce vrei tu, ci de a te lăsa ca un prunc în brațele Duhului precum se lasă lutul cu totul pe mâna olarului…

            V.G.: Ce s-a întâmplat în interiorul tău, în aceasta perioadă?

 

            I.N.M.: La începutul tinereții studii peste studii, proiecte peste proiecte, înțelesuri peste înțelesuri… exact în perioada formării, exact perioada de 5 ani a liceului industrial în perioada comunistă într-un oraș mare, capitala, în care te pierdeai ca tânăr crescut pe plaiuri… Cu siguranță lipsa unui duhovnic, lipsa unui îndrumător cultural, aceste lipsuri fundamentale trec tânărul prin transformări adesea dramatice… Cu siguranță că aceste căutări adesea disperate au și partea lor bună, eu mă refer la oportunitățile pe care trebuie să le oferim tinerilor pentru a nu-și pierde timpul, energia sau sănătatea pe căi răzlețe, ca prin sprijin să abandoneze ce nu-i al lor cu mult mai devreme, cu pierderi cât mai mici. Procesul de formare într-un mediu tehnic, științific dar și tehnic, m-a ajutat enorm, apoi, o capacitate incredibilă de a iubi, căsătoria cu femeia visurilor, apoi responsabilitatea imensă care se naște odată cu nașterea copilului… Dar, loviturile vieții vin permanent, mai întâi propriile bâlbâieli și eșecuri, idealuri mărețe franjurate de o luciditate robotică, înnourate de o hipersensibilitate într-o permanentă gâlceavă cu sine și cu lumea…

După 1990-1992, tăbăcit bine de viață, cu ajutorul duhovnicului și a Sfintei Scripturi cu Sfinții Părinți am început să înțeleg rosturile și să conturez în altă lumină studiile începute de prin 86-87 precum și proiectele mai vechi din timpul liceului…

            V.G.: Te-aş ruga să ne oprim puţin asupra primei lucrări, deosebit de consistentă ca formă şi conţinut, însă puţin accesibilă pentru publicul larg: „Catedra Sfântului Mare Mucenic Sava”.  Mărturisesc faptul că pentru mine, lectura acestei cărţi a fost şi este o adevărată provocare. Începând cu coperta, totul te îmbie, te invită s-o deschizi şi să citeşti. Însă, nu pot să fiu decât sinceră şi, iarăşi să mărturisesc că m-a intrigat titlul „Catedra” Sfântului Mare Mucenic Sava. De ce „Catedra”? Când spui catedră, te gândeşti, în primul rând la un manual, un tratat, sau poate, de ce nu, un îndreptar ori îndrumar?  De ce nu i-ai spus: învăţătura, teologia, doxologia…?

 

            I.N.M.: Foarte bună întrebarea, mi-a fost pusă des de cei care încercau să deslușească ce este în carte. Încerc să pun în discuție o nouă formă de înțelegere personală și socială a teologiei și integrată dar și în completitudine cu toate celelalte forme dezvoltate până acum. Oamenii și popoarele s-au învățat cu „învățăturile, viețile, pildele, … sfinților” uitând că actul complet didactic nu este făcut numai din sesiuni de predare a materiei ci și din sesiuni de examinare a însușirii și practicării celor predate. Oamenii, ținuturile, neamurile și popoarele au avut concomitent de-a lungul mileniilor și aceste sesiuni de examinare, iar acum, probabil din 89, s-a intrat într-o sesiune finală a examinării, sesiune ce se va sfârși în acest secol cu instaurarea Civilizației Creștine, nu oricum, ci prin Catedra Sfinților și a marilor învățători laici ai popoarelor. De notat faptul că, deșii popoarele au fiecare un buchet de înțelepciuni, acest buchet nu se regăsește în cărțile de conducere ale popoarelor, în constituțiile lor, demonstrându-se astfel că popoarele nu se folosesc nici măcar de propria înțelepciune acumulată de-a lungul secolelor sau mileniilor de existență.

            Personal nu cred că se poate înțelege „Catedra” fără un studiu de zeci de ani asupra Sfintei Scripturi și Sfinților Părinți, căci este un strigăt al folosirii cu chibzuință a învățăturilor de acolo, or, necunoscându-se în amănunt aceste învățături, cum oare să se înțeleagă de ce și cum trebuie înțelese, mărturisite, urmate în viața personală și socială?

V.G.: Ce tratează această carte? Pur şi simplu, despre ce este vorba în această carte?

 

            I.N.M.: „Catedra Sfântului Mare Mucenic Sava” pune în discuție câteva repere principale ale căderii lumii de azi inclusiv unele neputințe ale înțelegerii și mărturisiri Ortodoxiei lui Dumnezeu, căderi față de trăirea și mărturisirea Ortodoxiei în secolele V-VIII, căderi periculoase cu atât mai mult cu cât Duhul Sfânt lucrează permanent în Biserică ridicând continuu nivelul teologic al Bisericii. Cartea propune înțelegerea martirajului Sfântului Mare Mucenic Sava ca o prorocire privind atât ruperea Bisericii făcută de-a lungul mileniilor cât mai ales prorocirea evenimentelor de azi cu lumea și cu Biserica, Învierea Bisericii Ortodoxe în al treilea mileniu de la formarea ei așa cum Hristos Domnul a înviat a treia zi după crucificarea Sa. Baza Învierii Bisericii este chiar moartea ei așa cum a fost omorât noul cântec carpatin simbolizat de Sfântul Mare Mucenic Sava care nu întâmplător era mirean, ba mai mult, cântăreț, dascăl al Bisericii. Învierea Bisericii cu învierea Mesei Apostolice a celor 12 întocmai cu apostolii (învierea prin recunoașterea autorității lor de către Biserică) înseamnă în fond „Intrarea neamurilor și popoarelor în Biserică” adică împărtășirea Legii Dragostei a lui Dumnezeu nu numai de către persoane, cum este acum, ci de către neamuri și popoare prin trecerea lor constituțională la „regalitatea duhovnicească”, (REGA, noua formă de conducere colectivă duhovnicească, asistată), prin „academia duhovnicească” (ACAD, noua formă de învățătură în toate domeniile sub asistența Duhului Sfânt, asistată), prin „arhieria sobornicească”, (ARHI, noile modalități asistate ce conducere la nivelul clerului supus Mesei Apostolice, cum a lăsat Dumnezeu). În carte am spus câte ceva și despre reactoarele duhovnicești despre care am amintit aici, ceva mai sus. „Catedra” anunță cartea pe care mă tot chinuiesc s-o scriu de zeci de ani, ERGOGETICA -Descoperirea Pasului Domnului. „Catedra” este o carte grea, pe alocuri chiar neaccesibilă celor care nu sunt cercetători în teologie, dar o carte care prin celelalte părți ale ei, prin discursul global, se adresează publicului larg cu două mesaje clare, al nădejdii și mângâierii că totul este sub control indiferent ce, cum, cine face și mesajul clar al intrării în Biserica Ortodoxă indiferent de timpul și motivele pentru care s-a ieșit din Ortodoxie.

 

            V.G.: Când a fost declicul proiectului „Ergogetica”? Când ai început să scrii?

I.N.M.: De scris unele observații privind „conducerea informațională” am început cu unul, poate doi ani înainte de 89 în perioada când lucram la „roboți energetici”. Declicurile (căci au fost mai multe, pe diferite trepte ale cunoașterii), declicurile privind proiectul ERGOGETICA au început după 92, după întâlnirea cu Părintele Milea, Duhovnicul.

 

            V.G.: Ceea ce se înţelege foarte limpede, este faptul că acest volum este un „strigăt” puternic, un SOS adresat fiecărui om în parte, şi umanităţii, în general, aflată în vizibilă degringoladă şi înstrăinare, în cel mai pur sens al cuvintelor, având drept consecinţă degradarea mediului  şi distrugerea vieţii pe pământ. Cu alte cuvinte, întreaga operă a Domnului, creată perfect este pe cale de a fi distrusă fără nicio milă de om, prin liberul său arbitru. Ai o minimă explicaţie a acestei stări de lucruri, de fapte. Care sunt cauzele, de ce se întâmplă toate acestea?

            I.N.M.: Căderea omului și umanității a început încă din Raiul Domnului, datorită neascultării, neîncrederii, înșelătoriei, poftelor, închipuirii, mândriei, iar aceste păcate, de-a lungul timpului s-au agravat de la generație la generație. Pentru că nici omul, ca individ, dar nici omenirea nu se putea ridica singură din păcat, a pogorât Hristos Domnul și a schimbat cursul lumii zidind Biserica, Poporul lui Dumnezeu. Începând bine, în multe locuri cu focare puternice de credință, secol de secol Biserica s-a extins mai mult dar, concomitent credința s-a subțiat, pentru ca în zilele noastre atitudinea anticreștină să cuprindă aproape toată lumea, aproape toate statele, sodomia chiar să apară ca o emancipare a unor noi generații, a unor state. În atitudinea, gândirea trăirea anticreștină sunt cauzele Cataclismului Energetic Global, cauzele acestei autodistrugeri umane. Singura soluție a Stingerii Cataclismului Energetic Global este intrarea neamurilor și popoarelor în Biserică, Civilizația Creștină.

 

            V.G.: Te rog să explici acest concept: „Ergogetica”, acest concept științific după cât am înțeles, să-l explici în raport cu credința creștină, ortodoxă. De ce nu poate fi aplicată această știință în catolicism, în protestantism, în budism, sau în alte credințe?

 

            I.N.M.: Etimologic „Ergogetica” este compus din „ergo”-referitor la energie și „getica” de la „geta” de fapt de la „georgeta”, adică de la „Gea-AR-Geta” care înseamnă dreapta slujire (pe pământ), deci „ergo-getica” s-ar traduce ca „iconomia dreptei slujiri pe pământ”, sau „maximizarea dreptei slujiri” sau „construcția dreptei slujiri” sau „viața dreptei slujiri” sau toate la un loc. Deci, „ergogetica” are caracteristicile justiției, ale ingineriei, ale economiei, ale medicinii, coroborând toate aceste caracteristici. Singura credință ce poate folosi și știința și reactoarele duhovnicești prin care această știință se reevaluează permanent este Ortodoxia datorită modului în care această credință s-a păstrat și a fost aprofundată de-a lungul anilor, celor aproape două milenii. O altă credință nu poate folosi ergogetica pentru că nu are suporții teologici, canoanele necesare susținerii. În mâna oricărei alte credințe sau dominațiuni, cum sunt numite impropriu, Ergogetica devine cel mai periculos sistem de urmărire și dominare a populației întrucât informațiile obținute din bună credință pot fi fraudate și folosite cu rea credință.

 

            V.G.: De aceea din punctul tău de vedere, pe care îl prezentaţi în carte, singura soluţie, singurul antidot, remediu, leac al acestei situaţii îngrijorătoare este ortodoxirea lumii, planetei. Cum credeţi că poate fi aplicat? Cu ce pârghii, când şi de către cine?

            I.N.M.: Vezi tu Vasilica, nici oamenii și nici popoarele nu stăpânesc bine ce este, în cadrul teologiei, credința „ortodoxă”, în cadrul filosofiei, sistemul „ortodox”, în cadrul politicii, calea ortodoxă, în cadrul administrației, balanța ortodoxă, oamenii au restrâns ortodoxia la un cult, ba chiar cei rău intenționați spun despre ortodocși că sunt „pupătorii de oase”. Hoții, tâlharii, ispititorii, certăreții, lăudăroșii, mincinoșii, leneșii, fricoșii, răii, semeții cu toți ai lor, au venit cu o putere extraordinară de denigrare a ortodoxiei creștine, sub toate aspectele pentru că este singura care le pune în mod real în pericol perpetuarea păcatelor, singura care are posibilitatea reală de depistare a acestor păcate și de vădire a lor. Celelalte credințe chiar dacă vor, nu pot face asta la scară mare întrucât nu au nici structurile ideatice necesare nici posibilitatea sprijinului cu toiagul capacităților tehnico-științifice. Nu spunem că nu vor și celelalte credințe să fie bine, pace și frumos, dar nu pot lucra acestea la scară largă întrucât or nu au crucea, or și-au tăiat din cruce, cât, cum au vrut.

Deci „ortodoxirea lumii” nu este un proces numai teologic, numai filosofic, numai politic, numai administrativ, numai medical, numai ecologic etc, ci este maximul binelui personal și social pe care societatea îl poate asigura la un anumit nivel de dezvoltare, o maximizare a capacităților bune ale persoanei și societății cu o minimizare a capacităților rele ale acestora.

            Pârghia este lucrul darurilor Duhului Sfânt în Biserică și în afara Bisericii, în trecut dar ți în prezent, lucrul și în mărturisirea sfinților sau oamenilor de bine dar și în opera de aducere a acestor mecanisme la îndemâna contemporanului pentru a reuși să înțeleagă și să rezolve problemele de aici și acum, lucru făcut cu ajutorul acestor reactoare duhovnicești. Accesul la această putere enormă îl are oricine în funcție de instrucție și puterea vădită de a stăpâni aceste capacități de lucru, așa cum nu-i pus copilul de cinci ani să conducă motocicleta sau cel de zece ani să conducă avionul… Iar dacă la acestea atât de simple este o logică a accesului, cu cât mai mult la cele așa ce complexe?

 

            V.G.: Crezi că schimbarea ar trebui să vină din interiorul nostru, al fiecăruia dintre noi? Să încercăm să-l regăsim pe Dumnezeu din inima noastră? Sau stă în puterea cuiva? Şi cine este acesta?

            I.N.M.: Schimbarea începe la nivelul societății și de sus în jos dar și de jos în sus, adică, fără o decizie strategică luată la nivel înalt nu se pot începe cercetările, iar aceste decizii la nivel înalt nu se iau fără o presiune enormă de jos, de la nivelul cetățeanului care vrea să oprească această moarte, această autodistrugere. La nivelul persoanei schimbarea se face din interior către societate la persoanele râvnitoare de adevărul, viața și calea aduse de Hristos Dumnezeu, acestea sunt persoanele care trag societatea către Civilizația Creștină, dar sunt și multe, poate cele mai multe persoane care sunt „trase” către înțelegerea și lucrarea adevărului de membri familiei, prieteni, rude, colegi etc. Întoarcerea de la dictatura haosului la dictatura legii vieții este foarte dificilă și pentru mulți traumatizantă, paralizantă, căci sunt foarte mulți cărora nu le convine schimbarea regimului prezent pe gândirea: las să fure ei o țară ca să fur și eu o pară, te las ca să furi un bou dacă fur și eu un ou…

            Ne dorim ca fiecare ortodox să fie conștient de marea responsabilitate pe care o are acum când Biserica este pe drumul Golgotei, acum când creștinismul este pus la zid, acum când omenirea trebuie să treacă cel mai mare prag al existenței. Importanța dreptei noastre slujiri este importantă dar, să fim modești, nu lucrarea noastră de oameni schimbă soarta lumii, soarta lumii a fost deja schimbată de Hristos Domnul, noi acum nu facem decât lucrarea slugii netrebnice de punere în operă a salvării pe care a împlinit-o Mântuitorul oamenilor și lumii.

 

            V.G.: Ești de formaţie ştiinţifică. Care crezi că este atu-ul tău în ceea ce priveşte performanţa acestei scrieri? Pe ce ai mizat în acest demers? Ți-a canalizat cineva paşii, ai avut colaboratori, te-ai sfătuit cu cineva. Dacă da, cu cine?

 

            I.N.M.: Cred că formația științifică te ajută să cauți și, poate, să descoperi esențialul, să cauți și, poate, să descoperi utilitatea personală și publică a unui produs ideatic. Probabil că trebuie să ai o gândire structurară și să știi ce și cum să ceri, să-ți dorești să ajungi, nu pentru tine ci pentru ceilalți la înțelegerea esențialului, ca de acolo, din perspectiva cea mai cuprinzătoare să desțelenești problemele. Cu siguranță, ruga, truda, nădejdea și micile descoperiri te transformă pas cu pas. Dar, în permanentă consultare cu Duhovnicul și dacă nu ai doctorul nevoilor sufletului tău, cu siguranță eșuezi lamentabil…

 

            V.G.: Ai avut de la început o proiecţie a întregului demers, al  desfăşurării proiectului şi al finalului sistemului (iertare dacă greşesc spunând-i astfel!), ? Dacă nu, cât a durat până ai „turnat” temelia şi ai proiectat pilonii de rezistenţă,  ridicarea clădirii, apoi finisajul, şlefuirea acestei măreţe construcţii, pe care, sincer,  o dorim indestructibilă?

 

            I.N.M.: Lucrările la partea științifică privind lupta adevărului necunoscut cu adevărurile consacrate pentru a se impune au fost preluate de la nevoia de a impune roboții energetici într-o adunare de profesori universitari care din start n-ar fi agreat ideea din mai multe motive, în primul rând datorită diferenței de perspectivă asupra problemei și evoluției pieții producerii de energie verde. N-a fost făcut un sistem conceput așezat de la temelie până sus. Au fost zeci, poate peste 40-50 de încercări eșuate în diferite stadii întrucât ba nu se verifica cu una, ba nu se verifica cu alta din necesitățile impuse. Din 92 până prin 2012 a fost tot o trântă, tot o zbatere. Proiectul Ergogeticii nu este nicidecum finalizat, necesită încă 7-10 ani de lucru intens dacă îngăduie Dumnezeu pentru a fi la stadiul de punere a problemei teologic, filosofic, politic, administrativ, medical și economic intr-un mediu informațional. Asta dacă îngăduie Dumnezeu, iar de nu, va pune Dumnezeu pe altul să facă cu mult mai bine decât mine ce trebuie făcut.

 

            V.G.: Oricine poate observa râvna, truda şi răbdarea ta pentru lectură, studiu, informare, documentare; se observă fineţea, acurateţea şi profunzimea limbajului; se vede clar puterea argumentării ideilor, afirmaţiilor prin folosirea logicii, având ca punct forte şi aliat de nădejde  silogismul. Din premizele desprinse din sursele de informare şi consemnate la locul potrivit, prin deducţii logice ai desprins concluziile, adevăruri universal valabile.  Cum aţi dobândit acest exerciţiu?

            I.N.M.: Mulțumesc mult Vasilica, ești foarte îngăduitoare, eu nu sunt mulțumit de modul cum am tratat argumentarea în multe locuri… De aceea n-am putut să corectez eu lucrarea că nu se mai termina, mereu aveam câte ceva de șters și adăugat pentru că, o așa lucrare, ar fi trebuit să dospească măcar 3-4 ani în setare. N-am făcut așa pentru simplul motiv că trebuia să ajungă repede acolo unde era nevoie de ea, chiar și cu unele erori sau imperfecții. Stilul de scris s-a format natural prin multe sute de pagini scrise anterior, prin asimilarea modelului viu și sănătos de argumentare din Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți, cu imperfecțiunile datorate inculturii și neputințelor mele. Nu atât informații am vrut să transmit cât râvna, lacrimile, țipătul….

 

            V.G.: Sigur că logica omului, nu poate atinge logica planului lui Dumnezeu, şi că în decursul omenirii au existat grade diferite ale performanţei în acest sens (doar cât a îngăduit Domnul). Ce îți propui să întreprinzi în acest sens pe viitor?

            I.N.M.: Planul Domnului este foarte, foarte clar: înainte să vă îngrijiți ce veți mâna și ce veți bea: Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui…”Matei 6,33 citat care este moto pe frontispiciul revistei noastre Orizonturile Bucuriei! Este răspunsul clar pe cale-l dau acelora care consideră o cădere din Ortodoxie căutarea și lucrarea Civilizației Creștine. Nu numai că ni se permite lucrul acesta de Dumnezeu dar, se vede că este PORUNCĂ de împlinit mai grabnic decât gândul la cu ce ne astrucăm setea și foamea… Când trăiești zilnic printre sfinți în Duhul Sfintei Scripturi, încetul cu încetul, pas cu pas, când și cât este cazul, îți picură Bunul Dumnezeu acea gândire de sus, acea metanoia, acea gândire dimpreună cu gândul Domnului!

 

            V.G.: În carte folosești expresii care se întâlnesc în multe alte cărţi, jurnale, reviste: România- Ţara Făgăduinţei, România – Grădina Maicii Domnului ş.a. Ca autor, exprimarea ta este foarte personală, bazată pe lecturi elevate, documentare selectivă, însă, acestea, cred că sunt nişte preluări din alte surse. Ce argumente solide ai pentru a le susţine. Care ar fi acestea? Enumerează câteva!

            I.N.M.: Mulți folosesc aceste expresii fără să știe despre ce este vorba, doar așa, că dă bine unui patriotism menit să mângâie românii pentru necazul cel mare al dezastrului din țară. Alții, cum era papa Ioan-Paul al II-lea chiar știa bine ce spune întrucât în beciurile Vaticanului sunt foarte multe prorociri despre România Domnului, inclusiv ultimul secret de la Fatima.

            Un argument este scris în carte și nu-i scris prin alte părți, că aici a fost Hyperboreea Neamurilor, aici cu 12-8 milenii în urmă oamenii au învățat să vorbească  și apoi să scrie, iar acest lucru demonstrează clar că aici este Raiul Primordial, adică aici s-au dat nume păsărilor și peștilor și tuturor celor necesare, dar, tot aici s-a manifestat șarpele științei fără Dumnezeu și deci, de aici s-a despărțit omul, omenirea de Dumnezeu. Cum este simbolul Șarpelui care-și înghite coada, adică sfârșitul este nou început, dacă aici s-au despărțit oamenii și popoarele de Dumnezeu este în Planul și Voia Domnului ca revenirea la ascultare ridicarea în evlavie, să nu se facă în alt loc ci acolo unde s-a făcut căderea în păcatul neascultării. De aceea am vorbit în
carte despre Fison și despre Mesopotamia de Nord care este aici, Pământul Vieții dintre ape. Nu întâmplător Pelasg se numea „omul din pământ” iar în Sfânta Scriptură „Adam” este „omul din pământ”

            Un argument incontestabil și care nu-i trecut în altă carte este hyperboreeanul Melchisedec, cel care l-a binecuvântat pe Avraam și formarea poporului evreu, acela despre care prorocind, marele rege David a spus despre Hristos Domnul: Tu ești preot în veac după RÂNDUIALA lui Melchisedec Psalm 109,4. Vezi, cel mai naționalist dintre popoare, poporul evreu, are în Sfânta Scriptură pe care a cărat-o prin istorie indiferent de vicisitudini, are această smerenie UNICĂ, atât de a recunoaște că tatăl seminției lor a primit binecuvântare și a dat zeciuială unuia de alt neam, dar, cu mult mai mult decât aceasta, că Mântuitorul oamenilor și popoarelor nu stă în rânduiala unui evreu, Avraam-Isaac-Iacob, sau a lui Moise, sau a lui Aaron, sau a lui David, sau a lui Solomon, sau a lui Isaia, sau a lui Ioan Botezătorul, care sunt cei mai mari evrei, ci Hristos Domnul stă în RÂNDUIALA unuia de alt neam, RÂNDUIALĂ în care el însuși, Melchisedec stătea, căci nu s-a zis în Legea lui Melchisedec, așa cum era pe vremuri legea lui Manu.

            Un alt argument incontestabil este jertfa Sfântului Mare Mucenic Sava, a cărei tâlcuire nu se află în altă carte prin care se arată cum este ucisă în numele lui Dumnezeu (în Buzău-cuvântul lui Dumnezeu), în apele interpretării Cuvântului lui Dumnezeu chiar Poporul lui Dumnezeu, Biserica și așa cum Sfântul mare Mucenic Sava a văzut cerurile deschizându-se și protecția care-l aștepta, tot astfel Biserica renaște sub protecția Domnului, căci iadul n-a putut să țină Viața, trupul Mântuitorului, care este Biserica.

            De asemenea, tot un argument incontestabil, care sigur nu a fost trecut în alte cărți, este Imnul României, Imnul „femeii negre” (citește „latine”, a „latinității hyperboreice”, a latinității de acum 12-6 milenii) care este de fapt „Imnul Nunții” Împăratului cu poporul Său, fecioară dintre neamuri, din „Cartea Cărților”, prorocire care nu poate să nu se împlinească. Dar una din problemele cele mai grele și complicare este să-i conștientizezi pe români că nu datorită vredniciei lor se petrec toate acestea, ci din marea milostivire a Bunului Dumnezeu și pentru rugăciunile Maicii Sale și ale tuturor sfinților.
Un alt argument incontestabil care nu este (din câte știu eu) alăturat sintagmei adevărate „România – Grădina Maicii Domnului” este că Biserica Română este „rămășița ortodoxă a basilicii romane” fiind singura Biserică Ortodoxă continuatoare a tradiției ancestrale a RA-manilor hyperboreeni, a latinității ancestrale care a zidit întru latinitatea din început, în perioada mileniilor12-1îH latinitatea Europei, pregătind-o pentru primirea Cuvântului lui Dumnezeu. Imperiul roman italic nu a avut decât să stoarcă pentru măreție și petreceri, pentru jaf și aroganță roadele latinității popoarelor Eurasiei.

            Sunt multe argumente în favoarea acestei sintagme, argumente spuse într-un fel sau altul și de alții, pe care nu trebuie să le îndepărtăm pentru că sunt vehiculate, dar pentru a căror acceptare trebuie să avem informațiile și discernământul necesar.

            Însumi am cel puțin 10-11 articole în revista Origini al căror conținut este cu această temă sugerată de tine sau care au referiri privind această sintagmă. Am și alte argumente pe care nu le pot spune deocamdată. Dar, dacă nu eram sigur că aici este Pogorârea Noului Ierusalim nu inițiam aici Conferințele și Congresele pentru Civilizația Creștină care să aibă ca apogeu Jubileul Bimilenar al Bisericii!

            Însă-și existența României este o minune și un argument privind Grădina Domnului prin Maica Domnului. Sunt mulți care batjocoresc această sintagmă dar, să nu uităm batjocora pe care a suferit-o chiar Hristos Domnul.

 

            V.G.: Catedra … este o carte document, o carte eseu, o carte filosofică, o carte ştiinţifică, o carte spirituală, creştin ortodoxă. Toate aceste faţete îmbinate armonios, se susţin unele pe altele, se completează reciproc pentru a prezenta cât mai fidel măreţia Lui Dumnezeu, Sfânta Trinitate împreună cu Măicuţa, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, sfinţii, mucenicii… împreună cu toate puterile cereşti. Se întrevede fără tăgadă smerenia şi pioşenia autorului pătruns de fiorul iubirii divine, însă, iertare, cred că aceste cărţi ți-au adus şi satisfacţie, mulţumire, bucurie. Toate aceste sentimente, trăiri, te motivează să gândești, concepi alte proiecte? Ce ne poţi spune în acest sens.

            I.N.M.: Lucrez de atât amar de ani la aceste probleme încât este normal ca atunci când vezi că începi să arăți câte ceva din ele să ai o bucurie a faptului că n-ai muncit zadarnic…

Planul sistemului Ergogetica include foarte multe proiecte, o parte le-am descoperit aici, o altă parte este la dospit nu pot fi arătate. Dumnezeu hotărăște zilnic care și cum se rezolvă, care și cu

            V.G.: În opinia ta, în ce crezi că ar consta  originalitatea teoriei „Ergogetica”?

            I.N.M.: Ergogetica este un concept nou, o nouă perspectivă de înțelegere și abordare a realității, a raportului oamenilor cu Dumnezeu, cu semenii, cu mediul, cu trecutul, prezentul și viitorul, o altă abordare a științei și tehnologiei, o nouă înțelegere a deschiderii, identității și demnității umane, o nouă abordare a democrației, și prin aceasta, deschiderea către „OMOCRAȚIE”, către „puterea omului în, prin, întru Dumnezeu și Biserica Sa, Poporul Său. Nu ajung nici zece și nici o sută de cărți pentru definirea întregii mișcări din care Ergogetica face parte.

 

            V.G.: Te rog, să-mi permiţi să schimbăm registru, de la eseu la poezie. Când ai început să scrii poezie?

            I.N.M.: Pe la vârsta de 12 ani, cu versificații puierile incredibil de slabe. Văd acum copii de 12-14 ani care au o scriere foarte bună, așezată, structurată, cu imagini poetice notabile, lucru foarte îmbucurător, fenomen pe care noi îl sprijinim pe cât putem. Poemul Getară, poemul de glose publicat (încă parțial) în volumul „Paștile Tău, Doamne!” aduce într-o formă lirică în atenția cititorilor problemele de fond ale trecerii lumii de la un tip corupt de societate, fără Dumnezeu, la un alt tip de societate, cu Dumnezeu, „pe cale”, o societate informațională, asistată, protejată, un poem al petrecerii Apocalipsei în care se evidențiază problemele de fond și modul lor de rezolvare de-a lungul timpului, Marea Trecere a lumii din fărădelege, de la o formă empirică și coruptă de organizare la Legea Dragostei lui Dumnezeu.

 

            V.G.:  Să înţelegem că ești un perfecţionist sau pur şi simplu aşa a fost să fie?

            I.N.M.: Nu, nu cred că sunt un perfecționist atâta timp cât dau drumul proiectelor în lume fără ca acestea să aibă conținutul și forma perfecte… Dacă le-ași migăli încă zeci de ani, nu eu sunt cel mai bun care să le perfecționeze, deci aș greși de două ori, odată prin mândria că numai eu știu să le fac exact cum trebuie și a doua oară prin faptul că i-aș văduvi de cunoașterea lor chiar pe aceia care le pot continua și face cu mult mai bine decât mine.

 

            V.G.: Scrii, în principal poezie religioasă, profundă, greu accesibilă pentru publicul larg, adresându-se unui segment de cititori cu o formaţie specifică şi cu preocupări spirituale şi culturale deosebite. Am găsit în carte şi câteva poezii de dragoste, despre natură… Ce te inspiră?

            I.N.M.: Este doar aparența unor poezii de dragoste privind femeia sau natura căci toate sunt poeme religioase mai mult sau mai puțin înțelese ca atare, temele fundamentale fiind ascunse ori privite din alte unghiuri. Poezia religioasă este mult mai grea și la compunere și la receptare, publicul nu-i pregătit să primească poezie religioasă, dar sunt și foarte mulți autori care scriu o poezie religioasă de calitate îndoielnică. Ba chiar s-a format un limbaj de lemn  al poemelor de această factură iar intrarea neamurilor și popoarelor în Biserică, nevoia corectă și legitimă de apropiere frățească între oameni și de Dumnezeu va scoate multă poezie heirupistă de forma liricii Partidului Muncitoresc și a Partidului Comunist…

 

            V.G.:Paştile Tău, Doamne!”, este o carte de lirică religioasă, aş putea spune,  unicat. Într-o experienţă profesională de aproape de 30 de ani într-o bibliotecă publică, lucrând la compartimentul de indexare, clasificare, catalogare (toate cărţile intrate în bibliotecă au trecut prin mâna mea), n-am mai văzut una asemănătoare. Înţeleg raţionamentul, scrii o poezie elitistă, de adâncime a sentimentelor, trăirilor şi imaginilor, dar cum ți-a venit ideea de a oferi cititorului un atât de bogat INDEX al cuvintelor, expresiilor…? De apreciat acest lucru, astfel face cartea mai accesibilă, chiar tentantă pentru cititori. Pe lângă filonul liric al eului interior, profund religios, îmbăiat în scăldătoarea ortodoxă a tainei botezului în duh sfânt, oferi cititorilor şi „cârja” duhovnicească pentru a înţelege adevăratul mesaj al cărţii, al poemelor, scântei divine. Putem vorbi aici de „în dar aţi luat în dar să daţi”, sau „dar din dar se face rai”? Îți asumi astfel o misiune, te simţiţi angajat într-un misionariat asumat?

            I.N.M.: Ideea unui INDEX de interpretare a cuvintelor și expresiilor mi-a dat-o, alături de alții, bunul meu vecin și prieten Cornel Cîrstian care mi-a sugerat această explicare motivând că sunt mulți care nu știu cuvinte din teologie cu atât mai puțin cuvintele ”inventate” de mine. Am ezitat știind că o carte de poezii nu are un index, dar, folosirea multor cuvinte și expresii necunoscute în general, precum și a cuvintelor aduse noi, m-a obligat să iau această decizie.

            Cu siguranță că orice om botezat, chiar dacă este mirean, adică fără funcții în clerul Bisericii, prin faptul că este cetățean al cerului pe pământ are obligația să fie un misionar al Împărăției lui Dumnezeu pe pământ, un misionar după puterile și strădania lui, după harul dat de Bunul Dumnezeu. Fiecare din noi suntem aici cu o misiune pentru împlinirea căreia sunt date bogățiile darurilor Duhului Sfânt,  cunoscuții „talanți” din Sfânta Scriptură, o misiune de împlinirea căreia sunt legate responsabilitățile pe care nu le dă Dumnezeu prin intermediul oamenilor.

 

            V.G.: Am analizat revista  „Orizonturile bucuriei” sub mai multe aspecte: apariţie fizică (calitatea deosebită a hârtiei şi cartonului), realizarea profesională a graficii, notorietatea semnatarilor materialelor, valoarea şi diversitatea conţinutului acestora. Pentru toate acestea, toată stima! Te rog să ne spui, cum reuşești să faci toate aceste lucruri? Câţi membri are echipa editorială a revistei?

            I.N.M.: Revista Orizonturile Bucuriei a început datorită unui moment de taină patronat de Sfântul Mare Mucenic Sava prin care am înțeles necesitatea unei reviste a societății civile îndreptate către Biserică, îndreptate către acțiunea de auto-transformare a societății cu ajutorul Bisericii, cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu autorizat. Cred eu că este un nou format de revistă care ar trebui să fie mult mai intens folosit și de cei care vor să dăruiască dar și de cei care vor să primească strădaniile oamenilor întru frumos, bucurie, pace, înțelegere, rânduială, așezare sufletească și cele asemenea acestora, nu oricum, ci cu această orientare către Biserica UNA a lui Dumnezeu. Pentru Biserica lui Dumnezeu dar nu în și sub structurile Bisericii pentru a nu fi acuzat clerul de amestec în domeniile sociale ale statului, căci s-ar interpreta ca un abuz al clerului. Pe când lucrurile stau cu totul altfel, mirenii sunt și ei cetățeni ai statului și în calitate de medici, juriști, ingineri, profesori, artiști, liber profesioniști, muncitori sau patroni, sau de orice profesie ar fi, caută să-și orienteze activitatea profesională și socială (nu numai pe cea personală), după Cuvântul lui Dumnezeu, adică societatea are nevoie de Biserică, de cler, pentru a-și afla și rândui rostul.

            Colectivul de redacție a fost variabil, ne-au ajutat și susținut cu ce au putut și cum au putut jurist Roxelana Radu, redactor Dumitru Dănăilă, designer Tiberiu Cîmpan, Alexandra Țicleanu, Carmen Babia, Gina Claudia, Paulina Georgescu, psih. Norina Livia Zezeanu, prof Ionel Răileanu și alții, dar redactarea propriu-zisă a revistei se face la tipografie, noi nu avem aparatura necesară acestui proces laborios. Mulțumim pe această cale domnului Cornel Stanciu și tipografiei Europrint din Buzău pentru toată susținerea și tot ajutorul.

 

            V.G.: În decembrie s-a împlinit un an de la apariţia primului umăr al revistei. Un jubileu important. Cum ați sărbătorit? Ce activităţi au fost?

            I.N.M.: Am pregătit din timp festivitatea „Bucuria Crăciunului” cu program artistic, cu lansarea cărților scriitoarei Paulina Georgescu și ale poetului Girel Barbu, cu festivitatea de premiere a nonagenarei noastre Georgeta Bălan, cu înmânarea de Acte de Recunoștință, Diplome de Excelență și Diplome de Merit contributorilor la reușita revistei Orizonturile Bucuriei și a asociației ASCIOR. Întrucât pe 16 decembrie a fost înmormântarea celui care a fost uns Rege Mihai I al României de Biserica Ortodoxă Română, am anulat programul artistic, am păstrat un moment de reculegere iar doamna director ASCIOR, jurist Roxelana Radu, realizatoarea evenimentului, a făcut o scurtă prezentare a personalității fostului rege Mihai I al României.

 

            V.G.: Pe lângă scris, desfăşori a activitate intensă în cadrul Asociaţiei pentru Civilizaţie Ortodoxă (ASCIOR), al cărui președinte fondator ești.

O asociaţie cultural-spirituală, care funcţionează după toate rigorile juridice, morale şi bisericeşti, care într-un timp scurt ai atras mai mulţi membri.

            I.N.M.: Sunt unul dintre membri fondatori ai Asociației Origini și apoi a fundației Origini Carpatice, o organizație foarte importantă și necesară la nivel național pentru redescoperirea și înțelegerea trecutului cu totul minunat și extrem de important pentru Europa și nu numai a istoriei poporului nostru cu vechime dodeca milenară, adică cu continuitate de trai și tradiții pe o perioadă de peste douăsprezece milenii în bazinul carpato-danubiano-pontic.  Trebuia legat acest trecut așa glorios de viitorul cu totul minunat al acestui popor atât de greu încercat. Mulțumim lui Dumnezeu, încă de la fondarea revistei Orizonturile Bucuriei s-au pus teoretic bazele asociației ASCIOR prin nevoia de a susține practic proiectele enunțate mai devreme. Am contactat prieteni, neamuri, colegi, ba chiar cunoscuți cărora le-am prezentat proiectul noii asociații, după ce m-am consultat în câteva rânduri cu Duhovnicul, Părintele prof. dr. Mihail Milea și cu Părintele prof. dr. Aurelian Damian. M-am bucurat enorm să participe ca membri fondatori 46 de persoane iar, în timp, să mai adere alți doritori care vor să ne sprijine, ajungând la un număr de 85 de membri în total. Prin mișcările strategice pe care vrem să le facem în 2018 în Consiliul Director al asociației, prin deciziile pe care le vom adopta la Adunarea Generală din martie 2018, vrem să asigurăm cadrul necesar desfășurării strategice a programelor asociației dar avem în vedere ca în următorii ani să avem minim 300-350 de membri activi și cel puțin 5-6 sucursale în țară sau în afara granițelor și să fim vrednici pentru a accede la statutul de asociație de interes public, statut recunoscut de Guvernul României.

 

            V.G.: Ne apropiem de finalul acestui așa lung interviu în care ne-ai spus și despre revistă și cărțile tale și despre asociație și despre Civilizația Creștină și congresele închinate acestui concept dar trebuie să ne spui câteva vorbe și despre șirul acestor ANTOLOGII ASCIOR care începe cu prezenta: Antologia pentru Civilizația Creștină, ASCIOR 2017. De ce nu „anuare ASCIOR” și de ce „antologii”?

 

            I.N.M.: În primul rând „antologie” pentru că perspectiva, lucrarea și mișcarea ASCIOR sunt și trebuie să fie antologice la nivelul acestui secol decisiv al omenirii. Iar aceasta nu datorită oamenilor care fac această lucrare din partea societății către Biserica lui Dumnezeu ci datorită importanței acestei lucrări pentru viitor. Fiecare vine cu ce poate și cu ce crede că are de adus, așa cum la Biserică fiecare se duce cu ce poate din cele ce are. Sunt foarte mulți oameni importanți din punct de vedere ASCIOR, foarte multe lucrări importante care nu au ajuns aici deși ar fi trebuit să fie aici, în lumina ASCIOR. Noi suntem deschiși și antologia ASCIOR 2020 am vrea să aibă 5 volume din opere selectate, dar, nu este numai după noi, cei care suntem lucrători la teasc, este după cei lucrători în vie. Deja cu lansarea prezentei antologii 2017 anunțăm necesitatea trimiterii corecte și complete ale materialelor pentru Antologia pentru Civilizația Creștină „Uniți prin Credință”, ASCIOR 2018.

            Preconizăm ca începând cu anul 2018 antologiile ASCIOR să cuprindă cinci secțiuni distincte: 1-Activitățile curente ASCIOR, cu o prezentare pe larg a activităților curente ASCIOR;  2-Presa ASCIOR, cu o selecție reprezentativă a materialelor publicate în revistele ASCIOR; 3-Premiile și distincțiile ASCIOR, cu acordarea a maxim 20 de premii și distincții; 4-Congresele ASCIOR cu prezentarea lucrărilor susținute la conferințe și congrese și 5-Prezentările ASCIOR, fiind textele selectate pentru antologia curentă. În funcțiile de banii disponibili, de textele selectate și de alte variabile impuse strategic sau economic, aceste antologii vor fi în unul sau mai multe volume. Vom vedea cum este mai bine.

           

            V.G.: Te rog, un mesaj către cititori!

            I.N.M.: Avem proiecte bune, un front de lucru imens, sarcini destul de dificile de împlinit, avem mare nevoie de ajutor, de susținere, de înțelegere, de a ne face cunoscută și strădania și obiectivele ce le urmărim! Îi chem pe cât mai mulți să ni se alăture în această lucrare unică. Îi chem pe toți, mici și mari, slabi sau puternici, săraci sau bogați să conștientizeze unde ne aflăm, pe ce tărâm al lumii, și să lucrăm împreună „Pentru bucuriile omului”, pentru lumină, nu oricare, nu oricum, ci Lumina lui Dumnezeu în, prin întru Biserica lui Dumnezeu! Doamne ajută!

 

            V.G.: Sincere felicitări pentru tot ceea ce faci, în numele Domnului. Îți mulţumesc pentru disponibilitatea  de a descoperi cititorilor din experienţa şi creaţia ta literar-spirituală! Multă sănătate, putere, pace sufletească pentru a înmulţi talanţii primiţi spre binele semenilor.

Slavă, Mărire şi Mulţumire Domnului!

            I.N.M.: Eu îți mulțumesc mult, Vasilica, pentru acest interviu! Nădăjduim să fie cu folos. Fie ca Bunul Dumnezeu și Măicuța Domnului să adune oamenii la lucrarea atât de necesară intrării oamenilor și popoarelor în Civilizația Creștină, în Civilizația adusă de Hristos Dumnezeu pe pământ pentru salvarea și mântuirea oamenilor și popoarele, pentru slava lui Dumnezeu! Amin!


Etichete: