Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MI-A ÎNFLORIT LILIACUL de Petre Prioteasa

MI-A ÎNFLORIT LILIACUL de Petre Prioteasa

MI-A ÎNFLORIT LILIACUL

 

Mă socotesc destul de fericit

Că liliacul iarăși mi-a-nflorit
Și-mi umple camera cu-n blând parfum,
Iar trecători se-opresc și-admiră-n drum.

Tot astfel liliacul înflorit
Ne-a-mpreunat, timid, când ne-am zâmbit,
Parfumul lui așa mult ne-a plăcut,
N-am stat pe gânduri când ne-am cunoscut.

De-atunci tu treci din ce în ce mai des
Și crengi de liliac eu ți-am cules,
Iar în crenguțe-am furișat șirag
Câte-un sărut de dragoste și drag.

Azi liliacul nu mai are flori,
Și simt cum se petrec ai mei fiori,
Tu nu mai vii să-ți dăruiesc parfum,
Stau rătăcit ca cerșetoru-n drum.

Dar pentru florile de liliac
Voi ști de-acuma ce să fac:
Culeg, dar le usuc și le păstrez,
Iubirea noastră s-o reinventez.

Cel ce iubește și nu uită
Și ziua i se pare scurtă,
Așteaptă să-nflorească liliacul
Iar inimii să-i împlinească placul.

Craiova, 24.04.2018

 

 

 

DORUL TĂU

 

Dorul tău, iubirea mea,
zboară-n zori ca rândunea,
totul este foc și pară
până-n seară mă doboară,
că în inimă amarul
arde ca în vatră jarul,
jarul arde și mocnește
inima n-o potolește.
Iarna gerul m-a-nghețat
până s-a-mprimăvărat,
vara gâtul mi-a uscat,
mi l-a ars și însetat,
doar cu rouă l-am udat.
Sufletu-mi însingurat
prin păduri a colindat,
izvorul răcori i-a dat,
fragi și mure a mâncat
dar de dor tot n-a scăpat,
a umblat și a oftat
după mândrele din sat
de-am simțit eu că-s bărbat.
Toamna haina și-a schimbat,
crengi și frunze s-au uscat,
din ele a făcut pat
pentru viitor iernat.
Dar eu nu l-am mai lăsat
să colinde pe-nserat
pentru dorit sărutat.
Gânduri mă ningeau petale,
răsunau vorbele tale
cântate-n zefirul serii,
mă dedam, oricum, tăcerii
și mă ostoiam plăcerii.
Am venit să mi te iau
că te doresc, că te vreau,
la nimeni să nu te dau.
Martor mi-este Cel de Sus
că respect tot ce am spus
și mă rog lui Dumnezeu
să-ți dea ce nu ți-am dat eu!
Nu ți-am dat că n-am avut,
doar atât cât am putut:
ți-am pus sufletul pe tavă,
inima-mi ți-am făcut sclavă,
ți-am jurat să fii a mea
câte zile-om mai avea
că ne leagă dragostea.