Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » MEDITAȚIE » SILVIA CINCA: CELUI DE DINCOLO

SILVIA CINCA: CELUI DE DINCOLO

Așează o floare pentru fiecare dor. Laleaua în lacrima durerii, când dorul îți sfredelește inima, când auzi în glasul sufletului copiii strigând în miez de noapte, “vino mama, tata…” Si perna înegrește laleaua cântând în disperarea viselor cu monștrii și hoți și criminali care fugăresc plăpânda ființă.

Așează liliacul în durerea gândului stingher rătăcind pe cărări neumblate spre a dărui vieții tale un sens al forței către un drum al reîntoarcerii acasă. Drumul e lung și florile de liliac rămân presărate în strigătul durerii pentru cei rămași cu griji și cu speranțe prea vagi.

Așează regina nopților tale de dragoste pierdute în trecutul prea scurt al căutărilor, care acoperă timpul. Si cântă-i speranțe înăbușite în greul vieții care a rupt drumul firesc al iubirii spre a da glas unei putințe de mai bine. Inchide glasul unor vreri de trai mai bun, în marea de dureri și vise sugrumate când zbaterile aruncă jăratec în lupte crunte între dor și neputințe, între lumină și nopțile în scrâncet de furtună.

Așează trandafirul în speranța care încearcă în lupta crâncenă cu viața, să ridice frumosul în culorile viselor. Si în cântec de speranțe sărută icoana cu refrenul nepăsător al trecătorilor necunoscuți ce au câștigat, lupta cu viața! Poate ei se bucură de darul unui trai mai îmbujorat de frumusețea culorilor verii, udată cu lacrimile tale și strălucind în izvorul speranțelor.
Așează bobocul destinului tău să-ți umple cu vise și nădejdi lupta ta de departe, lupta lor de aproape în supraviețuire și reînvierea legăturilor din sângele tău.

Silvia CINCA