Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » EVENIMENT » IN MEMORIAM » In memoriam GHEORGHE ENE. Versurile unui prim-textualist.

In memoriam GHEORGHE ENE. Versurile unui prim-textualist.

 

Vorba (I)

Nu e vorba decît că s-ar putea

încă  o dată şi încă o dată

odată pentru totdeauna

să nu mai fie vorba

niciodată.

Să nu mai fie nici o vorbă.

Nici măcar despre ce

am vorbit adineauri.

Chiar adineauri

cînd ne-am închipuit

cu vorbe

că acum

acum-acum o să fie vorba

despre ce am vrea noi

să ne fie azi

vorba.

Dar uite că tocmai acum

şi tocmai aici

mai cumplit de fulgerător

decît îmi şoptesc

aceste vorbe despre vorbă

vine o vorbă

că iar n-o să mai fie vorba

despre nimic

că iar n-o să mai fie

la locul ei

nici o vorbă

în limba română.

Nici măcar

nenorocita de vorbă

care ne urlă la toţi

peste tot

totdeauna:

E vorba!

 

 

Între

 

Între întristările mele şi seara aceasta

între predispoziţia cronică

spre o răvăşire care nu-şi poate fixa poziţia

şi propoziţia din urmă

între întrevederea mea cu Doamna Moarte

din fiecare enunţ

şi analfobucuria  la care tot renunţ

prin scris şi numai prin scris

între condiţia mea de muritor de rînd

şi ultimul rînd la eternitate

între ceea ce fac şi ceea ce-mi urlu

în gînd că încă se poate

între

AJUNGE! şi

LASĂ-TE DRACULUI DE LITERATURĂ!

între ne

norocirea mea şi foarte patriotica ură

care mă condamnă de-a pururi

să exist la curbură

să-mi curbez

tot ce întîmplător textuez

mai ţîşneşte o fărîmă de crez:

dacă mai scriu

şi numai dacă mai scriu

înviez!

Despre

Ce scriu eu la nesfîrşit

într-o continuă sfîrşire

într-o neîncetată

sfîşiere a propriului eu

altul

cînd cu fiecare enunţ

îmi mai sfîşii un gînd

un proiect

un ideal

o speranţă

un ceva ce m-ar face cumva

să nu mai renunţ

să nu mai ajung

sfîşiat şi sfîrşit

după ultimul punct

e cel mai sfîşietor

sfîrşitor

ultim gînd.

Sfîrşite îmi sînt toate începuturile.

Nimic nu mai continuă

cum a-nceput

în viaţa mea sfîşiată

de atîtea sfîrşituri.

Şi mai vine şi vorba la urmă

şi urlă:

De ce nu se mai sfîrşeşte odată?…

 

 

Cum

Un sunet pur

mă  prinde pururi

intonînd

ce-mi stă

sau îmi vine

deodată

pe buze

din gînd.

Eu însă

fulger răpus

de prea plinu-i

nu mă arunc

în gol să-l exprim

chiar dacă un ton

pe măsură

şi lipsei de sunet

eu pot să-i imprim

în plăcerea

de chinu-i.

Cît ar fi el de pur

ori de sunet în sine

transpus în cuvinte

cu toată a mea

singurime

va să facă-ntr- o zi

un ocean de puroi.

Şi cine

să nege acum

că există o bubă

ce vrea să ajungă

buboi

deşi nu se simte

nici într-un  murmur

c-aş trăi

în vreun sens

în vreun fel

de gunoi?

Şi cum să ajungă

un gînd ca acesta

fără cuvinte

la eul din voi?

Cum

nici armata de eu

să nu fie

la glonţul în piept

cu

fărîma de noi?…

 

 

Îndemn

 

În probabilitatea

în care

axiomatic

tot ce-i posibil

devine

urgent improbabil

hai să vedem

şi nematematic

cine stă cel mai bine

şi în afară

şi-n sine

cu realitatea

cu probabilitatea

cu posibilitatea

cu infernitatea

care sugrumă

şi-n rime

singurătatea.

Fiindcă

luînd-o

noi şi aşa

şi oricum

după atîta

petrecere-n

ceaţă

şi foc  fără fum

n-o să ne fie

greu nicidecum

să ne tot retrezim

în ireal de reala

noastră tristeţe

de piaţă.

Căci numai în ea

e posibil probabil

să fie probabil

posibil

tot ce în patria mea

în fără cuvînt

ideală

îmi face viaţa

non stop

peste tot

infernală.

 

 

Eu nu

 Cică să fiu

şi să scriu

dincolo de rău

şi de bine.

Dar numai despre

frumoasele zile

şi clipele lor

orbitor

de senine.

Ca şi cum

nici n-ar fi

în cuvintele mele

vorba chiar

despre mine.

Iară eu

şi cu trup şi cu nume

să nu încetez

nici sub aşternut

să rimez

cu minunata

în vorbele lor

noastră lume.

În care

cică trăiesc

în chipul cel mai

calificabil

lumesc

numai şi numai

să le poezeesc…

Le urlu

din toată tăcerea-mi

doar gîndul acesta

foaieverdesc

românesc:

eu nu

mă împăunesc!

Îmi mulţumesc.

 

El

E un fel de fel de EL

mai peste tot pe unde

apar întîmplător şi eu

cu toate felurile mele

întîmplătoare de eu.

Ce fericit m-aş simţi

de ar rima

în gînd cu Dumnezeu!

Însă oriunde oricum

şi mai ales oricît

m-aş forţa să apar

la întîmplarea mea

eu ca eu

ţîşneşte întruna un EL

într-o armată de ei

care doar asta aşteaptă:

să vin (ă!) eu.

Iar eu

la rîndul meu

să nu mai aştept  altceva

decît să vină ei

nişte ei

mulţii ei

toţii ei

şi aşa

orice aşteptare a mea

să dispară urgent.

Eu să trăiesc

doar aşteptîndu-i pe ei

şi să-mi dictez

chiar şi cînd aiurez

că altceva nu am cum să aştept.

Nu am voie!

La ce dracu’ te mai aşteptai, eule, tu?

N-ai văzut de cînd te aşteaptă

oricînd şi oriunde

oricum .şi oricît

că aşteptarea lor e plină de tine?

Că ei sînt singurii ei

care ştiu ce-i aşteaptă?

Că sînt atît de fericiţi

ei de ei în de ei

şi că altă fericire nu au

şi nici nu aşteaptă?

Fii fericit, eule, tu,

că nu mai ai ce aştepta

nici măcar pe tine

în tine ori întru.

Că-n aşteptarea lor de tine

în răul spre sine

care nu are în faţă

nici o fărîmă de bine

să-ţi urlu

zilnic îmi vine:

Vezi, eule, tu, cît de EL

mă trezesc eu în tine?

 

 

Cică

Cică

ei se ocupă cu cică.

Cu cică eu

m-aş ocupa cu de ce

se ocupă ei tocmai cu cică.

Si cică

tocmai acum

m-am nimerit eu în dreptul

lui cică al lor

care cică chiar spune

că eu aş fi gîndit

că aş fi oricînd în stare

să scriu că ei se ocupă

cu cică al meu

şi că atît îmi mai trebuie

cică.

Exact atît îmi mai trebuie!

Fiindcă eu

chiar gîndesc

şi chiar şi scriu

că în clipa de faţă

mă ocup cu cică al lor

şi-l şi urlu pe pagina asta:

CICĂ!…

  

Alde Cică

Alde Cică sînt peste tot.

Alde Cică sînt şi pe-aici.

Şi aici

chiar aici

şi aici şi aici

şi  “Aici,Chimiţă!”

Şi şi aici

unde scriu

că ei sînt peste tot

şi chiar şi aici

şi aici, şi aici, şi aici

şi şi pe unde

pielea mea dacă mai scriu

chiar ce scriu

ar vrea alde Cică

să mi se facă arici…

Mă ghiceşti tu, măi Cică,

dacă îţi urlu aici

că asta fac eu

asta scriu:

MĂ GHICI?

 

Complice

 

O artă e

cum se tot zice

să-ţi zici şi tu

acolo

unde-ţi taci

că eşti un oarecare

şi novice

pe-un cîmp

neinvadat

de trandafiri şi maci

şi că întruna

tu înveţi

înveţi, înveţi şi iar înveţi

în toate ale tale vieţi

şi îi dai bice

bice, bice

la tot ce ţi se pare

că te transformă

pînă la bicepşi

în complice

la marea lor

neruşinare.

Mai poţi

cu arta asta oare

să întrebi:

Cum o mai duci, amice?

Ce dacă scrii

cum scrii

ce scrii

sau faci un fel

de aşa trebi?

Prăjeală e

la soare.

N-o să se-aleagă

nici o price…

 

Din volumul ”VORBA!” de GHEORGHE ENE


Etichete:

Despre IFRIM Marin

Născut la 1 Decembrie 1955, în comuna Bălăceanu, jud. Buzău. Studii: Şcoala Profesională de Chimie Brăila, Liceul Agricol Buzău, Şcoala tehnică de maiştri Buzău, Facultatea de Istorie, Muzeografie şi Arhivistică – Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti, din 1998. Cărţi publicate: .”Spre oraşul cu un milion de ferestre”, versuri,Ed.”Litera”, Bucureşti, 1986. .”Curentul marin”,versuri”, Editura „ŞI”, Buzău, 1995. .”Alfabet de tranziţie”,versuri”, Biblioteca Judeţeană „V.Voiculescu”, Buzău, 1995. .”Însemnări despre literatura buzoiană actuală”,critică şi istorie literară, Ed.”Porto Franco”, Galaţi, 1996. .”Fotografii cu cântec”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Incursiuni în viaţa unui actor.George Mihalache-Buzău”, monografie,Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Poeme”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2003. .”La spartul târgului”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina”, Buzău, 2004. .”Lamentaţii de mucava”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina, Buzău, 2004. .”Suprafaţa lucrurilor”,versuri, Ed.”Rafet”, 2004. .”Scriitori buzoieni şi scriitori din ţară”,critică literară,două ediţii, Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat, 2oo6. .”Fiecare cuvânt pentru Nicolae Pogonaru”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2006. .”Monografia comunei Bălăceanu”,coautor, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Gloria locală”, antologie de versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Portrete în bleu’Marin”, tablete literare, Ed.”Raluca”, Buzău, 2008. .”Trilogia efemerităţii”, antologie de proză scurtă”, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2008, 450 pag. .”Circum stanţe”, tablete literare, Ed „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 120 pag. .”Nume şi cărţi”, critică literară, „Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 100, pag. .„Din capitala mondială a anonimatului”, antologie de versuri, Ed. Tipomoldova, colecţia „Opera Omnia”, Iaşi, 2011. .” Cântec pentru cel care se râmnicereşte”, selecţie critică din opera lui Constantin Marafet”, Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2011, 194 pag. .”Săptămâna de sare”, versuri, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2011, 67 pag. .”1989. Cartelul metaforelor”, Ed. Editgraph, Buzău, 2012, 79 pag. .”Scrisori din Anglia”, corespondenţă, Ed. Editgraph, Buzău, 2013 .”Cu vaporul prin deşert”, pamflete politice, eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag. .”Vid reîncarnat - Reincarnated void”, ediţie bilingvă română-engleză, Ed. Editgraph, Buzău, 2014 .”Invitaţie la vals literar”, interviuri, Ed. Caracter Print, Buzău, 2014 .”Blocat în lift, spre cer”: puzzle lirico-est-etic, Ed. Teocora, Buzău, 2015 .”În sângele ploii”, versuri, Ed. Teocora, Buzău, 2016, 62 pag. .”Cartea de muncă”, Ed. Teocora, Buzău, 2016. Referinţe critice: Geo Vasile, Nicolae Băciuţ, Radu G. Ţeposu, Passionaria Stoicescu, Dan Silviu Boerescu, Magda Ursache, Dumitru Ion Dincă, Stan Brebenel, Ionel Necula, Gheorghe Postelnicu, Titi Damian, Ion Murgeanu, Dumitran Frunză, Nistor Tănăsescu, Alex. Ştefănescu, Lucian Chişu, Dan Giosu, Ion Roşioru, Elena Radu, Gheorghe Neagu, Nina Neagu, Alexandru Spânu, Georgică Manole, Gheorghe Andrei, Florentin Popescu, Dorel Istrate, George Vioreanu, Gheorghe Ene, Tudor Cicu, Corneliu Vasile etc. Secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană". Redactor-şef al revistelor "Cartelul metaforelor" şi "Caietele de la Ţinteşti". Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.