Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » PASTORALA » Scrisoare pastorală – Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XVIII(2018), nr. 371(1 –15 Aprilie)

Scrisoare pastorală – Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XVIII(2018), nr. 371(1 –15 Aprilie)

Dragii mei enoriași!
Cu prilejul sărbătorilor pascale vă adresez Dvs. cele mai sincere felicitări, dorindu-vă aceeași bucurie pe care au avut-o femeile mironosițe, când L-au văzut pe Domnul Înviat și pacea pe care El a dat-o Sfinților Apostoli, venind în mijlocul lor.
Aflându-ne în aceste momente de sfântă prăznuire a Învierii din morți a Mântuitorului, să alegem viața, ci nu moartea. Să alungăm din noi întunericul păcatelor, înviind la o viață pătrunsă de duhul sfințeniei, bunătății, credincioșiei și al dragostei față de semenii noștri.
Fie ca lumina Învierii Domnului să Vă lumineze sufletele, iar biruința Mântuitorului asupra morții să Vă încurajeze în nevoința duhovnicească și în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat. Fie ca această zi din an să ne aducă fiecăruia dintre noi puterea jertfei în credință, înțelegere și mărturisire, dragoste frățească și mai ales fie ca această zi să ne deschidă fiecăruia dintre noi ușa cea mică a căii spre mântuire.
Hristos a înviat!
*
Duhul Sărbătorii. Primăvara şi-a intrat deplin în drepturile ei. Iarna a fost învinsă. Speranţele încep să renască la fiecare. Din păcate, mai există multă neîncredere, teamă, îndoială. Vedem bine că au înflorit pomii, că peste câteva săptămâni trebuie cosită lucerna, că în grădini au răsărit zarzavaturile şi, totuşi, ne temem de îngheţ, ne temem de secetă, ca să nu mai vorbim de potoape, de grindină, de inundaţii şi alte nenorociri. Rămân atâtea locuri nemuncite, fiindcă ne e teamă de eşec, de pagubă. Ne lipsesc posibilităţile economice, e drept, dar ne lipseşte şi speranţa în Dumnezeu. Mulţi dintre noi nu avem convingerea fermă că la cârma lumii este un navigator atotputernic, care ştie totul şi pentru care nimic nu e cu neputinţă. Ne comportăm de cele mai multe ori parcă am fi ai nimănui, copii orfani, fără busolă, fără perspective. La fiecare pas avem prilejul să ne alungăm îndoielile şi în locul lor să ni se instaleze convingerea fermă în puterea şi în grija lui Dumnezeu, dar nu suntem interesaţi de aceasta. Câţi dintre noi mai avem răgazul să privim cerul senin dintr-o noapte de aprilie sau de mai? Mari înţelepţi ai lumii şi-au recăpătat credinţa numai admirând cerul, cu frumuseţea, armonia, cu măreţia lui. Mai bine preferăm să ne uităm la nu ştiu ce tâmpenie de doi bani transmisă de un post de televiziune de cartier, decât să admirăm creaţia lui Dumnezeu! Păcat! Ne-am reîmprospăta forţele, speranţele şi încrederea în Dumnezeu, Cel care le-a făcut pe toate cele din jurul nostru şi pe noi înşine. Am trăi într-o adevărată comuniune cu Dumnezeu. De multe ori am impresia că suntem nişte oameni deconectaţi de la sursa supremă de energie şi de viaţă. Vezi atâta tristeţe, atâtea feţe încruntate, stafidite, gălbejite, fără puterea de a zâmbi de a se bucura!
Nu mai ştim să ne bucurăm de o Sărbătoare! Viaţa a devenit monotonă pentru mulţi. Nimic nu le mai marchează existenţa decât grija de ce vor mânca şi cât vor câştiga. Desigur, şi acestea sunt necesare, dar e păcat să ne lipsim de bucuria sărbătorilor.
Sute de ani Sfintele Paşti au fost prilej de bucurie mare pentru creştini, pentru români. Se pregăteau de Paşti cu mult înainte. Ţineau cu sfinţenie Postul Paresimilor. Ba chiar şi clanţele uşilor le frecau cu cenuşă, ca nu cumva să se spurce de vreo grăsime rămasă de la lăsatul secului. Făceau curăţenie în case, în curţi, în grădini, pe locuri, ca toată făptura să primească Sfintele Paşti în curăţenie şi în ordine. Mai mult, fiecare căuta să se înnoiască cu ceva de Paşti. Pentru aceasta lucrau gospodinele zi şi noapte să ţese dimii. Bărbaţii le duceau la pivă, apoi la croitor şi le făceau sumane şi iţari. Când iţarii erau albi, femeile se întreceau să coase pe ei tot felul de înflorituri. Măiestria cea mai de seamă însă era arătată la ţesutul opregelor, fustâcelor, dar şi a covoarelor, păturilor şi macatelor de tot felul. Mai mult, când oboseau să oardă, să năvădească, să dea prin iţe şi pe spată, să toarcă, să facă motci, gheme şi ţevi, să mânuiască vârtelniţa şi sucala, daracul şi furca, războiul şi suveica, brâglele şi tălpeţii, când se plictiseau să adune culorile florilor câmpului pe ţesături, luau acul şi pânza de in îndelung înălbită la pârâu şi începeau să coase de zori. Din fir subţire de arnici de toate culorile şi nuanţele trebuiau cusute altiţele şi răurii la cămăşi. Uşor-uşor apăreau ciupagele şi poalele ca nişte adevărate minuni ale minţii şi destoiniciei omeneşti. Costumele de fată erau cele mai migăloase şi cele mai frumoase. În noaptea de Paşti trebuiau să meargă la biserică toţi, cu mic cu mare, îmbrăcaţi cu cele ce pregătiseră în timpul iernii. Mai ales fetele şi femeile erau adevăratele vedete ale satului. Nu era vorba de mândrie în tot portul acela românesc adevărat, ci de pricepere şi de hărnicie, de îndemânare şi imaginaţie. Toţi şi toate se pregăteau pe cele mai diferite planuri ca să-L primească pe Hristos, ca să întâmpine Paştile cu bucurie curată. Era un adevărat spectacol, când, la sfârşitul slujbei, părintele chema pe cel mai bătrân aflat în biserică şi ciocnea un ou cu el şi-i ura de bine, dând astfel undă verde bucuriei pascale pentru toţi. Când era cimitirul în curtea bisericii, mergeau atunci, noaptea, cu lumânări în mâini, cântând ,,Hristos a înviat!”, ca să audă şi morţii şi să se bucure şi ei. Când cimitirul a fost depărtat de biserică, se duceau acolo a doua zi, apoi dădeau de pomană celor duşi dincolo!
După-amiezile zilelor de Paşti erau de neuitat. La locul cunoscut, de obicei în centrul satului ori în curtea şcolii, se aduna toată suflarea satului. Veneau şi lăutarii invitaţi de voinici şi începea hora. Atunci să fi văzut cum îşi etala fiecare costumul îndelung pregătit de Paşti. Cei tineri jucau, cele bătrâne comentau, iar vârstnicii ciocneau ouă ,,pe luat” sau puneau ţara la cale. Atunci ieşeau ,,în lume” tinerele de 16-17 ani, care jucau pentru prima dată în horă. Atunci începeau să se pună bazele viitoarelor familii şi nunţilor ce urmau să aibă loc până toamna. Era un prilej de mândrie, de bărbăţie şi de curaj, dar şi de etalare a posibilităţilor economice pentru cei care ,,luau hora înainte”. Se iscau uneori adevărate conflicte între tinerii satului cu privire la ,,luatul horei”. Mai erau şi situaţii când conflictele se terminau cu o adevărată păruială între grupuri de tineri. Erau şi acestea adevărate concursuri de putere, destoinicie, bărbăţie. Era o formă de a se face remarcaţi în faţa comunităţii. Cele mai multe dintre hore se jucau în şir, în cerc sau în spirală, doar câteva erau jocuri de doi. Cine-şi mai aminteşte de nenumăratele hore de pe la noi, precum Sârba, Danţul, Ardeleanca, Brâul, Restemul, Bordeiaşul şi altele? Cine îşi mai aminteşte de marii jucători ai diferitelor generaţii, care dădeau adevărate reprezentaţii de măiestrie coregrafică în faţa consătenilor lor. Remarcăm însă un fapt interesant: horele se jucau în sensul invers sensului acelor de ceasornic. Prin faptul că ele se jucau în cerc, aminteau de vremea când pe aceste locuri se oficia Cultul Soarelui, adică strămoşii noştri se închinau Soarelui, socotindu-l adevăratul Dumnezeu. Horele nu erau numai element de distracţie, ci şi element de cult. Pentru că ele se jucau în sensul opus sensului acelor de ceasornic, dovedeau dorinţa celor ce jucau, adică al celor ce oficiau cultul Soarelui, de a întoarce Timpul către origini, de a face bătrâneţea tinereţe şi tinereţea copilărie. Oamenii puteau spera şi aceasta! Hora se ,,încinta” tot mai mult, până devenea un vârtej ameţitor al tinereţii, al forţei, al bucuriei de a trăi. Jucătorii se desprindeau de la pământ pentru câteva clipe, parcă ar fi vrut să-şi ia zborul spre alte zări, spre alte locuri… Oameni în toată firea deveneau pentru câteva ceasuri adevăraţi copii prin bucuria pe care o trăiau cu adevărat.
Au fost vremuri când, în ciuda tuturor greutăţilor şi sărăciei, oamenii noştri au ştiut şi au avut puterea să se bucure de măreţia Sărbătorii! Of, of, of ! Mai avem noi, cei de azi, acea putere de a ne bucura? Din păcate nu! Trece Sărbătoarea Sfintelor Paşti ca oricare dintre zile. Mulţi nu se mai ostenesc să postească înainte de Paşti. Nu mai vorbim de ţesături şi cusături. Dacă ne înnoim vreunul vestimentaţia, mergem la magazin şi luăm ce ni se pare mai ieftin, fie că e chinezesc, turcesc, franţuzesc sau armenesc. Important e să ne acoperim cu ceva goliciunea. Ce să mai vorbesc de fete! Bluziţa de la grădiniţă e bună şi la 20 de ani. O pereche de nădragi rămaşi de pe la fraţi şi asta-i tot. Important e să rămână burta goală, iar buricul ca un detector de proşti. Unii nici nu se mai obosesc să meargă la biserică în noaptea de Paşti. Le e destul un film două, dacă se poate cât mai pornografice sau poliţiste, pentru ca somnul să-i cuprindă. Masa de Paşti pentru mulţi nu se deosebeşte decât foarte puţin de mesele celelalte de până atunci, fiindcă mâncărurile au fost aceleaşi. Cei mai mulţi uităm să mai mergem la mormintele celor dragi, să aprindem o lumânare, să le punem o floare şi să le şoptim şi lor: ,,Hristos a înviat!” , ca să le întărim şi lor speranţa că şi ei vor învia!
Ar fi atât de mare nevoie, ca să învăţăm să ne bucurăm de Sărbătoare, de cea mai mare Sărbătoare. Mai avem noi această putere, oare?
*
Domnul Iisus în acte oficiale. Popularitatea Domnului Iisus Hristos nu putea să treacă neobservată de către autoritățile romane. Se știe că în acea vreme Imperiul Roman stăpânea tot Orientul Apropiat, așa încât toate provinciile prin care umbla Iisus, precum Iudeea, Galileea, Palestina și altele erau strict supravegheate de către stăpânirea romană. Oricine căpăta oarecare notorietate din rândul popoarelor supuse, trebuia să fie eliminat fizic, pentru a nu deveni la un moment dat instigator la răscoală. Pe urmele Domnului Iisus au fost permanent iscoade, care urmăreau să vadă ce spune, ce face. Când nu aveau ,,obiectul muncii”, Îl provocau pe Iisus cu diferite întrebări-capcană, doar-doar va face vreo referire dușmănoasă la adresa romanilor sau împăratului. Notele informative ale acestor ,,copoi” erau centralizate, prelucrate și aproape săptămânal era înaintat câte un raport împăratului la Roma cu privire la Domnul Iisus. Aceste rapoarte vorbesc despre învățăturile și minunile lui Iisus, despre puterea lui dumnezeiască. Ele sunt mărturii oficiale cu privire la existența istorică a Mântuitorului, la adevărul celor scrise în Sfintele Evanghelii. În arhivele Vaticanului se află multe asemenea rapoarte. Cu câțiva ani în urmă, sub titlul Iisus Hristos. Documente secrete, parohia noastră a publicat un asemenea raport scris de însuși guvernatorul Pilat.
Redăm mai jos un fragment dintr-un raport al altui demnitar roman adresat împăratului din Roma, Publius Lentulus, predecesorul lui Pontius Pilatus în funcţia de procurator al Iudeii:  „Este un bărbat cu o înfăţişare nobilă şi trăsături atât de frumoase şi care  exprimă atâta maiestuozitate, încât oricine Îl vede nu poate să nu Îl admire. Are părul de culoarea castanei coapte, iar de la nivelul urechilor până la umeri culoarea devine cea a pământului, doar că foarte strălucitoare. Îl poartă despărţit de la mijlocul frunţii, însă după obiceiul nazarinenilor.
Fruntea dreaptă şi senină, chipul fără urmă de riduri sau pete, cu o uşoară nuanţă de bronz. Nările şi buzele fără cusur. Barba la fel de deasă ca şi părul, nu prea lungă şi despărţită la mijloc. Ochii Săi serioşi te înfioară. Sunt ca razele soarelui, iar strălucirea lor nu îţi permite să I te uiţi drept în faţă. Când rosteşte vorbe de dojană, te înspăimântă; plânge când trebuie să mustre. Atrage iubirea oamenilor şi are o voioşie demnă. Se spune că nu a fost văzut râzând, însă a fost văzut plângând. Are braţe şi mâini deosebit de frumoase. Este fermecător când poartă o conversaţie, însă vorbeşte puţin; iar când vorbeşte, o face cu deosebită modestie. Oriunde Îşi face apariţia, este de departe cel mai frumos bărbat pe care l-a văzut sau şi-l poate imagina cineva; îi seamănă mamei Sale, cea mai frumoasă fiinţă din această regiune.
În ceea ce priveşte cultura Sa, uimeşte întreg Ierusalimul. Deşi nu a studiat niciodată, cunoaşte toate domeniile ştiinţei. Poartă sandale şi umblă cu capul descoperit. Mulţi râd când Îl văd, se tem, însă, şi tremură în prezenţa Lui sau când le vorbeşte. Se spune că nu s-a mai pomenit un asemenea bărbat în zona asta. Într-adevăr, din câte mi-au spus evreii, nimeni nu a mai auzit asemenea învăţătură înaltă cum o predică acest Hristos şi mulţi iudei cred în El şi în natura Sa divină, pe când alţii au venit la mine să Îl reclame ca pe cineva care S-a împotrivit Maiestăţii Voastre. Este un fapt cunoscut de toţi că nu a făcut niciodată vreun rău, că, dimpotrivă, înfăptuieşte numai lucruri bune. Toţi cei care Îl cunosc şi care au avut de-a face cu El spun că au avut parte numai de lucruri bune şi de sănătate din partea Lui“
*
Mesaj peste timp. Când i-a murit soția, George Carlin, un cunoscut scriitor al anilor 70-80 a scris această poveste  incredibil de expresivă, relevantă și astăzi:
„Paradoxul vremurilor noastre este că avem o structură înaltă, dar o toleranță scăzută; autostrăzi largi, dar vederi înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin; cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puțin. Avem case mari, dar familii mai mici; comodități mai bune, dar timp mai puțin. Avem cea mai bună educație, dar mai puțină minte; cele mai bune cunoștințe, dar evaluăm situația din ce în ce mai rău. Avem mai mulți experți, dar mai multe probleme; cea mai bună medicină, dar o stare de sănătate mult mai rea.
Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea iresponsabil, râdem prea puțin, mergem prea repede, ne supărăm prea ușor, ne culcăm prea târziu, ne trezim prea devreme, citim prea puțin, ne uităm prea la televizor și ne rugăm prea rar. Avem cerințe prea înalte, dar valoare redusă. Vorbim prea mult, iubim prea rar și urâm prea des. Știm cum să supraviețuim, dar nu știm să trăim. Adăugăm ani la viața umană, dar nu oferim viață anilor. Am ajuns până la lună și înapoi, dar cu greu trecem strada pentru a face cunoștință cu noii vecini. Cucerim spațiul cosmic, dar nu și sufletele. Facem mai multe lucruri, dar nu și mai bine. Curățăm aerul, dar poluăm sufletul. Scriem mai mult, dar învățăm mai puțin. Plănuim mai multe, dar realizăm mai puține. Am învățat să ne grăbim, dar nu să și așteptăm. Creăm tehnologie nouă, care stochează mai multă informație, dar comunicăm din ce în ce mai puțin. Este timpul fast-food-urilor și alimentației incorecte, a oamenilor mari și a sufletelor mici, a profitului rapid și a relațiilor dificile. Este timpul în care cresc veniturile într-o familie, se construiesc case frumoase, dar crește numărul divorțurilor. Timpul despărțirilor scurte; scutecelor de unică folosință; legăturilor de o singură noapte; excesului  de greutate și a pastilelor care fac tot: ne excită, ne calmează, ne ucid. Este perioada umplerii vitrinelor și a golirii depozitelor. Perioada în care tehnologia îți permite să primești o scrisoare și, în același timp, să o distribui sau să faci click pe „delete”.
Ține minte! Petrece mai mult timp cu cei pe care îi iubești, pentru că ei nu sunt cu tine pentru totdeauna. Îmbrățișează-ți cu căldură omul pe care îl iubești, pentru că este unica comoară pe care o poți  oferi din inimă și nu costă nici un bănuț. Spune-le „te iubesc” persoanelor dragi, dar mai întâi simte acest lucru cu adevărat. Sărutările și îmbrățișările pot rezolva orice problemă, atunci când vin din inimă. Țineți-vă de mână și bucurați-vă de momentele petrecute împreună, pentru că într-un anumit moment, omul pe care îl iubești nu va mai fi lângă tine. Fă-ți timp pentru iubire, pentru comunicare și fă-ți timp pentru a fi capabil să împărtășești tot ce ai de spus. Pentru că, viața nu se măsoară în numărul de respirații, ci în momentele care-ți taie respirația.”
*
Ţie. O poezie plină de miez, scrisă de poetul Virgil Carianopol, cu acest titlu, este dedicată mamei din toate locurile și din toate timpurile. O redăm mai jos, ea putând să fie un adevărat abecedar pentru toate mamele din lume:

,,Ţi-ai învăţat copilul ce e bine?
L-ai învăţat ce nu i se cuvine?
L-ai învăţat că Patria e sfântă
Şi-nţelepciunea doar prin ea cuvântă?

L-ai luat cândva de mână la plimbare
Să îi arăţi ce ţară sfântă are?
I-ai povestit sub farmecele lunii
Cine-s aceia care-i sunt străbunii?

I-ai spus, să ştie-n drumu-i către ţel,
Că are munţi de cremene în el?
I-ai arătat, dând farmece simţirii,
Că omu-i primu-n ordinea iubirii?

L-ai învăţat că-n orişice virtute
Trăiesc adânc lumini necunoscute?
Te-ai străduit să-l faci să înţeleagă
De ce prezentul de trecut se leagă?

I-ai arătat că marea datorie
Deschide drumuri către veşnicie,
Şi că acel ce luptă pentru ea,
Chiar vrând să moară, nu va mai putea?

De l-ai crescut aşa, fii neuitată,
Atuncea eşti o mamă adevărată!”

*
File de istorie locală(I). Recent, Institutul de Cercetări ,,C. S. Nicolăescu-Plopșor” din Craiova, Mitropolia Olteniei, Universitatea din Craiova, Arhivele Naționale și Asociația ,,Cultul Eroilor” au editat volumul colectiv Istoricul și arhivistul Tudor Rățoi la 65 de ani, (Craiova, Editura Universitaria, 2018, 728 pag.), închinat fostului director al Arhivelor Naționale de la Tr. Severin. În acest volum publică numeroși istorici din țară studii pe diverse teme. În unele am avut surpriza plăcută de a găsi referințe la satele comunei Malovăț. Le vom scoate în evidență de-a lungul mai multor numere din ,,Scrisoare pastorală”.
Din studiul lui Gabriel Croitoru, Realități social-economice în jud. Mehedinți la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX(pp. 324-391) aflăm că se înființaseră bănci populare în Bobaița(1903), Colibași(1904), Malovăț(1903), Pitulași (Bârda) (1904) și în Valea Boierească (1904)(pp. 334-335).
La reforma agrară a lui Al. I. Cuza din 1864 în Bobaița erau 180 locuitori cu 343 ha (pag. 336); în Colibași 138 locuitori cu 216 ha(p. 337); în Malovăț era moșia satului de 200 ha, iar cei 206 locuitori aveau 315 ha(p. 339); în Pitulași(Bârda) era proprietarul Gh. Retezeanu cu 170 ha și cei 144 loc. cu 204 ha(p. 340); în Valea Boierească era proprietarul Iancu Mitescu cu 154 ha și cei 211 locuitori cu 341 ha(p. 341). În afară de locuitorii cu pământ, erau și locuitori fără pământ, neînregistrați în această evidență(va urma).
*
File de jurnal – 4 apr. 1982(II). ,,În redacția revistei, domnii Ioniță Alexandru și Ștefan Gânceanu mi-au relatat că P. S. Nestor, episcop-vicar la Craiova, a rugat pe patriarhul Justinian să-i acorde titlul de doctor în teologie pentru materialele privind Războiul de Independență, pe care le-a publicat. De față era și I. P. S. Antonie Plămădeală, proaspătul mitropolit al Ardealului. Acesta a replicat: ,,- O, Prea fericite, Prea Sfințitul Nestor are capacitatea de a scrie lucruri mult mai serioase decât cele de până acum, așa că nu trebuie să ne grăbim cu acordarea titlului!” Domnul Gânceanu a făcut o întreagă filozofie cu privire la condiția femeii în diferite timpuri și locuri.
Părintele Anania mi-a spus că la inscripțiile de la Murfatlar lucrează o echipă de specialiști suedezi. Ar avea la îndemână și lucrarea mea cu descifrarea acelor inscripții!
Părintele Anania nu-și poate asuma răspunderea pentru a-mi publica Bibliografia drept carte de sine stătătoare, deoarece s-ar putea ca cineva ,,să strâmbe din nas” și s-o scoată din plan. Are experiența tezei de doctorat a Părintelui Marin Braniște de la Viena, pe care patriarhul nu acceptă s-o publice, deși Părintele Braniște a ajutat mult tipografia patriarhiei cu tot felul de materiale.
Seara am fost la Teatrul Național. Am văzut piesa Comedie de modă veche de Abruzov. Mi-a plăcut cum au jucat Carmen Stănescu și Mihai Pepino, cât și mesajul piesei.
Marți am fost la Editura Albatros. Îmi trimiseseră deja drepturile de autor pentru Coloana Infinitului încă de zilele trecute. Cu chiu și vai și cu parale bunicele, am reușit să cumpăr de la Hotelul ,,Lido” un cartuș de Kent, pe care l-am oferit Domnului Mircea Sântimbreanu, directorul editurii. A fost mulțumit. M-a întrebat ce carte am gata și doresc s-o public anul viitor. I-am spus de volumul II din Coloana Infinitului, deși n-am lucrat mai nimic până acum la ea. Domnul Gheorghe Marin, redactorul de carte, mi-a precizat că drumul spre victorie trebuie udat cu wisky și afumat cu Kent. Seara am făcut o vizită familiei Marin și am luat masa la dumnealor. Cu acceleratul de 23.30 am plecat spre Botoșani.”
*
Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Părintele Pr. Gheorghe Vasilescu din Torino(Italia): 2.285 lei; Domnul Ovidiu Mitran De Keyser din Zoersel(Belgia): 1.143 lei; Domnul Usturoi Georgian din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț: 220 lei; Domnul Popescu N. Mihai din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț, Domnișoara Prof. Univ. Dr. Georgeta Ionașcu din București, fiică a satului Malovăț, Domnul Mihai Eugen din Săsenii Noi(BZ), Doamna Pera Măriuca din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț, Domnul Pera Vasile din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț, Domnul Turiță Laurențiu din Germania, fiu al satului Malovăț și Domnul Ciurel Valentin-Marian din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț: câte 100 lei; Doamna Bunget Angela din Tr. Severin: 50 lei;
Domnul Ivașcu Vasile din Bârda a mai adăugat 100 lei la contribuția de cult, totalizând până acum 150 lei; Doamna Haidamac Miroana din Malovăț a mai adăugat 50 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 160 lei.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
Lucrări la biserică. În ziua de 15 apr. s-a efectuat, la ambele biserici, curățenia generală. Au fost spălate covoarele și toată lenjeria, au fost spălate podelele, au fost șterse geamurile și toate obiectele. Când s-au amenajat din nou, bisericile se încadrau perfect în peisajul de primăvară. După ce s-au terminat lucrările respective, toți participanții au fost poftiți la masă.
În Malovăț au participat: Pera Dumitru, Popescu Elena, Oproiu Elisabeta, Popescu Valeria, Ștefu Mirela, Borcilă Nuța, Haidamac Miroana, Marina Sofia, Badea Violeta, Diaconu Elena, Dima Cornelia, Bobiț Violeta, Oprișan Dana, Popescu Niculina, Manolea Elena, Glăvan Ioana, Glăvan Cristina;
În Bârda au participat: Ivașcu Domnica, Șonea Floarea, Sfetcu Maria, Avram Polina, Drăghia Maria, Stoichină Ecaterina, Gârbovan Aurica, Mema Păuna, Luca D. Maria, Petolescu Elena, Gheran Nicolița, Gheran Paraschiva, Coman Elena, Boroancă Ilie, Șeitan Adela, Luca Lala, Luca Gh. Maria, Luca Mihai și Ivașcu Vasile.
Le mulțumim cordial tuturor. Dumnezeu să le răsplătească strădania!
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală”- 370 , pe blogul D-lui Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney(Australia), 2018, 21 apr., http://bentodica.blogspot.ro); în ,,Observatorul”, Toronto (Canada), 22 apr. 2018, ediție și on-line(http://www. observatorul.com); Lecția lui Iuda, în ,,Omniscop”, Craiova, 2018, 23 mart., ediție on-line(http://www.omniscop.ro); Importanța documentelor pentru studiul istoric, în concepția lui Nicolae Iorga, în vol. Istoricul și arhivistul Tudor Rățoi la 65 de ani, Craiova, Editura Universitaria, 2018, pp. 105-116.
Parohia noastră a publicat cea de-a doua carte de versuri a Doamnei Prof. Eugenia Bordeiașu din București, Cugetări și nostalgii(220 pag.).
Și de data aceasta Doamna Eugenia Bordeiașu impresionează cititorul prin sinceritatea exprimării sentimentelor, prin înțelepciunea cu care meditează asupra vieții în general și asupra unor aspecte din realitatea imediată. Cu ușurință se surprinde dragostea de familie, de copii, de muncă, de învățătură, dragostea de misiunea didactică. Sunt versuri în care autoarea își pune la păstrare pentru anii bătrâneții picturi de suflet. Doamna Bordeiașu și-a cumpărat întreg tirajul.
*
Excursii-Pelerinaje. ►Duminică, 22 Aprilie, câțiva enoriași din parohia noastră au participat la excursia-pelerinaj de la Mânăstirea Pantocrator(jud. Teleorman), unde s-au închinat la moaștele Sf. M. M. Gheorghe, aduse pentru acea zi de la Sf. Munte Athos.
►Joi, 26 Aprilie, am organizat o excursie-pelerinaj cu 40 enoriași din Malovăț, Bârda, Tr. Severin și Colibași la Mânăstirea Prislop(jud. HD). A mai fost vizitat Mormântul Părintelui Arsenie Boca, Mânăstirea Lainici(GJ) și catedrala din Caransebeș. A fost o acțiune reușită.
*
► Joi, 31 Mai, organizăm o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin-Malovăț-Bârda – Tg. Jiu – Mânăstirea Horezu – Mânăstirea Bistrița – Rm. Vâlcea – Pitești – Curtea de Argeș(mânăstirea, mormântul regilor, posibil și Barajul Vidraru)-Pitești-(Mânăstirea Brâncoveni) – Craiova-Tr. Severin-Malovăț-Bârda. Se poate face într-o zi. Costul e de 45 lei/pers. Am început înscrierile.
*
►Vineri, ….. Mai, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Godeanu(MH), cu ocazia Ciumărcii. Acolo vom participa la Sf. Liturghie oficiată de mai mulți ierarhi. Parohia suportă cheltuielile de transport. Așadar, participarea e gratuită.
*
Zâmbete. ☺ Părintele Ioan cinci ani a strâns bani pentru o nouă clopotniță, dar până la urmă nu i-au ajuns decât pentru un Mercedes; ☺O judecătoare se plânge că, în timpul furtunii de ieri, s-a trezit cu o vilă în curte. ☺Proverb vasluian: ,,Fimeia vânătă di azi, îi fimeia îmbufnată di ieri!”
*
Înmormântări. În ziua de 3 aprilie am oficiat slujba înmormântării pentru Bondoc Eugenia(81 ani) din Malovăț; în ziua de 7 apr. pentru Ștefu Ioana(81 ani) din Malovăț. Dumnezeu să le ierte!
*
Anunțuri. ♦Anunțăm pe cei interesați, că, Duminică, 6 Mai, la ora 11, în incinta bisericii din Bârda, se va desfășura licitația publică a fânului din curtea bisericii și cimitirului din Bârda, cât și a terenurilor din Bucium și Dealul Corbului pentru anul 2018.
♦ Duminică, 27 mai, în biserica de la Malovăț, la ora 11, se va desfășura licitația publică a fnului și fructelor din curtea bisericii din Malovăț.
♦De la 1 Mai, slujbele vor începe la ora 8.
*
Program. În cursul lunii Mai avem următorul program de slujbe: 5 Apr.(Malovăț-Bârda); 6 Mai.(Bârda); 12 Mai(Malovăț-Bârda); 13 Mai(Malovăț); 17 Mai(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 19 Mai(Malovăț-Bârda); 20 Mai.(Bârda); 21 Mai(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 26 Mai(Bârda-Malovăț); 27 Mai (Malovăț); 28 Mai (Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la școală, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda @gmail.com.
Hristos a înviat! Sfintele Paști cu sănătate, pace și bucurii în casele și în sufletele Dvs.!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda