Scrisoare la miezul nopţii
Într-un fel de motto al acestei poezii
privesc înmărmurită cum
glasul lui, ca un petrol violet
Îmi curge pe haine
cade pe un colţ de masă
strop cu strop
picură pe jos
ar putea lua foc…
c-u-m t-e m-a-i s-i-m-ţ-i
c-u-m t-e m-a-i s-i-m-ţ-i
slova venită dintr-o vedenie
a inimii mele plânsă
îmi stăruie pe creştet
dulce-amar
ca o palmă caldă, blândă
întrebarea care a venit
imi fuge tare prin venele goale
ca tamâia prin scoarţele cedrilor
şi degetele mele, nişte cărări
ale satului
pierdute de mult printre flori de muşeţel şi frunze de prun
se strâng unele într-altele timid
precum puii vulturilor rămaşi orfani
în creierii munţilor.
Cum te mai simţi?
literele dumitale trei înspre zece
irişi negri de jar într-un registru rece
ca haiducii stau în jurul unui dor preistoric
vor ataca iar şi iar.
Sub pleoapele mele închise
dorul de dumneata
păgân, se caţără de stele-mi intră-n vise
precum un foc în caiere de fân
mi-i spaimă de razboi, te rog mă ţine
în pieptul tău şi-mi zi un rând despre noi doi
şi nu ma înveli cu zdrenţe de suspine
căci stau langă dumneata, precum ştii bine
ca un pui zgribulit
lângă cizma unui soldat cazon
în noaptea vrajbei noastre iată
trec sfinţii cu tălpile prin glod
simţind fiecare pietricică
cum se ridică
la cer
ca o plangere şi ca un ciob de sticlă
din fundul bălţii
desparţite precum Marea Rosie
de un Moise fals.
Iată Estul
Venea din cer o ploaie albastru deschis
În mijlocul străzii, eu, ca o zeitate a răspântiilor
culegeam lacrimile îngerului păzitor
boabă cu boabă.
I le dădeam inapoi în pumni ca pietre preţioase
ce nu trebuiau să se piardă pe pământ.
De ce plângi? Îi zic
Ibovnicul a fost capturat de crocodilul magic.
El era doar un ibovnic
Şi crocodilul era doar un crocodil.
Tu de ce ai crezut că prinţii pot sălăşlui în broaşte?
Cu sânge de cedru destinul omului e scris.
Încotro acum?
Iată Estul.
Am îmbrăţişat pe înger sărutându-i picioarele.
Noi doi, dintre care unul era invizibil
Ne-am continuat călătoria
Printre ameţitorii nudibranhiaţi
Fluierând psihedelic.
Nevinovat ţopăia în ocean undeva
Iepurele cu aripi.
Dă-mi un sicomor
Dă-mi un sicomor, sărută-mă la rădăcina ferigii
Din părul meu, de pe gâtul meu,
De pe aripa cerului ce mă înfericeşte .
De ce mărşăluiesc ochi bruni în nopţile tale aspre
Ca eu beau ploaia ce am adus-o din senin
Nu mai e secetă şi nu mai e foamete.
Acestea sunt cuvintele cele ascunse
Spune-ne cum va fi sfârşitul nostru, Delphy
Fazanul din ceasul nostru zboară prea jos
Ne –am putea ciocni de fluturii din copacii goi
Moştenirea lumii şi harta vizitatorului sunt mână-n mână acum
Totul e un carnaval cu începutul la urmă
Până când elefanţii şi-or arăta rănile lor
Să ma iubeşti.
Claudia Iuliana Ciofu
16 Mai 2018, Marea Britanie
CLAUDIA IULIANA CIOFU
Născută la 24.01.1977, in Bara, Neamt, România .
Contact: Iaşi, Romania
Din 2014: Bedfordshire, Marea Britanie,
Website: https://www.cice.space
Facultatea de Drept, Universitatea “Mihail Kogălniceanu” Iasi- Master în criminalistică ( 2009)
Facultatea de Arte “George Enescu”- secţia “Pictură contemporană”(2012)
Cărţi publicate:
2015- Iaşi, Editura Junimea, “Puck şi graurul argintiu” , carte pentru copii
2004- Iaşi, Editura Timpul, proză scurtă, “Cotele Apelor Dunarii”
Premii: Iaşi, Menţiune, Povestirile de la Bojdeucă, Bojdeuca “Ion Creangă “
Articole în ziare şi reviste : Artă şi cultură, Ziarul de Iaşi, 24ORE,
Revista Alpha, Dacia Literară, Nova Apollonia Iaşi
Prezentare:
Nu am pretenția de a fi scriitor. Am scris mereu pe genunchi, între două sau trei alte slujbe, dintr-un impuls și din plăcerea de a scrie. Pășind printre întâmplările vieții care m-au purtat de ici colo prin lume, nu am avut nici timpul nici ocazia să mă cizelez profesional. Dar am pus întotdeauna stiloul pe hârtie cu o inimă vie și deschisă. În lumea mea, oamenii se deosebesc prin tăceri și se unesc prin revelații.
GALERIE FOTO: PICTURI REALIZATE DE CLAUDIA IULIANA CIOFU
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..