Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » PASTORALA » Scrisoare pastorală Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XVIII(2018), nr. 372(16 –30 Aprilie)

Scrisoare pastorală Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XVIII(2018), nr. 372(16 –30 Aprilie)

Dragii mei enoriași! Hristos a înviat!

Biserica și Marea Unire(I). Biserica Ortodoxă Română este cea mai veche instituţie organizată, cu continuitate neîntreruptă, a poporului român. Doar instituţia familiei o depăşeşte ca longevitate. De aproape două mii de ani pe pământul românesc s-a adus slavă lui Dumnezeu prin nenumăratele slujbe ce s-au oficiat; de aproape două mii de ani speranţele românilor s-au îndreptat către Dumnezeu; de aproape două mii de ani românii s-au adunat la vremuri de restrişte în jurul Bisericii, precum puii în jurul cloştii. De aproape două mii de ani în altare şi la strane a răsunat aceeaşi limbă românească pe tot teritoriul unde au locuit români, unde s-a vorbit limbă românească. Hotarele vremelnice care au împărţit pe români în diferite formaţiuni politice nu au putut să împiedice circulaţia ideilor, credinţelor, convingerilor, mentalităţilor.
Printre intelectualii de frunte ai neamului românesc, care au ostenit la temeluirea conştiinţei de neam şi de unitate românească, s-au numărat şi reprezentanţi străluciţi ai clerului ortodox român, fie că au fost ei ierarhi, fie preoţi, fie călugări. Nu va putea fi scrisă istoria adevărată a neamului românesc în general şi a culturii româneşti în special, fără să se vorbească şi de diaconul Coresi, şi de călugării Macarie, Azarie şi Eftimie, şi de mitropoliţii Varlaam, Antim Ivireanul, Dosoftei, Petru Movilă şi mulţi alţii. Nu se va putea vorbi de istoria limbii române, fără a se menţiona nenumăratele cărţi de cult ale Bisericii Ortodoxe, dar mai cu seamă de traducerile textului biblic, care a culminat cu Biblia de la 1688. Prin predici şi discuţii libere, prin manuscrise şi cărţi, ei au contribuit la formarea, cristalizarea şi îmbogăţirea limbii române unitare pe tot pământul românesc. Pe drept cuvânt au fost numiţi ctitori ai culturii române şi ai ideii de unitate a tuturor românilor.
Pe poteci de munte numai de ei ştiute, românii treceau noaptea munţii cu sacii în spinare plini cu manuscrise, iar mai târziu cu cărţi în limba românească şi le răspândeau în toată Transilvania, până în Ţara de Sus a Bucovinei, ori treceau Prutul şi le duceau în satele şi cetăţile basarabene. Aproape două mii de ani, Biserica Ortodoxă Română a lucrat pe-ncetul la temelia marelui act istoric de la 1918.
Unitatea neamului românesc nu a fost un act artificial, construit ca urmare a unei porunci, unei ambiţii personale a cuiva, a unei victorii armate accidentale. Ea a fost împlinirea unei aspiraţii de veacuri a neamului românesc de pretutindeni, a tuturor celor ce au grăit româneşte, celor ce s-au închinat la altarele Bisericii-mame, a celor ce-au purtat aceleaşi straie, au cântat aceleaşi doine, au jucat aceleaşi hore, au ţinut cu sfinţenie aceleaşi datini străbune.
Unirea de la 1918 a fost împlinirea unei aspiraţii multimilenare de refacere a unităţii dacice, de realizare a Marii Dacii. Pentru această realizare au luptat marii bărbaţi ai neamului, voievozi şi domnitori, boieri şi târgoveţi, ostaşi, lucrători ai pământului, ciobani şi nenumăraţi, ştiuţi şi neştiuţi eroi. Ideea de refacere a vechii Dacii sfârtecate prin vreme a fost firul roşu care a călăuzit prin veacuri lupta şi truda, visarea şi speranţa tuturor românilor. Unii au pecetluit chiar cu viaţa lor această luptă, înscriindu-şi numele în panteonul eroilor neamului. Este destul să amintim pe Mihai Viteazul, pe Constantin Brâncoveanu, pe Horea, Cloşca şi Crişan, pe Tudor Vladimirescu, pe Avram Iancu şi mulţi, mulţi alţii, ştiuţi sau neştiuţi. Avea dreptate Nicolae Bălcescu când rostea că ,, Unitatea naţională a fost visarea iubită a voievozilor noştri cei viteji, a tuturor bărbaţilor noştri cei mari”.
Însăşi Marea Adunare populară de la Blaj din 1848 nu era altceva decât expresia conştiinţei unităţii de neam, de limbă şi de religie a românilor din toate provinciile româneşti. Unirea de la 1859 a fost o nouă etapă în înfăptuirea marelui act al Unirii de la 1918. Ea a arătat însă, atât neamului românesc, cât şi lumii întregi, că unirea românilor nu este un calcul diplomatic, un artificiu strategic al unor politicieni, ci este o realitate şi o necesitate, care trebuie recunoscută. Naţiunea română se impunea în concertul popoarelor europene cu o identitate inconfundabilă, cu nişte realităţi politico-sociale specifice, cu o voinţă de neînfrânt, cu nişte idealuri mature şi juste. Unirea de la 1859 dovedea fraţilor din Transilvania, din Basarabia şi din Bucovina, că unitatea este voită de toţi, că este posibilă, în ciuda tuturor vicistitudinilor. Unirea de la 1859 le întărea tuturor speranţele în realizarea apropiată a României Mari. Mai era un pas, un pas mic în politica europeană; un pas uriaş în politica românească. Pentru înfăptuirea lui au militat toate forţele politice, sociale, culturale şi bisericeşti. Toţi ca unul, fiecare cu specificul său, au adus o parte de contribuţie la realizarea speratului act de la 1918.
Biserica Ortodoxă Română a luptat pentru consolidarea unirii de la 1859, realizând ea însăşi unitatea bisericească. Prin Legea organică a Bisericii Ortodoxe Române din 1872 se consfinţeşte rolul celui mai reprezentativ cult de pe pământ românesc în consolidarea şi desăvârşirea unităţii statale. O conducere politică unitară, alături de o conducere bisericească unitară asigura legăturile osmotice între Ţara Românească şi Moldova consfinţite prin actul Unirii. Revista ,,Biserica Ortodoxă Română”, care începe să apară de la 1874 se răspândeşte în toate satele şi oraşele României. Ca organ al Sfântului Sinod, ea îşi are un rol incontestabil în unificarea conştiinţelor clerului şi credincioşilor. Dincolo de munţi, ,,Telegraful Român” milita, atât cât îi permitea cenzura austro-ungară, pentru realipirea Transilvaniei la Patria-mamă, pentru realizarea Daciei ,,aşa cum a fost”(mai 1881)(Va urma).
*
Sfaturi părintești. Redăm mai jos cuvintele pline de înțelepciune ale unui teolog grec, contemporan al nostru, Arhim. Simeon Kraiopoulos, privitoare la smerenie, virtute atât de rar întâlnită astăzi:
,,Trebuie să te smereşti, omule, să-ţi zdrobeşti inima, să simţi înlăuntrul tău prăbuşindu-se zidirea deasupra căreia te înalţi egoist! Să te arunci la pământ, să devii nimic, să-ţi rămână nădejdea doar în milostivul Dumnezeu! Numai astfel, Domnul te va primi, te va asculta, se va milostivi, te va milui şi-ţi va da binecuvântarea Sa, harul Său. Numai astfel vei deveni un om fericit. Cum va fi convins omul de astăzi să-şi plece puţin capul, să-şi tempereze cutezanţa şi îndreptăţirea de sine, să nu aibă despre el părerea că este deştept, că ştie, că poate. Cum oare? Aceasta înfumurare demonică nu apare doar în cazurile maladive. Într-o formă mai uşoară sau mai gravă, ea apare la toţi. Acesta este duhul epocii. Sunt socotite drept sănătoase obrăznicia, insolenţa, demonicul. Să mergem la Biserică, dar să mergem cu cuviinţă. Nu doar să ne mărturisim, ci să o facem aşa cum trebuie. Nu doar să devenim amabili şi atenţi, ci să dăm importanţă la ceea ce se întâmplă în sufletul nostru. Să păşim smeriţi cu sentimentul păcătoşeniei. Demonul doar prin smerenie fuge de la om. Nu pleacă prin meşteşug, nici prin fapte. Demonul simte doar văpaia smereniei. Demonul se demonizează, dacă putem să spunem aşa, când întâlneşte smerenia. Acest lucru îl observăm, adeseori, şi la oameni. Unul pare, la suprafaţă, omul cel mai duhovnicesc, lasă această impresie, dar când întâlneşte un om cu adevărat smerit, nu-l suportă. Se va repezi asupra lui ca să-l sfâşie. Desigur, omul smerit nu păţeşte nimic. […] Cei mai mulţi vom alerga să ne spovedim. Să avem şi aceste lucruri în vedere. Să nu facem o mărturisire formală, ci o mărturisire corectă.
Să nu facem doar un lucru bun, să-l facem şi bine. Să ne apropiem de Dumnezeu aşa cum se cuvine şi să cerem mila Lui. Şi Dumnezeu ne-o va da. Acesta nu Şi-a întors şi nu-Şi va întoarce, niciodată, fața Sa de la noi. Nu ne va lipsi de mila Sa.
Dacă, într-adevăr, credem în Hristos, dacă socotim că prin Taina Sfintei Împărtășanii Îl primim pe Hristos și ne unim cu El și El cu noi, viața noastră trebuie să se schimbe, nu poate să rămână aceeași. Problema nu este că întârzie să se schimbe sau că se schimbă puțin sau deloc, problema este dacă ne dorim, într-adevăr, să se schimbe!?
Ești păcătos foarte și vii la Hristos pentru că ai auzit că îi primește pe păcătoși. Vii la Hristos, ca să-L primești înlăuntrul tău. Când faci aceasta, tu cel păcătos, să o faci cu următoarea rugă: „Hristoase al meu, sunt tot numai păcat, simt acest lucru, dar vin la Tine să mă izbăvești, să faci și cu mine ce ai făcut cu Maria Egipteanca și cu ceilalți sfinți!“.
Nu este posibil să ai pocăința adevărată, să te mărturisești cum se cuvine, să-ți vindeci sufletul, dacă în sinea ta nu vrei să te schimbi. Să o faci așa cum vrea Hristos, ci nu cum crezi tu! Nu știu cum ascultați aceste învățăminte și cum le înțelegeți, dar nu știu cât greșesc dacă spun că foarte rar întâlnesc un creștin care să spună: „Hristoase, fă-mi ceea ce Tu dorești!“. Chiar și cel care se luptă se străduiește să se schimbe pe sine, după măsura lui, după părerea lui, după judecata lui, după aprecierea și după dorința lui.
Curățirea sufletului urmează după pocăință adevărată, după mărturisirea adevărată și după iertarea adevărată. Dacă hotărăști să rânduiești tu pentru tine drumul este greșit, te afli în amăgire. Dacă faci lucrurile după judecata ta, după dorința ta, ești propriul tău idol, nu ești creștin. Câți dintre „creștinii buni” ar vrea să Îl primească Hristos și să spună ușurat: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine!?” (Gal., II, 20). Omul face orice ca să se salveze pe sine. Pocăința nu înseamnă să-și salveze propriul eu, ci să moară odată cu omul cel vechi și Hristos să viețuiască înlăuntrul lui.”
*
Rugăciune pentru pace. Am găsit pe internet o frumoasă rugăciune, care se potrivește foarte bine cu starea atât de tensionată a lumii de astăzi. Puterea rugăciunii celor mulți poate să fie mai cu efect decât armele cele mai periculoase. E bine să rostim astfel de rugăciuni cât mai des și, cu siguranță, Dumnezeu nu va rămâne indiferent la ele. Iat-o:
„Pentru pace în toată lumea şi pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, să ne rugăm. Să fie pace și liniște-n ceruri, să fie pace în adâncuri și pe pământ, să fie pace și dragoste între noi, oamenii! Doamne, Dumnezeul nostru, în fiecare zi ne tulbură crime şi războaie. Suntem martorii unor acte violente de neimaginat și a cruzimii duse la extrem. Sufletele noastre sângerează și ne abat de la calea cea dreaptă. Avem nevoie de pace și de liniște ca să Te putem urma. Dar ochii noştri se îndreaptă spre Tine și sufletele noastre te caută în întunericul nopții. Îndrăznim să sperăm acolo unde nu e nici o speranță, căci suntem ai Tăi și știm că dragostea Ta e mai tare decât moartea. Doamne, dăruiește-mi să primesc cu liniște sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi! Învrednicește-mă să mă dau întru totul Ție, povățuiește-mă și în toate mă sprijină! Oricare vor fi veștile pe care le voi primi, învață-mă să le primesc cu sufletul liniștit și întărit în credința că peste toate este Sfântă voia Ta! În toate faptele și cuvintele mele Tu călăuzește-mi gândurile și simțirile! Doamne, dă-mi putere să port osteneala zilei de astăzi și toate întâmplările din vremea ei și ajută-mă să găsesc și să dăruiesc pace în jurul meu! La Tine venim, Doamne, și Ție ne rugăm să aduci mângâiere unei lumi în ruine, să vindeci rănile trupurilor frânte și să alini suferința sufletelor zdrobite. Șterge lacrimile de durere şi adu lacrimile iertării în ochii prea seci ca să plângă. Dă putere celor persecutați să-i ierte pe cei care-i persecută și arătă-le acestora din urmă calea iubirii, în care nu e nici teamă, nici judecată, nici teroare. Arată-ne câtă pace sălășluiește în Tine și ajută-ne să oglindim iubirea Ta în toate gândurile, cuvintele şi faptele noastre. Dă-ne putere să nu răsplătim răul cu rău, nici ura cu ură, ci să-i iubim pe duşmanii noştri şi să căutăm frumuseţea ascunsă în orice fiinţă umană. Ajută-ne să depășim barierele ce ne despart și să înțelegem că suntem toți copiii Tăi. Fă să ne iubim unul pe altul în credinţă şi adevăr cu o iubire trainică și răscumpărătoare. Dă-ne nouă pace și lumină! Amin.”
*
Sfaturi de la mama. Redăm mai jos o poezie a lui Virgil Carianopol cu acest titlu, plină de miez. Iat-o:

,,Mâna celei care ţi-a dat viaţă,
Te-a crescut frumos, te-a făcut trunchi,
Mâna ce te-a legănat, copile,
N-o uita, sărut-o în genunchi.

Mâna bună care-ţi pune masa,
Ce te spală,  aşteaptă s-o cinsteşti,
Să-ţi ajuţi măicuţa la nevoie,
Este mâna sfântă, s-o iubeşti.

Mâinii care ţi se-ntinde caldă,
Mâinii de prieten sau de frate,
Să-i răspunzi la fel cum ţi se-ntinde,
Merită această bunătate.

Mâna care ţi-a făcut un bine
S-o păstrezi în minte-n orice zi,
Este mâna dragostei de oameni
Ţi s-a-ntins de rău a te feri.

Mâinii însă care se fereşte
Firul tău de gând să nu-l ascunzi,
Eşti destul de mare, ştii din viaţă
Cum este mai bine să-i răspunzi…

*
File de istorie locală(II). În satele mehedințene existau mari proprietari, moșneni, adică țărani care posedau o anumită suprafață de pământ, din care puteau să-și asigure existența cu familiile lor și pălmași sau clăcași, adică cei lipsiți de pământ, care munceau pe moșia boierească sau mânăstirească și de acolo își câștigau existența.
În anii 1865-1868, conform statisticii lui Ion Ionescu de la Brad, în comuna noastră situația moșnenilor se prezenta astfel: în Bobaița erau 200 de moșneni, care stăpâneau 510 ha; în Colibași 174 moșneni cu 400 ha; în Negrești 60 moșneni cu 300 ha; în Pitulași(Bârda) erau 79 moșneni cu 237 ha; în Valea Boierească 30 moșneni cu 151 ha; în Laz 50 moșneni cu 333 ha. Malovățul nu figurează.
În ce privește învoielile agricole, situația se prezintă astfel în 1906: în Bobaița nu se fac învoieli. Când se fac, totuși, dijma se dă din trei părți una. Au fost înregistrate 15 familii fruntașe, 160 mijlocașe și 51 codașe; în Colibași erau 10 familii fruntașe, 100 mijlocașe și 50 codașe. Nu se practicau învoielile scrise. Locuitorii erau moșneni; în Malovăț erau 30 familii fruntașe, 150 mijlocașe și 80 codașe. Se învoiesc cu arendașul satului pentru pământ de muncă și pășunat, pentru care dau dijmă din trei părți una, fac două zile de lucru la pogon, ară un pogon de fiecare pereche de boi, seceră o jumătate de pogon de grâu, transportă 10 hectolitri la Tr. Severin și dau doi pui și 10 ouă. Pășunatul vitelor se face cu trei zile lucrate pentru o vită mare și o zi pentru două vite mici. Lipsește izlazul și numărul vitelor scade. Lipsesc celelalte sate ale comunei.
*
File de jurnal – 4 apr. 1982(III). ,,Miercuri dimineață mă aflam în Botoșani. Am văzut târgul și câteva străzi, care m-au dus spre Casa Memorială ,,N. Iorga”. Acolo am cunoscut pe Domnișoara Prof. Violeta Budăi, directoarea, o fată foarte cultă și îndrăgostită de marele istoric. Mi-a vorbit mult despre viața și personalitatea lui N. Iorga, despre problemele cu care se confruntă pe plan local pentru a salva de la desființare casa memorială. Colaborează strâns cu Doamna Liliana Pippidi, fiica lui Nicolae Iorga(…). Mi-a pus la dispoziție materialele de care aveam nevoie pentru lucrarea mea despre Nicolae Iorga.
Joi, 1 aprilie, statul și-a păcălit toți cetățenii. Un nou val de scumpiri s-au abătut peste țară. Taxele poștale s-au mărit cu un procent fără precedent(300-400%), serviciile de coletărie, benzina(7,50-9 lei/l), petrolul lampant.
Seara, la 23.45 am plecat din Botoșani. Dimineața mă aflam în Iași. Doream să-l întâlnesc pe Domnul Virgil Cuțitaru, directorul Editurii ,,Junimea”. N-am putut. Se afla la înmormântarea unui colaborator, după cum mi-a relatat secretara. Am vizitat câte ceva din Iași, printre care mitropolia și biserica ,,Trei Ierarhi”. Iașul e ceva extraordinar. O adevărată bijuterie a culturii, istoriei, arhitecturii și spiritualității românești. Gradul de urbanizare e foarte ridicat. Ieșencile au o frumusețe care se impune. Stacojiul și culoarea vișinei putrede, culoarea imperială, este culoarea care predomină, reprezentând orașul și oamenii lui. M-am despărțit de Iași cu părerea de rău că n-am avut timp să-l vizitez cu mai multă atenție. Sper să mai pot reveni acolo!
Am reușit să fiu sâmbătă dimineață acasă. Între timp, de la poșta din Severin dăduseră de veste la Consiliul Popular din Malovăț și la Ferma de la Bârda, că mi-au venit banii, drepturile de autor pentru Coloana Infinitului. Tot satul, ba și în Malovăț s-a știut că ,,popa a primit zece mii de lei pentru o carte!”
De la Părintele Valeriu Anania și de la Domnul Gheorghe Marin de la Casa Scânteii am aflat că Mircea Eliade a fost trecut la index. Toate lucrările sale în curs de reeditare sau publicare au fost sistate. Toate lucrările în care se vorbește despre el și opera lui au fost ,,operate”. Părintele Valeriu Anania a trebuit să dea telefon și să intervină până la Vasile Nicolescu , pentru a-i aproba o carte, în care se afla și un citat din Mircea Eliade!”
*
Ajutoare și donații. În această perioadă, am primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul Gogoașe Marian din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț: 1.600 lei; Domnul Ovidiu Mitran – De Keyser din Zoersel(Belgia): încă 456 lei; Doamna Ing. Melania Caragioiu din Canada: 300 lei; Domnișoara Dragomir Iulia din Timișoara, fiică a satului Bârda și Domnul Dragomir Mihai din Baia de Aramă, fiu al satului Bârda, Domnul Zorilă Mihai din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț: câte 100 lei; Domnul Prof. Ion Vulcan din București: 50 lei;
Domnul Motreanu Vasile din Malovăț a mai adăugat 100 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 115 lei; Doamna Dragomir Virginia din Bârda a achitat 100 lei pentru contribuția de cult.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
În cursul lunii aprilie am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 1 Apr.(Bârda): 193 pâini; 5 Apr.(Malovăț): 300 pâini; 9 Apr.(Malovăț): 208 pâini; 15 Apr. (Malovăț): 336 pâini; 22 Apr.(Bârda): 175 pâini; 23 Apr.(Bârda): 92 pâini; 29 Apr.(Malovăț): 72 pâini. Așadar, în luna aprilie s-au donat 1.376 pâini. Copiilor li s-au donat și ciocolate.
Totodată, în luna aprilie am vândut pâine enoriașilor noștri, la prețul de 0,70 lei/buc., astfel: 1 Apr. (Bârda): 707 pâini; 15 Apr. (Malovăț): 64 pâini; 22 Apr.(Bârda): 565 pâini; 23 Apr.(Bârda): 70 pâini; 29 Apr. (Malovăț): 118 pâini. Așadar, în luna aprilie s-au vândut la prețul de 0,70 lei/buc. 1.524 pâini.
*
Plăți. În cursul lunii aprilie am făcut câteva cheltuieli mai mari, astfel: 2.029 lei brutăriei pentru pâine; 1.211 lei pentru vopsea, var, aracet, bidinele, trafaleți, diluant; 1.023 lei o scară metalică de 10 m pentru biserici; 577 lei impozit; 500 lei poștei pentru timbre; 500 lei tipografiei pentru cărți; 255 lei protoieriei pentru cărți; 150 lei transport cărți; 150 lei poștei pentru colete; 50 lei internetul și altele mai mici.
*
Lucrări la biserică. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să văruim exteriorul bisericii de la Malovăț și să vopsim acoperișul aceleiași biserici. Pentru aceste lucrări revine fiecărei familii o contribuție de zero lei, zero bani. Dacă i se pare cuiva prea mult, negociem și mai scădem. Dacă se supără cineva, îi tăiem nasul. Scurt!
*
Lucrări la cimitire. Domnul Primar Ing. Ion Michescu ne-a pus la dispoziție oameni de la ajutoare sociale din comună și au făcut curățenie generală în ambele cimitire. După aceasta, am făcut erbicidarea cimitirelor. În Malovăț au făcut această lucrare, voluntar, Domnii Col. Nicolae Manolea, Pera Dumitru, Nistor Petre și Surugiu Gh. Gheorghe. În Bârda, au făcut erbicidarea, tot voluntar, Domnii Mema Gheorghe și Mucioniu Petre, Doamnele Ivașcu Domnica și Mema Maria.
Tuturor le mulțumim cordial pentru efort. Dumnezeu să le răsplătească!
*
Lucrări în sat. De mai bine de trei săptămâni, satul Bârda este un adevărat șantier. Primăria Malovăț a angajat lucrările de reabilitare a drumurilor. Astfel, au fost asfaltate ulițele Roleștilor și Memeștilor, s-au făcut șanțuri betonate, drenaje, poduri și podețe, ba chiar și balustrade în zonele periculoase, în mahalalele Mucești, Memești și Rolești. Lucrările sunt în curs de derulare. Câteva enoriașe din Bârda își exprimau bucuria pentru aceste realizări astfel: ,,Când vor fi alegerile de primar, ne vom duce de seara la Bobaița, să fim primele a doua zi dimineața la vot!”
Personal, nu credeam că voi ajunge să văd asemenea lucrări atât de ample și de trainice în satul Bârda. Începe să semene a localitate civilizată!
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 371, în ,,Armonii culturale”, Adjud(VN), 2018, 6 mai, ediție on-line(http:// armoniiculturale.ro/category/scrisoare-pastorala); Nu mai știm să ne bucurăm de o sărbătoare, în ,,Națiunea”, București, 2018, 7 mai, ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea. ro/category/ editorialele-natiunii); Domnul Iisus în acte oficiale, în ,,Națiunea”, București, 2018, 10 mai, ediție on-line(http://www. ziarulnatiunea.ro/category/ religiespiritualitate); Duhul Sărbătorii, în ,,Omniscop”, Craiova, 2018, 11 mai, ediție on-line(http://www.omniscop.ro);
*
Parohia noastră a publicat o nouă tranșă din cărțile Stat și Biserică în Banat, Nicolae Iorga, așa cum l-au cunoscut, Amintiri despre Titani și Tudor Vladimirescu, așa cum l-am cunoscut.
*
Doamna europarlamentar Maria Grapini a făcut o importantă comandă de cărți parohiei noastre.
*
Simpozioane. În ziua de 19 Mai, preotul Dvs. a participat la Simpozionul dedicat voievodului Mircea cel Bătrân, cu prilejul împlinirii a 600 de ani de la moartea sa, simpozion organizat de Episcopia Severinului și Strehaei. Au participat profesori universitari, academicieni, cercetători și istorici din țară, chiar și din Basarabia. Simpozionul a fost patronat de Prea Sfințitul Episcop Nicodim.
Preotul Dvs. a participat cu comunicarea Repere bibliografice privind personalitatea și activitatea voievodului Mircea cel Bătrân. Pentru realizarea acestei comunicări, preotul Dvs. a trebuit să parcurgă peste 10.500 pagini de bibliografie istorică. Cu toate acestea, nu a putut găsi decât 142 de cărți, studii și articole dedicate marelui domnitor. În comparație cu Ștefan cel Mare, spre exemplu, a cărui bibliografie putea să constituie material pentru un volum impresionant, este regretabil că situația se prezintă astfel. Aceeași situație întâlnim și în cazul lui Basarab I, întemeietorul Țării Românești. Preotul Dvs. a avansat ipoteza că această situație s-ar putea explica prin faptul că denumirea dinastiei Basarab și reprezentanților ei duce cu gândul la Basarabia, adică la ,,Țara lui Basarab”. I s-a spus astfel sudului Moldovei, fiindcă Basarab I a gonit hoardele tătare până le-a trecut Nistrul. Preotul a scos în evidență cât de mare este puterea unui toponim(denumirea locului). Când oamenii au fost obligați să tacă, au vorbit pietrele și pământul și ele au spus adevărul. Încă o dată a pledat pentru importanța reintroducerii în actele oficiale a toponimelor locale, adică a denumirilor de locuri, fiindcă aceste denumiri vorbesc de istoria și limba noastră. Din păcate, de la revoluție încoace toate aceste denumiri au fost scoase din documentele funciare și înlocuite cu cifre statistice(blocul nr., tarlaua nr., parcela nr.), ceea ce este o mare pierdere pentru neamul românesc. Este, pur și simplu, un atentat la memoria unui popor. Aceeași tendință este și cu actele de stare civilă. În cărțile de identitate din ultimii ani nu mai sunt menționate numele părinților. Se preconizează ca în următorii ani să nu mai fie menționat nici numele titularului, ci doar codul numeric. Vom fi niște cifre statistice!
Preotul Dvs. a deplâns faptul că la Rovine Mircea cel Bătrân a obținut una dintre cele mai strălucite bătălii din istoria românilor și, cu toate astea, noi cei de azi nu mai știm exact nici unde au fost Rovinele. Mereu apar studii, în care istoricii vin cu alte ipoteze privind localizarea bătăliei. Și au trecut 600 de ani! La fel se întâmplă și cu Posada, locul unde Basarab I Întemeietorul i-a bătut pe unguri și a arătat Europei că aici este un popor, un stat organizat, un domn și o armată puternică. Au trecut de atunci(1330) 700 de ani și istoricii tot se mai luptă între ei să stabilească unde a fost Posada. Unii zic că în Argeș, alții în Gorj, alții în Caraș-Severin, la Mehadia. Astfel de locuri de sfântă aducere aminte ar trebui să fie adevărate muzee în aer liber, înscrise pe hărțile turistice ale țării și ale Europei. Acolo să fie ghizi, care să explice turiștilor ce s-a întâmplat. Ar fi cele mai frumoase și mai convingătoare lecții de istorie!
Simpozionul a fost un act de cultură și de patriotism de înalt nivel.
Felicitări Prea Sfințitului episcop Nicodim pentru excelenta organizare!
*
Excursii-Pelerinaje. ►Vineri, 25 Mai, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Godeanu(MH), cu ocazia Ciumărcii. Acolo vom participa la Sf. Liturghie oficiată de mai mulți ierarhi. Parohia suportă cheltuielile de transport. Așadar, participarea e gratuită.
*
► Joi, 31 Mai, organizăm o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin-Malovăț-Bârda – Tg. Jiu – Mânăstirea Horezu – Mânăstirea Bistrița – Rm. Vâlcea – Pitești – Curtea de Argeș (mânăstirea, mormântul regilor, posibil și Barajul Vidraru)-Pitești-(Mânăstirea Brâncoveni) – Craiova-Tr. Severin-Malovăț-Bârda. Se poate face într-o zi. Costul e de 45 lei/pers. Am început înscrierile.
*
► Luni, 11 Iunie, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Vodița(MH), cu ocazia hramului. Acolo vom participa la Sf. Liturghie oficiată de mai mulți ierarhi. Parohia suportă cheltuielile de transport. Așadar, participarea e gratuită.
*
Zâmbete. ☺ Papa era foarte bolnav. Medicii nu-i mai dădeau multe ceasuri de trăit. Totuși era perfect conștient. A cerut să-i fie aduși doi mari bancheri ai Italiei. Aceștia au venit imediat. S-au așezat pe scaune lângă patul papei, unul de-o parte, altul de cealaltă parte și au așteptat. Papa ședea nemișcat, cu ochii închiși. După vreo jumătate de oră de așteptare, unul dintre bancheri a rupt tăcerea și a zis: ,,- Sanctitatea voastră, putem să știm cărui motiv datorăm prezența noastră aici?” Papa a răspuns: ,,- L-am urmat toată viața pe Domnul Hristos. Vreau acum să mor ca El, între doi tâlhari!” ☺ Un copil: ,,- Când e timpul cel mai potrivit pentru culegerea merelor?” Radio Erevan: ,,- Când doarme paznicul!” ☺Un tânăr logodnic: ,,- Care poate fi cea mai mare decepţie a unui logodnic?” Radio Erevan: ,,- Să ceară mâna fetei şi să primească piciorul tatălui!” ☺ ,,- De ce trebuie să strângem cureaua în vremuri de tranziţie?” Radio Erevan: ,,- De gât!” ☺ Un copil: ,,- Nene, ce face găina după ce a ouat?” Radio Erevan: ,,- Publicitate!”
*
Anunț. Brutăria care ne aduce pâinea la biserică angajează muncitori calificați/necalificați. Plătește 1.400 lei/lună și tichete de masă de 150 lei. Se lucrează în trei ture. Cei interesați pot fi puși în legătură cu directorul de către preot.
*
Program. În cursul lunii Iunie avem următorul program de slujbe: 2 Iun. (Malovăț-Bârda); 3 Iun.(Bârda); 9 Iun. (Malovăț-Bârda); 10 Iun. (Malovăț); 16 Iun.(Bârda-Malovăț); 17 Iun.(Bârda); 23 Iun. (Bârda-Malovăț); 24 Iun. (Malovăț); 29 Iun. (Malovăț); 30 Iun.(Bârda – Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la școală, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Hristos a înviat! Sănătate, pace și bucurii în casele și în sufletele Dvs.!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda