Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » ȘTEFAN LUCIAN MUREȘANU : TOT AMÂNDOI, IUBITO

ȘTEFAN LUCIAN MUREȘANU : TOT AMÂNDOI, IUBITO

Eu cuget, simți când cuget

Iubito, sunt eu ce ești
Și ce ești tu sunt eu,
Sunt îngerii ce-n Ceruri
Rotesc coroana noastră
Iubirea ce sporește în taina
Petrecerii iubirii
Și ne-am dorit prin viață să fim cuceritori.
Izbânda sunt copiii,
Nepoții noștri viața,
O legătură strânsă în jurul tainei noastre.
Senin e Universul
În el creează sensul Cel care
Sporește viața prin noi,
Lumina e speranța
Iubirea este-n noi
Să prețuim lumina
E cea din care omul ieșit-a din nevoi
Cutreierând Pământul
Și-a tot văzut Nevoia.
Noi doi suntem, iubito,
O taină, taina-n doi
Ce lumea tot sporește
E viața în lumină
Căci umbrele sunt vii,
Ne urmăresc și pasul
În întuneric e și-al lor
Culcate pe pământul
Spre care ne doresc
Și din pământ, pământul ține viața
Sămânța prin sămânță sporește
Tot ce-I viu
Și viu e tot ce mișcă, iubito,
Și ochii tăi sunt vii
Sporesc în ei iubirea, lumina din adâncuri
Aduce-n viu lucirea
Și ochii tăi sunt vii
Iubirea-I mângâierea, e calda alinare
Noi, amândoi, iubito
În lume suntem unul
E dar în dar, fiindul
Imaginii luminii,
Sămânță semănată
În taină-ngemănată
Și pântecul tresaltă, iubito
Tu ții viața, și porți cu tine oameni
În lumea cea deșartă
Mă plec în fața ta, iubito,
Atât de mult mai ocrotit
Și te-ai lăsat să cazi
Pe mine ai vrut să știi că-s drept
Și neclintit,
Iubirea ta neobosit mi-ai dăruit
Și te iubesc, vis împlinit
Și spun și strig că-s fericit că Tu
Din cer, din sacra carte a menirii
Mi-ai fost și-ți sunt menit.
Ș te iubesc așa cum eu doar știu,
Perechea vieții pe Pământ
Bărbat, femeie și copii
Este ce-a vrut Cel ce-a creat
O lume-n o menire a liniștii
Și în cuvânt să ne-nălțăm
Și slavă vieții-n cuget
Iubire prin cuvânt, mărturisim.
Tot amândoi, iubito,
Străbatem drumul pietruit al vieții
A fost mai aspru,
Timpul l-a nivelat sub pașii noștri
Și Calea spre lumină
Am străbătut-o amândoi,
Am suspinat și am răzbit
Și la răscruci
Cruce-am făcut, suntem creștini
Iubito, și am trecut și de nevoi
Și suntem tot noi doi.