Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » PASTORALA » Scrisoare pastorală – Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi, Anul XVIII(2018), nr. 373(1 –15 Mai)

Scrisoare pastorală – Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi, Anul XVIII(2018), nr. 373(1 –15 Mai)

Dragii mei enoriași! Hristos S-a-nălțat!

Biserica și Marea Unire(II).  Prilejul cel mai favorabil pentru realizarea Unirii celei Mari de la 1918 s-a ivit la începutul veacului al XX-lea. Situaţia din Europa şi din Balcani mai ales era explozivă. Vechile structuri politico-sociale nu mai corespundeau noilor realităţi. Statele subjugate de-a lungul veacurilor nu mai puteau fi ţinute sub opresiune. Marile imperii europene deveniseră adevărate cimitire ale popoarelor, care îşi manifestau tot mai des şi mai vizibil dorinţa de libertate, de independenţă. Criza economică accelera şi adâncea criza politică. Izbucnirea primului război mondial era iminentă. Revenea o mare şi grea sarcină pentru clasa politică românească, pentru diplomaţia românească, pentru armata română, pentru toate instituţiile responsabile de destinele fiinţei româneşti, inclusiv pentru Biserica Ortodoxă Română, de a specula şansele şi situaţiile noi ce se iveau în vederea realizării aspiraţiilor de veacuri ale neamului românesc. Examenul era de o importanţă covârşitoare. Pierderea lui ar fi fost un dezastru cu repercursiuni incalculabile şi de lungă durată pentru naţiunea română; câştigarea lui ar fi însemnat împlinirea marelui ideal al unităţii întregului neam românesc, realizării ,,vechii Dacii” în hotarele ei fireşti multimilenare. La o aşa miză nu se putea renunţa.

Am avut atunci capacitatea de a regăsi în noi înşine reazimul cel mai de preţ, care a contribuit substanţial la rezultatul dorit. Clarviziunea diplomaţiei româneşti şi a clasei politice din acea vreme a făcut ca România să se alăture acelei grupări de forţe, care i-au asigurat victoria finală. Eroismul  fără seamăn de care a dat dovadă atunci armata română, dar şi întreaga societate civilă românească, a făcut ca România să se impună pe firmamentul european ca o putere militară de care trebuia să se ţină seamă, iar idealul românesc al unităţii naţionale nu mai putea fi tratat cu indiferenţă. La aceasta a contribuit efortul făcut de intelectualitatea şi diplomaţia forţelor politice unioniste din Transilvania, Basarabia şi Bucovina. Acestea, asumându-şi riscuri incalculabile, au actualizat în conştiinţa populaţiei idealul unităţii cu Patria-mamă şi au militat pe toate căile şi sub toate aspectele pentru înfăptuirea acestui ideal. Circulaţia publicaţiilor prounioniste, a cărţilor, a intelectualilor, manifestările culturale, congresele şi întrunirile culturale cu tentă politică, chiar circulaţia unor formaţiuni corale dintr-o parte în alta a hotarelor vremelnice făceau ca ideea de unitate naţională să devină de o actualitate astringentă. Liga Culturală, alături de Biserica Ortodoxă din acele provincii, de intelectualitate, de întreaga populaţie transmiteau Europei şi lumii în 16 februarie 1915 mesajul că ,,toţi românii din cele patru unghiuri una suntem şi hotărâţi până la moarte a ne lupta pentru înfăptuirea marelui ideal naţional”.

            Terenul era pregătit în întreg spaţiul românesc. Poporul român era gata pentru a da examenul final şi hotărâtor, pentru care se pregătise fără încetare, cu înfrigurare şi jertfe, timp de două mii de ani. Scânteia care a declanşat războiul a fost şi momentul de start al mişcării făţişe, unanime, pentru realizarea României Mari.

În revista ,,Biserica Ortodoxă Română”, organul central de presă al Sfântului Sinod, se  urmărea cu atenţie evoluţia teatrului de război din Europa, pregătindu-se astfel starea de spirit necesară unei posibile intrări a Românei pe scena de operaţiuni militare. O simpatie imensă se revarsă din această revistă asupra poporului belgian, când armatele germane îl invadează: „Săraca Belgie! O ţară cu oameni liniştiţi şi muncitori s-a pomenit deodată invadată de armate numeroase şi puternice germane. S-au luptat bieţii belgieni pentru ţărişoara lor scumpă, însă încetul-încetul au fost biruiţi şi respinşi spre Anversul cel întărit, singura lor nădejde, singurul lor refugiu. Te înspăimânţi când te gândeşti la atâtea cetăţi, oraşe şi sate înecate în sânge… Louvain, oraşul vechi şi vestit în monumentele istorice a fost distrus de armatele germane. Au plâns toate sufletele artistice, a plâns toată lumea civilizată! Eroismul belgienilor a uimit lumea şi a înspăimântat pe duşman (…). Iată o ţară mică, iată un popor numai de şase milioane şi ceva! Şi cu toate acestea s-a luptat cu îndârjire, fiindcă îşi apăra bucăţica de pământ, locurile şi monumentele sfinte, de care îi leagă cele mai scumpe amintiri. Împărtăşim durerea acestui popor cu care ne asemănăm în multe privinţe (…). În luptele dintre sârbi şi austro-ungari şi dintre ruşi şi austro-ungari s-a vărsat mult sânge românesc. Sunt mulţi soldaţi români în armatele sârbeşti şi ruseşti; sunt foarte mulţi în armate austro-ungare. La Lemberg regimente întregi de români au fost secerate, fiindcă românii au fost puşi totdeauna înainte. Nouă nu ne rămâne decât să rugăm în taină pe Dumnezeu, ca din sângele românesc vărsat să rezulte numai bine pentru neamul nostru”.

Este urmărită, lună de lună, evoluţia frontului. Luptele de la Paris, Verdun, Reims, Anvers, Przemjsl  sunt menţionate cu îngrijorare. Sunt citate ca surse de informaţie revistele transilvănene, precum ,,Românul” de la Arad, ,,Drapelul” de la Lugoj, Tengenpart” de la Timişoara, ,,Gazeta Transilvaniei” de la Braşov şi multe altele. Sunt urmărite cu bucurie succesele soldaţilor români de pe fronturile europene şi autorul, Petre Gârboviceanu, se întreabă: „Ieşi-va, oare, ceva de seamă pentru acest neam atât de oropsit de soartă de veacuri îndelungate? Răsări-va ceva trainic din sângele românesc vărsat în valuri la porunca streină? Am credinţă mare într-un viitor cu zile mai frumoase şi mai vesele”.

 Îngrijorarea se simte tot mai puternic, pe măsură ce frontul se apropie de fruntariile României. Se face o adevărată analiză politică şi strategică privind punctele cele mai nevralgice din Europa şi din lume: intrarea Turciei în război, luptele din Caucaz şi Egipt, cauzele conflagraţiei (hegemonie economică şi politică), frontul din Apus (Franţa şi Belgia), frontul din Prusia, Transilvania şi Polonia, frontul din Balcani şi Extremul Orient.

De câte ori se face referire la provinciile istorice româneşti, autorul se înduioşează până la lacrimi: „Sărmana noastră Bucovină. La câte nevoi nu e expusă populaţia de aici. Mulţi români de groază şi de foame au trecut hotarul, pe pământul României(…). În războiul acesta înfricoşat neamul românesc e din ce în ce mai încercat. Se luptă flăcăii români din Ardeal şi Ungaria cu cea mai mare înverşunare în sus, în Galiţia şi Polonia şi mai în jos spre Serbia şi Muntenegru. Mulţi mor, mulţi rămân răniţi şi mulţi sunt luaţi prizonieri. Eroismul lor uimeşte din ce în ce mai mult(…). Am urmărit în ziarele vieneze listele morţilor şi răniţilor de la plutonier în sus. Doamne, dar mare e numărul românilor în aste liste!”  Jertfele românilor pe teatrele de luptă europene pentru cauze străine de interesul lor naţional îl impresionează pe autor, cum şi pe noi cei de azi: „Ne simţim mândri când cetim asemenea rânduri despre vitejia soldatului român. Dar ne doare când ne gândim la atâta sânge vărsat pentru o cauză care nu e a românului. Zeci de mii de români şi-au pierdut viaţa pe câmpiile Galiţiei, în Polonia (…), în munţii Carpaţi şi în Serbia. Care va fi oare preţul jertfei lor? Veni-vor peste ei zile mai frumoase şi mai prielnice pentru dezvoltarea lor naţională? Să sperăm!”(Va urma).

*

Imnul dragostei. Se vorbește azi atât de mult despre dragoste și dragoste e tot mai puțină în lume. Dezmățul a atins cote necunoscute înaintașilor noștri și totul este justificat prin existența… dragostei.  Cei mai mulți reducem dragostea la legăturile carnale, erotice, la satisfacerea poftelor instinctuale, animalice. Redăm mai jos cel mai frumos imn dedicat dragostei. Aparține Sfântului Apostol Pavel și formează capitulul al XIII-lea din Epistola întâia către Corinteni. Citindu-o, vom vedea ce înseamnă adevărata dragoste, dragostea creștină, virtutea dragostei, care face punte între oameni și între oameni și Dumnezeu. În acest imn vom putea să ne privim pe noi înșine și să vedem dacă în sufletul nostru a existat cu adevărat dragoste față de Dumnezeu și față de oameni, dacă ceea ce ne leagă de ceilalți este cu adevărat dragoste sau cu totul altceva. Imnul acesta ar trebui să fie în sufletul și în casa fiecăruia dintre noi, ca o călăuză în viață și în relațiile cu semenii noștri și cu Dumnezeu.

 ,,De-aș, grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar dacă n-am iubire,  făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval zăngănitor. Și de-aș avea darul profeției și de-aș cunoaște toate tainele și toată știința și de-aș avea credința toată să pot muta și munții, dar dacă n-am iubire, nimic nu sunt. Și toate averile mele de le-aș împărți și trupul meu de mi l-aș da să-l ardă, dar dacă n-am iubire, nimic nu-mi folosește.

             Iubirea rabdă îndelung; iubirea se dăruie, ea nu invidiază; ea nu se trufește, nu se îngâmfă; ea nu se poartă cu necuviință, nu-și caută pe ale sale, nu se întărâtă, nu ține-n seama răul, nu se bucură de nedreptate, ci de adevăr se bucură; pe toate le suferă, pe toate le crede, pe toate le nădăjduiește, pe toate le rabdă. Iubirea niciodată nu se trece. Fie ele profețiile: pieri-vor; fie ele limbile: înceta-vor; fie ea știința: pieri-va. Că-n parte cunoaștem și-n parte profețim.  Dar când va veni ceea ce-i desăvârșit, atunci ceea ce-i în parte se va desființa. 

            Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil; dar când am devenit bărbat, le-am desființat pe cele ale copilului.  Căci acum vedem prin oglindă, ca-n ghicitură; dar atunci, față către față. Acum cunosc în parte; atunci însă deplin voi cunoaște, așa cum și eu deplin sunt cunoscut.

            Și acum rămân: credința, nădejdea, iubirea, acestea trei; dar cea mai mare din ele este iubirea.”

*

Sfaturi părintești. Un mare duhovnic român, Părintele Arhim. Mina Dobzeu, spunea:

,,Te rogi pentru semenul tău. Când te rogi, nu înseamnă că te rogi pentru ce-i în mintea lui, rugăciunea ta nu este să se împlinească gândul celuilalt, ci să-l ferească Dumnezeu de rele, să-i aducă mântuire și lui. De-acolo mai departe, știe Dumnezeu cât să dea fiecăruia. Asta e fapta cea mai minunată: că tu vrei să-ți pui sufletul tău și pentru aproapele tău. Chiar dacă te gândești că nu merită, roagă-te pentru celalalt, că poate se află și el în multe păcate. În rest, încearcă să nu greșești față de el, să nu fii respingător. Uită răul, rabdă mult, iartă totul! În felul acesta vei avea pace cu toți cei din jurul tău și cu tine însuți. Iar când ești la strâmtoare mai poți zice așa: ,,Doamne, apără-mă de oamenii gâlcevii, de draci și de patimile trupești!

Cu această rugăciune scurtă, iată de câte mă apăr deodată! Această rugăciune trebuie spusă mereu, oriunde. Important este să fim cu inima smerită și cu duhul umilit, asta contează. Eu am zis: Mie, aproape de Domnul, bine îmi este! Dar Domnul, ca să mă pot lipi de El, mi-a pus condiții. A zis să am cuget curat, inimă smerită și duh umilit. Numai cu acestea mă pot apropia de Dumnezeu și cu iubire de aproapele meu”.

*

Iepurașul de Paști. A apărut la noi un obicei straniu în ultimele decenii: iepurașul de Paști. Piața ne-a fost inundată cu figurine din zahăr și ciocolată, cu tot felul de obiecte și jucării. Desigur, că cei mai mulți nu înțelegem de unde până unde a apărut acest element în spațiul românesc. Tocmai de aceea vom încerca să descâlcim puțin ițele și să vedem adevărul.

Știați că… iepurașul de Paști e păgân? Iepurașul aducător de ouă roșii provine de pe meleaguri germane și simbolizează fertilitatea. Prima apariție a iepurașului ca simbol al Paștelui a avut loc în Germania, apărând menționat în cărți în jurul anului 1500, dar e probabil ca el să fie prezent de mai multă vreme în tradiția populară. Germanii sunt, de altfel, primii care au inventat dulciurile în formă de iepurași, la 1800, din aluat și zahăr. În aceeași perioadă, în Franța și Germania au apărut și primele ouă din ciocolată. De unde înțelegem că ei sunt primii vinovați de răstălmăcirea adevărului. Aflăm apoi că ,,simbolul iepurelui provine încă din vremea festivalurilor păgâne dedicate zeiței Eastre.”  Legenda spune ca Eastre a găsit într-o iarnă o pasăre rănită pe câmp; pentru a o salva de la moarte, zeița a transformat-o într-o iepuroaică, aceasta păstrând însă capacitatea de a depune ouă. Pentru a-i mulțumi binefăcătoarei sale, iepuroaica decora ouăle făcute și i le dăruia zeiței. Din această legendă s-a născut și tradiția că iepurașul să aducă daruri copiilor. În America, această tradiție a iepurașului de Paști, care aduce cadouri ouă vopsite copiilor cuminți, a fost adusă de emigranții germani. Deși nu este un animal prea impresionant, iepurele este un mesager sacru al divinității în multe culturi.  În tradiția chineză, iepurele este o creatură care trăiește pe Lună, unde se ocupă cu măcinarea orezului, esența vieții. Pentru budiști, iepurele este, de asemenea, o creatură selenară. Legenda spune că, neavând ce ofrandă să-i aducă zeiței
Indra, iepurele s-a gătit pe sine însuși în focul sacru și, ca răsplată, a fost așezat pe Lună. Și pe continentul american, animalul cu urechi mari este personaj de legendă. La unele triburi există un mit care descrie cum iepurele a adus oamenilor focul, în timp ce în cultura mayașă era creditat cu inventarea scrisului.

Și în folclorul românesc apare iepurele în diferite ipostaze, dar este un ,,personaj” nesemnificativ.

Iepurașul de Paști atât de prezent azi în mijloacele de informare mass-media și în reclamele comerciale de tot felul nu are nimic comun cu tradiția creștină. Din păcate, urechiatul a înlocuit un simbol atât de legat de Sfintele Paști, mielul, care era simbolul Mântuitorului Iisus Hristos, care S-a adus pe Sine jertfă nevinovată pentru mântuirea neamului omenesc.

*

             File de jurnal(19 apr. 1982). ,,Paștele de anul acesta a venit cu noi ,,bucurii”. Cimentul s-a făcut  125 lei/sacul(de la 50 lei!), gipsul 63 lei/sacul(de la 17,50 lei), fierul și alte materiale de construcție de asemenea s-au scumpit. Azi am auzit că s-au introdus taxele școlare, iar candidaților la examenul de admitere din facultăți li se cere taxă de 5.000 lei și nu li se dă dreptul de a candida decât o singură dată.

            Vineri a venit pe la mine Florențiu Cărăbea de la Pârlage, elev la seminarul teologic din Craiova. Mi-a spus că pe 21/22 febr. a murit părintele Pr. Prof. Sanda Teofil, fost profesor de muzică la acel seminar. Îmi pare foarte rău de dumnealui. Era orfan de tată și de aceea crescuse ca o fire foarte nervoasă și abilă. A avut o viață agitată. S-a despărțit de soție(…). A rămas cu doi copii. A stat necăsătorit vreo 7-8 ani. L-au gonit mulți, printre care fostul director al seminarului, C.N. Era preot în Bucovăț, când un tractor l-a lovit cu plugul în cap, în timpul unei depășiri. El mergea pe bicicletă. I-a spart  țeasta capului și a stat câteva luni în comă. De anul trecut era preot în Tg. Jiu. Se pare că era în perspectivă de a se împăca cu soția. Se zice că ar fi murit otrăvit. De la seminar nu s-a dus nimeni la înmormântare, deși elevii strânseseră bani ca să taxeze un autobuz(…).

             Anul acesta nu s-a dat voie ciobanilor să vândă miei pe piață. Până și mașinile care intrau în oraș erau controlate de milițieni și toată carnea, – uneori camuflată până și în bidoane de băutură special tăiate-, era confiscată. În magazinele de profil a fost foarte puțină carne de Paști. Cozi, cozi interminabile străjuiau intrările acestor magazine. La Crihala (cartier al Severinului), la o coadă s-au luat la bătaie câțiva cetățeni și unul din Izvorul Bârzii a fost tăiat mortal de altul. Când a pătruns un cioban cu turma în oraș, pe străzi ocolite, lumea s-a înghesuit asupra lui și când au venit milițienii să ,,ia măsuri”, oamenii i-au alungat și ei n-au făcut uz  de forță. Carnea, acolo unde a fost, s-a vândut cu 70 lei/kg.”

*

Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Bordeiașu Eugenia din București: 400 lei; Domnul Butoi Emil din Timișoara, fiu al satului Bârda: încă 300 lei; Domnul Popescu Georgică-Adrian din Teregova(CS): 200 lei; Domnul Negru George din Șimian(MH): 100 lei; Domnul Felea Marian din Ploiești(PH) și Doamna Pițiga Emilia din Timișoara(TM): câte 70 lei; Părintele Pr. Gheorghe Croitoru din Mizil(PH): 60 lei; Domnul Crumpei Eugen din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț și Domnul Botea Constantin din Șimian(MH), fiu al satului Bârda: câte  50 lei;

            Domnul Prof. Ion Borugă din Malovăț a mai adăugat 100 lei la contribuția de cult, totalizând până acum 250 lei; Domnul Mănescu Constantin din Malovăț a mai adăugat 100 lei la contribuția de cult, totalizând până acum 115 lei; Doamna Băleanu Ioana din Malovăț a mai adăugat 50 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 200 lei; Domnul Luca Gheorghe din Bârda a achitat 50 lei pentru contribuția de cult.

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

Simpozion. În zilele de 9-11 mai, în Drobeta Tr. Severin s-au desfășurat lucrările celei de-a XII-a ediții a Simpozionului Internațional Mehedinți – Istorie, Cultură și Spiritualitate, organizat de către Episcopia Severinului și Strehaei și Universitatea din Craiova. Sufletul acestei manifestări culturale de mare anvergură a fost Prea Sfințitul Episcop Nicodim. Au participat ierarhi, academicieni, profesori universitari, cercetători de la diferite institute de istorie, din țară și din străinătate.

Tema centrală a simpozionului a fost Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, însă participanții nu au fost împiedecați să abordeze și teme din alte sectoare ale istoriei, precum și de teologie, de lingvistică, de etnografie și folclor. A fost un adevărat regal de cultură!

Preotul Dvs. a prezentat două comunicări: Conceptul de unitate în proverbele românești și Onisifor Ghibu – cronicar al Marii Uniri. Prima comunicare s-a bazat pe miile de proverbe analizate pentru alcătuirea celor trei volume din lucrarea Dicționarul proverbelor religioase românești, iar a doua a fost o analiză a unui manuscris inedit, pe care Domnul Octavian O. Ghibu, fiul lui Onisifor Ghibu, i l-a pus preotului Dvs. la dispoziție în urmă cu mai mulți ani.

Simpozionul de la Severin a fost un moment de referință în istoria culturii mehedințene și naționale. Felicitări episcopiei noastre, dar în special Prea Sfințitului Episcop Nicodim și pentru această realizare!

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 372, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2018, 19 mai, ediție și on-line(http://www.observatorul.com); în ,,Armonii culturale”, Adjud(VN), 2018, 19 mai, ediție on-line(http://armoniiculturale.ro/category/scrisoare-pastorala); Biserica și Marea Unire(I), în ,,Națiunea”, București, 2018, 22 mai, ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro/ category/religiespiritualitate); Hrană pentru suflet – mai 2018, în ,,Armonii culturale”, Adjud(VN), 2018, 26 mai, ediție on-line(http://armoniiculturale.ro/category/scrisoare-pastorala);

*

Parohia noastră a reeditat cartea regretatului Prof. Constantin Negreanu, Istoria proverbului românesc.

*

Lucrări la biserică. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să terminăm două lucrări mari la biserica de la Bârda: vopsirea acoperișului și văruirea exteriorului. A ieșit un lucru bun, care sperăm să vă placă și Dvs. și lui Dumnezeu. Toate cheltuielile necesare pentru materiale și manoperă fac ca fiecărei familii din Bârda să-i revină o contribuție de zero lei, zero bani. Dacă i se pare cuiva prea mult, negociem și mai scădem; dacă se supără cineva, îi tăiem nasul. Scurt.

*

 Excursii-Pelerinaje. ►Vineri, 25 Mai, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Godeanu(MH), cu ocazia Ciumărcii. Acolo vom participa la Sf. Liturghie oficiată de mai mulți ierarhi. Parohia suportă cheltuielile de transport. Așadar, participarea e gratuită.        

*

            ► Joi, 31 Mai, organizăm o excursie-pelerinaj pe următorul  traseu: Tr. Severin-Malovăț-Bârda – Tg. Jiu – Mânăstirea Horezu – Mânăstirea Bistrița – Rm. Vâlcea – Pitești – Curtea de Argeș (mânăstirea, mormântul regilor, posibil și Barajul Vidraru)-Pitești- (Mânăstirea Brâncoveni) – Craiova-Tr. Severin-Malovăț-Bârda. Se poate face într-o zi. Costul e de 45 lei/pers. Am început înscrierile.

*

           ► Luni, 11 Iunie, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Vodița(MH), cu ocazia hramului. Acolo vom participa la Sf. Liturghie oficiată de mai mulți ierarhi. Parohia suportă cheltuielile de transport. Așadar, participarea e gratuită.        

*

             ►Joi, 5 Iulie, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj pe următorul itinerar: Bârda-Malovăț-Tr. Severin-Mânăstirea Gura Motrului(MH)-Strehaia(mânăstirea)-Craiova(orașul, mânăstirea Jitianu, mânăstirea Coșuna, seminarul teologic)- Tr. Severin -Malovăț-Bârda. Costul e de 25 lei/pers.

*

             ►Joi, 26 Iulie, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Orșova(MH), cu ocazia hramului. Acolo vom participa la Sf. Liturghie oficiată de mai mulți ierarhi. Parohia suportă cheltuielile de transport. Așadar, participarea e gratuită.        

*

               Zâmbete.,,- Dom’ doctor, cred că am probleme cu ochii!” ,,- De ce credeţi asta, domnule?” ,,- Păi, de când m-am căsătorit nu mai văd un ban prin casă…!” ☺ ,,- Ce diferență este între un teolog și un geolog?” ,, – Ca de la cer la pământ!” ☺Inspectorii de la ANAF au

închis o grădină zoologică, pentru că au  găsit un leu în plus!” ☺ Să mulțumești pe toată lumea e imposibil, dar să-i enervezi pe toți e floare la ureche; ☺ Fiecare bărbat ştie că tigaia plină hrăneşte, iar cea goală educă!☺ Cine nu are copii știe cum să-i educe.
☺ Dumnezeu i-a dat omului două urechi și o gură, pentru ca să asculte mai mult și să vorbească mai puțin.☺ Toți se plâng de lipsă de bani, dar de lipsă de minte – nimeni.  ☺Păzește-te de o capră – din față, de un cal – din spate, de un prost – din toate părțile.
☺Părinții îi învață pe copii să vorbească, copiii îi învață pe părinții să tacă.  ☺Ce au făcut oltenii când au văzut prima oară un vapor?” ,,- Au băgat capul sub apă să-i vadă roțile!”

*

Epitaf. Pe pisania unui mormânt de la Curtea de Argeș am citit: ,,Și fu și trecu, ca și când nu fu!” Profundă filozofie de viață, exprimată în grai oltenesc neaoș!

*

Botezuri. Cununii. În ziua de 5 mai am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Guran Damian-Andrei, fiul Domnului Guran Constantin-Aurel și al Doamnei Guran Simona din Malovăț; în ziua de 6 mai pentru Bobeiche Mario-Andrei, fiul Domnului Bobeiche Florin-Mihai și al Doamnei Bobeiche Petria-Claudia din Tr. Severin. Să le trăiască! În ziua de 5 mai am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Chilom Valentin-Laurențiu din Malovăț și Doamna Voican Daniela-Mariana din Cocorova. Le dorim căsnicie fericită!

*

Program. În cursul lunii Iunie avem următorul program de slujbe: 2 Iun. (Malovăț-Bârda); 3 Iun.(Bârda); 9 Iun. (Malovăț-Bârda); 10 Iun. (Malovăț); 16 Iun.(Bârda-Malovăț);  17 Iun.(Bârda); 23 Iun. (Bârda-Malovăț); 24 Iun. (Malovăț); 27 Iun.(spovedit și împărtășit în Bârda, la biserică și în sat); 28 Iun. (spovedit și împărtășit în Malovăț, la biserică și în sat);  29 Iun. (Malovăț); 30 Iun.(Bârda – Malovăț).  În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la școală, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Hristos S-a-nălțat! Sănătate, pace și bucurii în casele și în sufletele Dvs.!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda