Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Lia RUSE: Casa părintească

Lia RUSE: Casa părintească

CASA PĂRINTEASCĂ

 

Interiorul casei, de amintiri, e-nvăluit

E ștearsă oglinda, nu mai sclipește-n ramă…

Prin odăi, mireasma veche, ușor , s-a cuibărit.

Din fiecare colț, ochii mamei ne cheamă.

Pe coardele-n surdină, o mână fermecată,

Ne fascinează, ca-n vise, în serile de dor,

Tata, în ritmuri dulci, cu vraja legănată,

Chiar azi, după atâta timp, dă  liniștii fior…

Acum,  rătăcesc iarăși,  în clipele tristeții,

Frisoanele de gheață, din nou, mă stăpânesc

Curg lacrimile, în voie, de pe clinul feții,

Respir adânc și, încerc…încerc să mă opresc…

………………………………………………………………

Le simt și-acum, în suflet, ușoara mângâiere

Blândă ca freamătul brizei,  -o adiere-

Cum, astăzi rătăcesc momentele  tristeții !…

De ce dispare omul de pe câmpul vieții ?

———————————

Lia RUSE

21 iunie, 2018