Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » JURNAL » Marin Ifrim: O istorie literară (și personală) a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (II)

Marin Ifrim: O istorie literară (și personală) a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (II)

O istorie literară (și personală) a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (II)

    Scriu o carte atipică. Casa de Cultură a Sindicatelor aparține de Asociația Națională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România. Fapt pentru care încă există, trăiește cultură, își plătește dările la Stat cu o punctualitate algebrică. În plus, e una dintre foarte puținele instituții de profil care editează o publicație literă/culturală: ”Cartelul metaforelor”. Ne întoarcem în timp. Până să deschid ușa bibliotecii Casei de Cultură, deja pe aici trecuse, ca bibliotecară, doamna Nedriță. Nu am prins acea vreme. Eu l-am găsit la ”pupitru”, înconjurat de rafturi înalte cât baschebalistul Ghiță Mureșan, pe Ovidiu Cameliu Petrescu. Un om de o blândețe și o răbdare imposibile în acele vremuri nevrozate. Un intelectual făcut/realizat nu de sistemul de atunci, ci de voința sa proprie de a face ceva important în timpul vieții. Și a făcut destule. Avem timp și cuvinte pentru a ne lămuri. Mă duceam la cenaclu în fiecare zi de marți, uneori luând-o cu mine, în brațe, pe fiica mea Florina, astăzi profesoară de istorie – geografie și cu atestat francez pentru limba lui Voltaire. Nu avea nici un an când a văzut primul cenaclu literar, nici nu știa ce caută acolo, în sala literară a Casei de Cultură. La vârsta de cinci ani Florina citea la perfecție, cu dicție impecabilă, cu dezinvoltură. Așa a fost să fie. Uneori, dincolo de ședințele noastre obișnuite, eram solicitați/rugați să dăm curs unor concursuri literare interjudețene sau naționale. M-am implicat. Mi se deconta doar transportul. De cazare și masă se ocupau organizatorii. Am adus Casei de Cultură câteva premii. Diplomele primite nu mai există. Nu le-a păstrat nimeni. Nu mai am nici măcar tergalul, umbrelele, ceasurile sau alte substituiri industriale ale acelor premii care, pentru mine, sincer să fiu, nu reprezentau decât un antrenament literar. Mă refer la perioada dinainte de 1989. Când eram nominalizat la vreun premiu literar, conducerea Casei de Cultură trimitea o adresă la fabrica unde lucram, eram învoit câte 2-3 zile, în funcție de „distanță”. Mă alegeam cu o diplomă și cu un anunț în ”Viața Buzăului”, ca și cum aș fi fost un atlet, un sportiv, grație promovării poetului și gazetarului Puiu Cristea. Niciodată nu se spunea că am reprezentat Casa de Cultură a Sindicatelor, exista o ”cutumă” de partid unic. Oricât ar părea de ciudat și de nefiresc, regimul lui Ceaușescu nu a putut călări sindicatele decât într-o măsură insignifiantă, ca și în aceste vremuri în care sindicatele încă reprezintă ultima fortăreață între dictatură și drepturile omului. Încerc să nu mă abat de la drumul limpede al spovedaniei, însă, din motive creștinești, voi ocoli câteva personaje care, în lungul timp al trecerii lor prin această instutiție nu au construit nimic, în urma lor rămânând, drept dovadă că au trecut pe aici, niște vechi și prăfuite state de plată. În vremea directoratului avocatului Alexandru Dumitrescu aici se făcea cultură de nivel național. Cenaclul redevenise performant, existau cursuri de calificare în fel de fel de meserii, un cor celebru, Lira, multe manifestări culturale, un festival pentru cineaștii amatori, spectacole etc., multe dintre aceste activități fiind sub directa supraveghe a partidului. Nimeni nu putea ocoli celebra ”Cântare a României”. De exemplu, oricât de genial ar fi fost Mihai M.Macovei autoritățile culturale și presa îl prezentau drept ”poetul muncitor”, doar pentru că, în viața de zi cu zi, Macovei lucra la cunoscuta Fabrică de Geamuri Buzău, deși, în realitate, poezia sa era cu mult mai valoroasă, în timp real, decât cea a marelui patriot C.V. Tudor. Vorba lui nenea Aurel Petrache, de la fosta Intreprindere de prelucrare a maselor plastice Buzău: ”Caii ară și boii mănâncă”. Și atunci, ca și acum, se simțea în jur aroganța unor falși intelectuali față de fabrici, de muncitori, de industrie și agricultură în general. Băieți de la țară, trimiși la câte o facultate, de părinți, cu sudoarea muncii lor la colectivele acelor ani. Motiv pentru care, cu mintea plină, fără să realizeze că industria și agricultura le asigură salariile, ei aveau așa un fel de dispreț superior față de muncitori. Subestimau totul. Vremurile au trecut și neantul s-a întors în neant. Așa e viața trăită fără să o muncești. Cât timp îmi pot aminti vremurile de odinioară voi încerca să țin firul epic pe centrul memoriei, precum banda albă care împarte cenușiul asfaltului în două părți cu dus și întors. Nu e loc de patimă. E doar loc de uitare voluntară, de la sine, de mila timpului. Clădirea Casei de Cultură este și a fost încă de la înființare, o lucrare arhitecturală unică. Oamenii care și-au câștigat cinstit pâinea aici merită o amintire, o carte, o dovadă că au existat nu numai pe/prin cartea lor de muncă, ci și prin devotamentul și fidelitatea lor față de această instituție. Încerc să scriu cu discernământul omului care nu se joacă cu vorbele.

Marin Ifrim, 21.06.2018

 

 


Etichete:

Despre IFRIM Marin

Născut la 1 Decembrie 1955, în comuna Bălăceanu, jud. Buzău. Studii: Şcoala Profesională de Chimie Brăila, Liceul Agricol Buzău, Şcoala tehnică de maiştri Buzău, Facultatea de Istorie, Muzeografie şi Arhivistică – Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti, din 1998. Cărţi publicate: .”Spre oraşul cu un milion de ferestre”, versuri,Ed.”Litera”, Bucureşti, 1986. .”Curentul marin”,versuri”, Editura „ŞI”, Buzău, 1995. .”Alfabet de tranziţie”,versuri”, Biblioteca Judeţeană „V.Voiculescu”, Buzău, 1995. .”Însemnări despre literatura buzoiană actuală”,critică şi istorie literară, Ed.”Porto Franco”, Galaţi, 1996. .”Fotografii cu cântec”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Incursiuni în viaţa unui actor.George Mihalache-Buzău”, monografie,Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Poeme”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2003. .”La spartul târgului”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina”, Buzău, 2004. .”Lamentaţii de mucava”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina, Buzău, 2004. .”Suprafaţa lucrurilor”,versuri, Ed.”Rafet”, 2004. .”Scriitori buzoieni şi scriitori din ţară”,critică literară,două ediţii, Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat, 2oo6. .”Fiecare cuvânt pentru Nicolae Pogonaru”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2006. .”Monografia comunei Bălăceanu”,coautor, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Gloria locală”, antologie de versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Portrete în bleu’Marin”, tablete literare, Ed.”Raluca”, Buzău, 2008. .”Trilogia efemerităţii”, antologie de proză scurtă”, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2008, 450 pag. .”Circum stanţe”, tablete literare, Ed „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 120 pag. .”Nume şi cărţi”, critică literară, „Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 100, pag. .„Din capitala mondială a anonimatului”, antologie de versuri, Ed. Tipomoldova, colecţia „Opera Omnia”, Iaşi, 2011. .” Cântec pentru cel care se râmnicereşte”, selecţie critică din opera lui Constantin Marafet”, Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2011, 194 pag. .”Săptămâna de sare”, versuri, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2011, 67 pag. .”1989. Cartelul metaforelor”, Ed. Editgraph, Buzău, 2012, 79 pag. .”Scrisori din Anglia”, corespondenţă, Ed. Editgraph, Buzău, 2013 .”Cu vaporul prin deşert”, pamflete politice, eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag. .”Vid reîncarnat - Reincarnated void”, ediţie bilingvă română-engleză, Ed. Editgraph, Buzău, 2014 .”Invitaţie la vals literar”, interviuri, Ed. Caracter Print, Buzău, 2014 .”Blocat în lift, spre cer”: puzzle lirico-est-etic, Ed. Teocora, Buzău, 2015 .”În sângele ploii”, versuri, Ed. Teocora, Buzău, 2016, 62 pag. .”Cartea de muncă”, Ed. Teocora, Buzău, 2016. Referinţe critice: Geo Vasile, Nicolae Băciuţ, Radu G. Ţeposu, Passionaria Stoicescu, Dan Silviu Boerescu, Magda Ursache, Dumitru Ion Dincă, Stan Brebenel, Ionel Necula, Gheorghe Postelnicu, Titi Damian, Ion Murgeanu, Dumitran Frunză, Nistor Tănăsescu, Alex. Ştefănescu, Lucian Chişu, Dan Giosu, Ion Roşioru, Elena Radu, Gheorghe Neagu, Nina Neagu, Alexandru Spânu, Georgică Manole, Gheorghe Andrei, Florentin Popescu, Dorel Istrate, George Vioreanu, Gheorghe Ene, Tudor Cicu, Corneliu Vasile etc. Secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană". Redactor-şef al revistelor "Cartelul metaforelor" şi "Caietele de la Ţinteşti". Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.