Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » JURNAL » Marin Ifrim: O istorie literară (și personală) a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (IV)

Marin Ifrim: O istorie literară (și personală) a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (IV)

O istorie literară (și personală) a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (IV)

Ca să fiu sigur că încă am memorie, ofer cititorilor un moment literar, niște impresii de acum 4 decenii, din mintea mea de ”masă critică”. La Cenaclul ”Al. Sahia”, ”varianta” Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău, în fiecare zi de marți, la ora 17,00, citea câte cineva poezie, proză, eseu și alte cele din propria sa creație. Acum recunosc, de foarte multe ori am tăiat în carne vie. Aveam și eu un cuvânt de spus și foloseam ocazia, fără să fiu defetist. Fiind un ins cu multe cărți în casă, le ofeream colegilor, săptămânal, volume rare. Gratuit și pentru totdeauna. Locul cărților nu e în bibliotecă, în raft, decât în instituții de interes public. La mine acasă nu prea aveam loc decât să mă uit la rafturi. Am donat, la școli, persoane particulare, instituții de cultură, peste 4000 de volume. Cenacliștii noștri nu prea citeau, erau, cu excepția poetului Constantin Bucur, sătui de propria lor cultură. Mă refer doar la cei  cu care am străbătut perioada postumă a fostului Cenaclu literar ”Al. Sahia”, un cenaclu de epocă ieșit din seria unor ședințe literare, gata-gata să se învecineze cu ”Junimea” lui Maiorescu. Cea mai fastă perioadă a acestui cenaclu a fost cea la care se referă, cu argumente, scriitorul și regizorul Nicolae Cabel. Perioada unei generații constructive, numele celor care au fost în rost fiind redate mai sus. Încă nu pot organiza cărările turistice ale acestei cărți. Prin existența Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău au  trecut generații după generații. În prezent, activează în această instituție un cenaclu ”botezat” de mine („Ante Portas”), înființat de poetul Teo Cabel cu deplinul acord al conducerii Casei de Cultură: Vasile Minică (director) și Miu Emilia (contabil șef). Tot aici își are sediul Asociația Culturală ”Renașterea Buzoiană” (Președinte Ovidiu Cameliu Petrescu) și revista ”Cartelul metaforelor”. Viața (literară) merge mai departe. Despre fostul Cenaclu literar aș putea spune că și-a încheiat activitatea în mod firesc, atâta timp cât a dat literaturii române câțiva, cel puțin zece, scriitori de top literar. Îmi amintesc cum, imediat după 1989, mi se reproșa faptul că mă ocup de activitatea unui cenaclu comunist. Unii aproape că mă somau să schimb denumirea cenaclului, erau deranjați de numele lui Alexandru Sahia, ei neștiind cine și ce a fost acest autor complex, ci doar faptul că a scris nuvela ”Uzina vie” și a făcut o imagină bună fostei URSS, așa cum era ”la modă” în acei ani periculoși de la natura umană. În fine, despre cenaclurile și cluburile de profil artistic sunt destule de spus. Pentru mine, importanți au fost cei zece ani în care cenaclul a fost condus de Constantin Petcu. În acei ani am editat și o ”Foaie literară”, în condiții tipografice de lux, prima pagină fiind ”de ochii lumii” politice, un compromis precum un tribut de neocolit. Era vremea în care tipografiile nu tipăreau nimic fără aprobarea specială a șefului propagandei județene a PCR. Nu dau numele acestuia, nu are rost. Curajosul poet Constantin Petcu dădea bunul de tipar falsificâd semnătura șefului propangandei. Au fost tipărite în acele numere (vreo 10) și texte curajoase, insinuante la adresa sistemului. Uneori, noi, cenacliștii, ne duceam prin fabrici să recităm poezii muncitorilor. Îmi amitesc în mod special vizita la Filatura din Buzău, din Cartierul Micro 14, unde lucra colegul nostru de cenaclu, poetul Sorin Lalu. Știu că au fost prezenți: Ovidiu Cameliu Petrescu, Mihai M. Macovei, Gheorghe Andrei (veteranul nostru), Aurel Ganea și alți câțiva. Atunci l-am cunoscut pe profesorul de istorie Niță Dumitru, angajat al fabricii, ca pictor, și pe maistrul Goia devenit revoluționar pe bune, în urma elicopteriadei din 1989. Oameni care îmi sunt prieteni și astăzi, după câteva decenii. De la înființare și până în prezent Casa de Cultură a fost o gazdă bună pentru toți oamenii dornici de socializare, de comunicare prin artă. Scriu aceste rânduri pentru că mă obligă conștiința. Aici mi-am lansat prima carte!

Marin Ifrim, 23.06.2018


Etichete:

Despre IFRIM Marin

Născut la 1 Decembrie 1955, în comuna Bălăceanu, jud. Buzău. Studii: Şcoala Profesională de Chimie Brăila, Liceul Agricol Buzău, Şcoala tehnică de maiştri Buzău, Facultatea de Istorie, Muzeografie şi Arhivistică – Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti, din 1998. Cărţi publicate: .”Spre oraşul cu un milion de ferestre”, versuri,Ed.”Litera”, Bucureşti, 1986. .”Curentul marin”,versuri”, Editura „ŞI”, Buzău, 1995. .”Alfabet de tranziţie”,versuri”, Biblioteca Judeţeană „V.Voiculescu”, Buzău, 1995. .”Însemnări despre literatura buzoiană actuală”,critică şi istorie literară, Ed.”Porto Franco”, Galaţi, 1996. .”Fotografii cu cântec”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Incursiuni în viaţa unui actor.George Mihalache-Buzău”, monografie,Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Poeme”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2003. .”La spartul târgului”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina”, Buzău, 2004. .”Lamentaţii de mucava”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina, Buzău, 2004. .”Suprafaţa lucrurilor”,versuri, Ed.”Rafet”, 2004. .”Scriitori buzoieni şi scriitori din ţară”,critică literară,două ediţii, Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat, 2oo6. .”Fiecare cuvânt pentru Nicolae Pogonaru”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2006. .”Monografia comunei Bălăceanu”,coautor, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Gloria locală”, antologie de versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Portrete în bleu’Marin”, tablete literare, Ed.”Raluca”, Buzău, 2008. .”Trilogia efemerităţii”, antologie de proză scurtă”, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2008, 450 pag. .”Circum stanţe”, tablete literare, Ed „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 120 pag. .”Nume şi cărţi”, critică literară, „Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 100, pag. .„Din capitala mondială a anonimatului”, antologie de versuri, Ed. Tipomoldova, colecţia „Opera Omnia”, Iaşi, 2011. .” Cântec pentru cel care se râmnicereşte”, selecţie critică din opera lui Constantin Marafet”, Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2011, 194 pag. .”Săptămâna de sare”, versuri, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2011, 67 pag. .”1989. Cartelul metaforelor”, Ed. Editgraph, Buzău, 2012, 79 pag. .”Scrisori din Anglia”, corespondenţă, Ed. Editgraph, Buzău, 2013 .”Cu vaporul prin deşert”, pamflete politice, eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag. .”Vid reîncarnat - Reincarnated void”, ediţie bilingvă română-engleză, Ed. Editgraph, Buzău, 2014 .”Invitaţie la vals literar”, interviuri, Ed. Caracter Print, Buzău, 2014 .”Blocat în lift, spre cer”: puzzle lirico-est-etic, Ed. Teocora, Buzău, 2015 .”În sângele ploii”, versuri, Ed. Teocora, Buzău, 2016, 62 pag. .”Cartea de muncă”, Ed. Teocora, Buzău, 2016. Referinţe critice: Geo Vasile, Nicolae Băciuţ, Radu G. Ţeposu, Passionaria Stoicescu, Dan Silviu Boerescu, Magda Ursache, Dumitru Ion Dincă, Stan Brebenel, Ionel Necula, Gheorghe Postelnicu, Titi Damian, Ion Murgeanu, Dumitran Frunză, Nistor Tănăsescu, Alex. Ştefănescu, Lucian Chişu, Dan Giosu, Ion Roşioru, Elena Radu, Gheorghe Neagu, Nina Neagu, Alexandru Spânu, Georgică Manole, Gheorghe Andrei, Florentin Popescu, Dorel Istrate, George Vioreanu, Gheorghe Ene, Tudor Cicu, Corneliu Vasile etc. Secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană". Redactor-şef al revistelor "Cartelul metaforelor" şi "Caietele de la Ţinteşti". Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.