Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » JURNAL » Marin Ifrim: O istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (X)

Marin Ifrim: O istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (X)

Foto: Directorul Vasile Minică și un elev vrâncean laureat la Concursul de creație literară ”C. Petcu”

 

O istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (X)

Încet-încet, lucrurile se leagă, pe 25 iunie, 2018, domnul Ovidiu Cameliu Petrescu mi-a trimis următoarele precizări: ”Pe cea care vindea bilete o chema Fila, de la Filofteia, iar pe contabil Tițu Nicolae. Casa s-a înființat în 1973. Eu am început să frecventez instituția în oct. 1973, când am scris prezentarea și am regizat un spectacol muzical pentru copii. Ovidiu Petrescu”. Așadar, știm anul exact al înființării instituției. Curând voi reproduce aici și Hotărârea de Guvern/ Decretul de înființare a CCS Buzău, semnată de Ilie Verdeț, fost prim-ministru, prin care se decide ca Buzăul să aibă o Casă de Cultură a Sindicatelor. Deja primesc mesaje de la foști colegi de cenaclu sau de la alte cunoștințe care au activat în această instituție care, încă de la început, s-a dovedit a fi o veritabilă  fabrică de cultură… Parcă o văd pe mama lui Călin Ghețu, cum preda cursuri de croitorie, pe informaticianul Florin Sfâșie, primul expert buzoian în domeniu, inițiind începătorii în ”mersul calculatoarelor” și numai. Nu-l pot uita nici pe nea Marin, instructorul de dans de la Filatura Buzău, care își ținea lecțiile în Sala cu vitralii. Am mai spus-o, îmi plac cărțile scrise ”în viu”, scrise direct pe realitatea trecutului și cea a prezentului. Deja am fost asigurat că voi primi câteva evocări de calibru. Vor veni în aceste pagini: actorul George Stoian, Ionel Stănuță – fost director al Casei de Cultură –, poetul Ștefan Dima și mulți alții. La vreo doi ani după angajarea mea aici, timp în care am mișcat lucrurile din loc, a venit la mine Alex Oproescu, regretatul director al Bibliotecii Județene ”V. Voiculescu”. Era uimit de numărul uriaș de scriitori prezenți la manifestări. Mi-a oferit un post la Biblioteca Județeană, promițându-mi că îmi dă vreo 300 de lei în plus la salariu și tichete de masă. L-am refuzat politicos, nu puteam să abandonez propriul meu proiect cultural. A înțeles. Regreta că angajase acolo pe cineva care semăna discordie nativă. Mi-a spus: ”Îmi pare rău că am greșit. Trebuia să te angajez pe dumneata sau pe Mircea Tabacu”. La una dintre manifestări, în prezența a peste 150 de persoane, a recunoscut, într-un discurs sincer, că centrul spriritual și greutatea culturală nu mai e la Biblioteca Județeană, ci la Casa de Cultură a Sindicatelor. Gruparea literară din Casa de Cultură a fost una rarisimă, o mișcare literară care a lăsat urme. Cei care au trecut pe aici au devenit scriitori cu patalama la mână. Aici și-au format personalitatea. Eram solidari dintr-un reflex specific vremurilor dinainte de 1989. Aici se contopeau de minune profesiile: muncitori, tehnicieni, maiștri, ingineri, profesori, preoți, avocați, doctori, elevi, pensionari, aviatori etc. Toate aceste meserii duceau către literatură. Tare aș vrea ca și cenaclul de acum, ”Ante portas”, să aibă vocația solidarității. Ca să parafrazez: ”Nimeni nu e mai presus de propriul său talent”. Actualul director al instituției, Vasile Minică, un lider de sindicat puternic, venit din industrie, ca și subsemnatul, știe la perfecție ”manualul” solidarității. Altruismul e pe cale de dispariție, iar noi, o mână de oameni, încă îl cultivăm, încă avem speranțe, încă suntem convinși că în urma noastră – urmă care, de fapt, înseamnă viitor –, va rămâne câte ceva bun pentru comunitate și nu numai. Nu idealizez, însă, din motive de ”educație proletară”, nu vreau să arunc cu vorbe în ființe care nu mai există decât în închipuirea lor. Nu toată lumea gândește la fel. Am întâlnit și am lucrat cu intelectuali gomoși, disprețuitori, închipuiți aleși ai minții, care, în fond, nu erau decât niște amărâte de baloane de săpun. Nu poți disprețui munca, bucuria sau faptul că pe lume există și țărani sau muncitori mai deștepți decât toți miniștrii agriculturii, ai industriei sau ai culturii. Faptul că și în prezent în Casa de Cultură există viață ține de profesia Celui de Sus.

Marin Ifrim, 29.06.2018

 

 

Lansare carte Ovidiu Cameliu Petrescu la Galeriile de Artă Buzău

Dan Puric dând autografe în holul Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău

 


Etichete:

Despre IFRIM Marin

Născut la 1 Decembrie 1955, în comuna Bălăceanu, jud. Buzău. Studii: Şcoala Profesională de Chimie Brăila, Liceul Agricol Buzău, Şcoala tehnică de maiştri Buzău, Facultatea de Istorie, Muzeografie şi Arhivistică – Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti, din 1998. Cărţi publicate: .”Spre oraşul cu un milion de ferestre”, versuri,Ed.”Litera”, Bucureşti, 1986. .”Curentul marin”,versuri”, Editura „ŞI”, Buzău, 1995. .”Alfabet de tranziţie”,versuri”, Biblioteca Judeţeană „V.Voiculescu”, Buzău, 1995. .”Însemnări despre literatura buzoiană actuală”,critică şi istorie literară, Ed.”Porto Franco”, Galaţi, 1996. .”Fotografii cu cântec”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Incursiuni în viaţa unui actor.George Mihalache-Buzău”, monografie,Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Poeme”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2003. .”La spartul târgului”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina”, Buzău, 2004. .”Lamentaţii de mucava”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina, Buzău, 2004. .”Suprafaţa lucrurilor”,versuri, Ed.”Rafet”, 2004. .”Scriitori buzoieni şi scriitori din ţară”,critică literară,două ediţii, Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat, 2oo6. .”Fiecare cuvânt pentru Nicolae Pogonaru”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2006. .”Monografia comunei Bălăceanu”,coautor, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Gloria locală”, antologie de versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Portrete în bleu’Marin”, tablete literare, Ed.”Raluca”, Buzău, 2008. .”Trilogia efemerităţii”, antologie de proză scurtă”, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2008, 450 pag. .”Circum stanţe”, tablete literare, Ed „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 120 pag. .”Nume şi cărţi”, critică literară, „Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 100, pag. .„Din capitala mondială a anonimatului”, antologie de versuri, Ed. Tipomoldova, colecţia „Opera Omnia”, Iaşi, 2011. .” Cântec pentru cel care se râmnicereşte”, selecţie critică din opera lui Constantin Marafet”, Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2011, 194 pag. .”Săptămâna de sare”, versuri, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2011, 67 pag. .”1989. Cartelul metaforelor”, Ed. Editgraph, Buzău, 2012, 79 pag. .”Scrisori din Anglia”, corespondenţă, Ed. Editgraph, Buzău, 2013 .”Cu vaporul prin deşert”, pamflete politice, eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag. .”Vid reîncarnat - Reincarnated void”, ediţie bilingvă română-engleză, Ed. Editgraph, Buzău, 2014 .”Invitaţie la vals literar”, interviuri, Ed. Caracter Print, Buzău, 2014 .”Blocat în lift, spre cer”: puzzle lirico-est-etic, Ed. Teocora, Buzău, 2015 .”În sângele ploii”, versuri, Ed. Teocora, Buzău, 2016, 62 pag. .”Cartea de muncă”, Ed. Teocora, Buzău, 2016. Referinţe critice: Geo Vasile, Nicolae Băciuţ, Radu G. Ţeposu, Passionaria Stoicescu, Dan Silviu Boerescu, Magda Ursache, Dumitru Ion Dincă, Stan Brebenel, Ionel Necula, Gheorghe Postelnicu, Titi Damian, Ion Murgeanu, Dumitran Frunză, Nistor Tănăsescu, Alex. Ştefănescu, Lucian Chişu, Dan Giosu, Ion Roşioru, Elena Radu, Gheorghe Neagu, Nina Neagu, Alexandru Spânu, Georgică Manole, Gheorghe Andrei, Florentin Popescu, Dorel Istrate, George Vioreanu, Gheorghe Ene, Tudor Cicu, Corneliu Vasile etc. Secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană". Redactor-şef al revistelor "Cartelul metaforelor" şi "Caietele de la Ţinteşti". Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.