Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » NICU STANCU: LA MORMÂNT

NICU STANCU: LA MORMÂNT

Azi ar fi împlinit 99 ani. Și tot azi împlinește 5 luni de când
a plecat la ceruri. Dumnezeu să te odinească în pace MAMĂ!

LA MORMÂNT

În ochi îmi joacă lacrimi, iar mâna-i tremurândă,
Când iarba-abia cosită de pe mormânt o strâng.
Acolo, jos, e mama, cea bună şi cea blândă,
Pe care niciodată nu poţi s-o mai ating.

Durerea mă apasă şi simt o sufocare,
Iar pieptul îmi tresaltă de dorul arzător.
Aș vrea cu moartea hâdă să plec pe-a’ ei hotare,
Să-mi văd o clipă mama, o clipă doar să mor.

Sărut pământul reavăn şi-n lacrimi nesecate
Ud crucea putrezită de vremuri sau de ploi,
Le mângâi amintirea durerilor plecate
Spre locuri neştiute, în lumea de apoi.

Aprind o lumânare, ce cred că luminează
Cărările din ceruri spre Bunul… Cel de Sus,
Apoi sărut pământul şi crucea ce veghează
Să doarmă liniştită, la dreapta lui Isus.