Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » JURNAL » Marin Ifrim: O istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XIV)

Marin Ifrim: O istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XIV)

O istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XIV)

 E imposibil să descriu fiecare zi trăită și muncită în această instituție. Sunt așa de multe de spus încât simt cum mi se blochează memoria precum un calculator plin de informații, de conținut. Nu știu al câtelea metodist/referent/bibliotecar al instituției am fost, după nume și nume, oameni cu pregătire culturală deosebită. Încerc să evoc perioada în care Alexandru Dumitrescu era director al Casei de Cultură. Era un om cu o inteligență ieșită din serie și cu o diplomație nativă. Dimineața, când venea la serviciu, parcă-l aud și-l văd cum ducea mâna la frunte, de parcă și-ar fi scos pălăria, și se adresa femeii de serviciu: ”Sărut mâna, tanti Florica!”. Îl iubeau toți angajații, știa să se facă respectat din pildele sale umane, nu din frică față de șef. Eram cenaclist. M-am dus la dumnealui să-i spun că avem în gruparea noastră literară un poet excepțional, un gitan, Constantin F., care nu are serviciu și moare pur și simplu de foame. Mi-a spus să-l las în pace măcar o săptămână, timp după care, m-a chemat la el și mi-a spus că, începând cu ziua următoare, C. F. se poate duce la muncă, la Hotelul P., ca recepționer. S-a dus. I s-a comandat un costum negru, de ginerică, cu papion și a fost plasat în spațiul acela specific oricărei recepții hoteliere. După încă o săptămână, domnul director Dumitrescu m-a anunțat că Fierarul nostru a dispărut de la locul de muncă. L-am căutat pe poet. Era speriat, însă a reușit să-mi explice. Încă din  prima zi de lucru a fost luat în primire de securistul din zona respectivă. I s-a spus că, zilnic, va trebui să-i dea acestuia câte două pechete de țigări marca… Kent, dar și că, dacă tot e pe acolo, va trebui să tragă cu urechea la ”străini”, să raporteze ce aude. Singurii străini care treceau pe acolo, în acea vreme, erau de origine poloneză. Era vremea mișcării Solidaritatea din Polonia, iar securicomuniștii noștri se fereau de aceasă gripă endemică. În acest timp, pe la fosta securitate, din interiorul nostru, cum se zice, cânta la pianul cu manivelă un om al fostului colonel I. Mercea, mare grad peste Buzăul secret. M-am dus acasă la poet, încă era în stare de șoc. Securistul venise după el, la țară, la vreo 40 km de Buzău, ca să-l readucă la muncă. Bietul poet a fugit în lanul de porumb din spatele casei. Mama acestuia, o femeie energică, l-a făcut cu ou și cu oțet în așa fel încât bietul civil a întins-o definitiv la garnizoană și l-a lăsat pe poet în pace. I-am spus domnului Dumitrescu toată tărășenia. A înțeles instant. Ba chiar și-a cerut scuze. Domnul Alexandru Dumitrescu, ca mai toți directorii Casei de Cultură, s-a purtat dincolo de imaginație și de sistemul de atunci. Avea conștiință și carnet rutier de circulat printre răutățile de zi cu zi. Voi reveni cu detalii. Azi dimineață, 3 iulie 2018, m-am întâlnit cu Ovidiu Cameliu Petrescu, Stelian Grigore și Cornel Diaconu, colegi în ale scrisului. În același timp, au sosit, instantaneu, lângă noi, Vasile Minică și Miu Emilia, cei care reprezintă acum, destul de energic, interesele administrative și culturale ale Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău. Nu scriu vorbe. Datorită acestora revista ”Cartelul metaforelor” își va menține (bio)ritmul. S-a luat în considerație și apariția acestei cărți la care lucrez acum. Sănătoși să fim. În aceste vremuri derutante, nu îmi mai doresc decât să fiu și să fim oameni sănătoși care să fim lăsați să robim fiecare unde crede că îl ia în seamă Cel de Sus. Mergem până la capăt. Avem cu ce și de ce și pentru ce. La bună vedere și citire! ”Alexandru Dumitrescu a fost un deputat român în legislatura 19901992, ales în județul Buzău pe listele partidului FSN. Alexandru Dumitrescu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Franța și Republica Elenă. Alexandru Dumitrescu a fost unul dintre primii directori ai Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău. Din 1982 până în 1985 lucrează ca judecător, apoi trece în avocatură”.

 

Marin Ifrim, 03.07.2018

 

 


Etichete:

Despre IFRIM Marin

Născut la 1 Decembrie 1955, în comuna Bălăceanu, jud. Buzău. Studii: Şcoala Profesională de Chimie Brăila, Liceul Agricol Buzău, Şcoala tehnică de maiştri Buzău, Facultatea de Istorie, Muzeografie şi Arhivistică – Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti, din 1998. Cărţi publicate: .”Spre oraşul cu un milion de ferestre”, versuri,Ed.”Litera”, Bucureşti, 1986. .”Curentul marin”,versuri”, Editura „ŞI”, Buzău, 1995. .”Alfabet de tranziţie”,versuri”, Biblioteca Judeţeană „V.Voiculescu”, Buzău, 1995. .”Însemnări despre literatura buzoiană actuală”,critică şi istorie literară, Ed.”Porto Franco”, Galaţi, 1996. .”Fotografii cu cântec”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Incursiuni în viaţa unui actor.George Mihalache-Buzău”, monografie,Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Poeme”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2003. .”La spartul târgului”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina”, Buzău, 2004. .”Lamentaţii de mucava”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina, Buzău, 2004. .”Suprafaţa lucrurilor”,versuri, Ed.”Rafet”, 2004. .”Scriitori buzoieni şi scriitori din ţară”,critică literară,două ediţii, Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat, 2oo6. .”Fiecare cuvânt pentru Nicolae Pogonaru”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2006. .”Monografia comunei Bălăceanu”,coautor, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Gloria locală”, antologie de versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Portrete în bleu’Marin”, tablete literare, Ed.”Raluca”, Buzău, 2008. .”Trilogia efemerităţii”, antologie de proză scurtă”, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2008, 450 pag. .”Circum stanţe”, tablete literare, Ed „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 120 pag. .”Nume şi cărţi”, critică literară, „Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 100, pag. .„Din capitala mondială a anonimatului”, antologie de versuri, Ed. Tipomoldova, colecţia „Opera Omnia”, Iaşi, 2011. .” Cântec pentru cel care se râmnicereşte”, selecţie critică din opera lui Constantin Marafet”, Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2011, 194 pag. .”Săptămâna de sare”, versuri, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2011, 67 pag. .”1989. Cartelul metaforelor”, Ed. Editgraph, Buzău, 2012, 79 pag. .”Scrisori din Anglia”, corespondenţă, Ed. Editgraph, Buzău, 2013 .”Cu vaporul prin deşert”, pamflete politice, eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag. .”Vid reîncarnat - Reincarnated void”, ediţie bilingvă română-engleză, Ed. Editgraph, Buzău, 2014 .”Invitaţie la vals literar”, interviuri, Ed. Caracter Print, Buzău, 2014 .”Blocat în lift, spre cer”: puzzle lirico-est-etic, Ed. Teocora, Buzău, 2015 .”În sângele ploii”, versuri, Ed. Teocora, Buzău, 2016, 62 pag. .”Cartea de muncă”, Ed. Teocora, Buzău, 2016. Referinţe critice: Geo Vasile, Nicolae Băciuţ, Radu G. Ţeposu, Passionaria Stoicescu, Dan Silviu Boerescu, Magda Ursache, Dumitru Ion Dincă, Stan Brebenel, Ionel Necula, Gheorghe Postelnicu, Titi Damian, Ion Murgeanu, Dumitran Frunză, Nistor Tănăsescu, Alex. Ştefănescu, Lucian Chişu, Dan Giosu, Ion Roşioru, Elena Radu, Gheorghe Neagu, Nina Neagu, Alexandru Spânu, Georgică Manole, Gheorghe Andrei, Florentin Popescu, Dorel Istrate, George Vioreanu, Gheorghe Ene, Tudor Cicu, Corneliu Vasile etc. Secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană". Redactor-şef al revistelor "Cartelul metaforelor" şi "Caietele de la Ţinteşti". Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.