Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » CRONICI » VIRGINIA BOGDAN: BA DA!

VIRGINIA BOGDAN: BA DA!

Sapiens, Yuval Noah Harari, Polirom, Bucureşti, 2017/ Scurtă istorie a omenirii/

 

O carte pe care, mărturisesc, o citesc greu.

Desigur, nu pot „jongla” cu miile de ani care ne-au precedat. Nici nu cred că „ne-am trage din maimuţe”, aşa cum autorul afirmă.

Cu toate transformările de rigoare; nici autorul şi nici un „om de ştiinţă” nu-mi pot lămuri din ce specie (cum să fii contemporan cu o specie din care ai evoluat?!!!) nici din ce grupă sanguină!

Ce repede se face recurs la „oamenii de ştiinţă” atunci cînd argumentele sunt deficitare or cînd suntem în impas! Şi nici atunci „oamenii de ştiinţă” nu sunt crezuţi 100%. Or, numai în măsura în care descoperirile lor „acoperă” propriile convingeri care trebuie distribuite…

De la neanderthalieni la sapiens.

De la epoca de piatră la epoca modernă cu tot ceea ce „ştim deja”: capitalismul, comunismul, marxismul, leninismul, umanismul (liberal, socialist, evoluţionist), toate acestea, taxate drept „religii”. Tonul alunecă.

Supraumanul care caracterizează legităţile acestor „religii” nu poate fi confundat cu „supranaturalul” care este „atributul” religiei adevărate.

Religo-religare. Adică al refacerii legăturii dintre Creator şi creatura Sa.

Nu cred că sunt confuzii voite.

Sunt doar „dovezi” ale unei erudiţii care vrea „să învingă timpul”.

Nu mă poate convinge, oricît s-ar strădui, că „monoteismul explică ordinea dar este pus în încurcătură de rău. Dualismul explică răul, dar este pus în dificultate de ordine. Există o singută modalitate logică de a rezolva enigma: să susţii că există un singur Dumnezeu omnipotent care a creat întregul univers-şi că El este rău. Însă nimeni în istorie nu a avut curajul să susţină o asemenea credinţă” (op.cit., p. 189).

BA DA!

Doar că nu a „susţinut” ci a explicat dualitatea bine/rău.

Adevărat că nu despre un „istoric” este vorba ci despre Carl Gustav Jung. A se vedea studiile referitoare la suferinţele lui Iov. (apud Imaginea omului şi imaginea lui Dumnezeu, C.G. Jung, Teora, 1997, Bucureşti). [ „S-ar putea spune, deci, că expresia „religie” desemnează atitudinea particulară a unei conştiinţe, care a fost modificată prin experienţa numinosului”, op.cit., p. 14, s.n.].

De ce oare această strădanie „istorică” de a „demonta” epocă după epocă? Un „parteneriat cu Homo sapiens din cauza căruia (ca specie) au dispărut dinozaurii?! Căci pe ariile pe care s-a făcut simţită prezenţa „vînătorilor-culegători” în timpuri imemoriale s-a constatat dispariţia celebrelor mamifere. N.B.!

Greu de înţeles, dacă este ceva de înţeles,( în afară de „învîrtoşarea inimii”) cum de pledează pentru crearea de „supraoameni” cîtă vreme nu este „lămurită” starea de OAMENI!?

Căci supra-oamenii nu pot fi, sub nici o formă, creaturile inteligenţei artificiale! Acelea sunt un ARTIFICIU.

Care nu ţine de „istoria omenirii”. Nici de „evoluţia darwiniană” măcar! Nici nu salvează specia umană! Au contraire! O subminează.

 

BA DA!

„Oamenii de ştiinţă” au găsit că…sufletul cîntăreşte…21 grame! Şi acesta ar fi argumentul pe care nu poate sau nu vrea să-l admită autorul. Pentru că tot face apel la oamenii de ştiinţă. Ceea ce este de neînţeles pentru un istoric de talie!

Şi, BA DA!, există un SENS al omenirii. Ca răspuns la întrebarea finală a cărţii:

 

„Există ceva mai periculos decît nişte zei nemulţumiţi şi iresponsabili care nu ştiu ce vor?” (ibid., p. 351).

 

Homo religiosus la care se referă şi C.G.Jung. Conştiinţa divină ca SENS al devenirii umane, pandantul lui homo religiosus. (apud : *Inteligenţa materiei, Dumitru Constantin Dulcan, Teora, Bucureşti, 1992;** În căutarea sensului pierdut, Dumitru Constantin Dulcan, Eikon, Cluj, 2008,*** Mintea de dincolo, Dumitru Constantin Dulcan, Eikon, Cluj-Napoca, 2013. O carte epocală, cum am afirmat şi la una dintre lansările ei. Cărţi vor face, ele însele, istorie!).  Or, Homo Noeticus, cum susţine John White, „cu o logică polivalentă, simultană şi nu secvenţială” (apud Dumitru Constantin Dulcan, op.cit.). [ Vom găsi citatele notate cu asteriscul corespunzător]

 

„ Mintea noastră pare a fi doar un fragment din această Conştiinţă Cosmică şi, asemenea acesteia, este un cîmp continuu de informaţie, non-localizat. Înţelegem astfel de ce conştiinţa noastră, ca prelungire a celei cosmice, are capacitatea de a ordona materia şi de a o coordona în acelaşi timp”(*** p. 48)

 

 

Înţeleg. Autorul cărţii Sapiens vrea să demonteze doctrine. Şi nu numai!

 

„În acelaşi timp, o prăpastie uriaşă se cască între tezele umanismului liberal şi cele mai recente descoperiri din ştiinţalevieţii, o prăpastie pe care nu o vom mai putea ignora multă vreme. Sistemele noastre politice şi juridice liberale se bazează pe credinţa că fiecare individ are o natură lăuntrică sacră, indivizibilă şi imuabilă, care conferă sens lumii şi este sursa oricărei autorităţi etice şi politice. Aceasta este o reîncarnare a credinţei creştine tradiţionale într-un suflet liber şi etern care rezidă în fiecare individ. Totuşi, în ultimii 200 de ani, ştiinţele vieţii au subminat complet această credinţă. Oamenii de ştiinţă care studuază activităţile interne ale organismului uman nu au găsit nici un suflet aici” (id., p. 201; n.n. „reîncarnare” are cu totul altă accepţie decît aceea conferită de autor în text!).

BA DA! Este un loc comun: sufletul cîntăreşte 21 de grame! Aşadar, studiile făcute de C.G. Jung nu au avut „ecou” în istorie?! Care „istorie”?! Un istoric nu-şi poate permite să ignore descoperiri şi lucrări de calibru, care îi pot fi de un real ajutor în cercetările sale istorice. Cu atît mai mult cu cît citează „opere” de Marx, spre exemplu!

 

În fine! Cum oare să afirmi că „De fapt, sincretismul e poate singura mare religie mondială” (id., p. 190):

 

„(..) această profesare simultană a unor idei diferite şi chiar contradictorii(…)”(id., p. 190)

 

cînd „contradicţia” constă în ignorarea (intenţionată?!) a atîtor descoperiri relevante, de dată recentă, care ar putea re-aduce omenirea pe o CALE. Şi oferi măcar un răspuns la incomoda, cel puţin, neliniştitoare constatare care marchează întregul demers istoric:

 

„ Mai mult, în ciuda lucrurilor uimitoare pe care oamenii sunt capabili să le facă, rămînem nesiguri în privinţa scopurilor noastre şi părem să fim la fel de nemulţumiţi, ca întotdeauna. Am avansat de la pirogi la galere şi de la vapoare la navete spaţiale, dar nimeni nu ştie încotro mergem”( id., p. 251)

 

BA DA!

„ Nu întîmplător, Iisus a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Este prima oară în istoria Universului cînd, în planul celest s-a decis ca lumea noastră să fie izbăvită nu prin moarte, ci prin spiritualizare” ( ***, p.306).

„Am convingerea că, în viitor, omenirea va trăi cea mai fantastică dintre experienţele cosmice, care i se pregăteşte pentru prima oară în istoria Universului”( ibid., p. 303).

 

La „neliniştea” autorului cărţii Sapiens: „ După secole de cercetări ştiinţifice extinse, biologii admit că au încă o explicaţie bună a modului în care creierul produce conştiinţa. Fizicienii admit că nu ştiu ce anume a determinat Bing Bang-ul sau cum să reconcilieze mecanica cuantică cu teoria relativităţii generalizate”(op.cit., p. 215).

BA DA!

„Creierul nostru este cel mai bun instrument pe care noi şi conştiinţa îl avem la dispoziţie” ( **, p. 327, Vol.II )[ O ştiinţă a viitorului? Neuroteologia]

„ Creierul este probabil cel mai silenţios sistem din natură. Funcţionează fără zgomot. Cine dă această unitate conştiinţei? Există o altă instanţă care se serveşte de creier? Se întreabă unii cercetători” (***, p. 31), dar şi „ (…) conştiinţa umană ne apare doar ca un segment al marii conştiinţe cosmice”( ibid., p. 39).

 

Găsesc aberant să ca într-o istorie a omenirii să vorbeşti despre crearea unor „fiinţe complet anorganice”(op.cit., p. 343), or a unui „virus electronic” (ibid., idem., p. 340) sau despre „ingineria cyborg”( idem., p. 338) ca şi despre noua generaţie de neanderthalieni, necesară pentru un fel de „înnoire” a speciei….umane!?! Sumbră „perspectivă umană”.

 

Iată, în schimb, opinia Prof. Univ. Dr. Dumitru Constantin Dulcan:

 

„Este dincolo de orice dubiu că tendinţa mediei în lume este de a cultiva nu bunul gust, ci contrariul acestuia prin apelul la subcultură şi vulgaritate. Cunoaşterea este logos, nu pathos, ne spune Giovani Sartori citînd ca exemplu pentru conţinutul decent şi responsabil buletinele de ştiri din Anglia şi Franţa. Homo sapiens, mai spune el, are toate premisele în condiţiile unei culturi, exclusiv vizuale să devină un homo insipiens adică un om netot, incult, ideal pentru societatea de consum în care trebuie să trăiască”( **, Vol. II, p. 404).

 

Cît despre „Proiectul Ghilgameş” şi crearea de „nanoroboţi” , care „ vor locui în corpurile noastre, vor desfunda vasele de sînge blocate, vor elimina celulele canceroase şi chiar vor inversa procesul de îmbătrînire” ( Sapiens, Yuval Noah Harari, Polirom, 2017) frizează un infantilism care depăşeşte literatura SF!! Fie-mi iertat! Autorul nu ne spune dacă „nanoroboţii” vor şi respira în locul oamenilor!

 

Căci, iată ce ne oferă în schimb, lectura cărţii Mintea de dincolo, Dumitru Constantin Dulcan, Eikon, 2013, p. 175: „ Sunt citate din literatură şi alte cazuri grave de cancer în urma cărora viscerele abdominale erau total compromise şi după moartea clinică a urmat în foarte scurt timp vindecarea”; „ Este foarte important de ştiut că orice proces de vindecare începe în spiritul nostru” (op.cit., p. 172) ( a se vedea TOATE vindecările mirifice, fără „nanoroboţi”!)

BA DA!

Există un SENS al istoriei omenirii. Dar oferit tot de dl. Profesor Dumitru Constantin Dulcan. Citim, tot în În căutarea sensului pierdut, Eikon, Cluj-Napoca, 2008, Vol.II, p. 410:

 

„ Întoarcerea la porţile spiritului va însemna începutul unei noi istorii în care conştiinţa sinelui se va înălţa spre Lumina din care am venit şi în care ne vom întoarce

 

Nu ca lut, ci ca gând.

          Nu ca ţărână, ci ca spirit

Şi:

„Lecţia pe care o putem învăţa de aici este aceea că legea fundamentală a Universului este una de ordin spiritual, moral, iar efectul său se extinde la toate structurile sale componente” ( Mintea de dincolo, Dumitru Constantin Dulcan, Eikon, Cluj-Napoca, 2013, p. 294).

 

Şi: „ Din analiza tuturor datelor discutate aici, rezultă două însuşiri majore ale Divinităţii:

-Una de ordin cognitiv, raţional. Sub acest aspect, Dumnezeu este o Conştiinţă non-locală, extinsă la întregul Univers. Este cîmpul de energie subtilă care dublează tot ceea ce există. Fără această dublură de câmp purtător al unei Inteligenţe, nicio particulă, niciun atom, nicio moleculă n-ar avea capacitatea de a poseda o sarcină şi de a funcţiona coerent în ansamblul în care sunt dispuse. Aceasta este în opinia mea, ceea ce numim Inteligenţa Materiei sau ceea ce Max Planck a numit Mintea Materiei ( Mind of Matter).

-A doua însuşire majoră, de ordin afectiv este cea a Iubirii. Toate sursele ne spun că Dumnezeu este, în primul rând, Iubire, ca stare de a fi în permanenţă şi nu ca sentiment de circumstanţă. Toţi cei care au avut experienţa morţii clinice spun că Fiinţa de Lumină emană iubire copleşitoare, infinită, necunoscută pe pământ.

Din faptul că, într-o rugăciune, răspunsul cel mai promt vine atunci când încărcătura emoţională este profundă, aş deduce că Dumnezeu este în primul rând afect, iubire şi abia în timpul următor se manifestă ca raţiune.

Am putea spune că Dumnezeu ne-a creat mai întâi din iubire, şi după aceea din raţiune. Indiscutabil, acesta este şi sensul Iubirii Christice, o continuă fascinaţie, adoraţie, cu totul diferită de atracţia efemeră dintre două persoane.

Cea mai mare descoperire a mileniului al treilea o constituie, în opinia mea, regăsirea lui Dumnezeu, într-o lume secularizată şi atee” (ibid.,  pp. 286-287).

 

„Cunoaşterea este logos”, ca să reluăm citatul. Iar istoria trebuie, şi ea, să-şi asume competenţele ce se deduc de aici.

 

Virginia Bogdan