Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » JURNAL » Marin Ifrim: O istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XVI)

Marin Ifrim: O istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XVI)

Foto:  Ion Stanciu și Tudor Cicu la Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău

 

O istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XVI)

    Când am început să scriu despre această instituție, nu credeam că modestele mele cuvinte vor avea un ecou atât de puternic, cum se întâmplă acum. Azi dimineață m-a sunat unul dintre foștii directori al Casei de Cultură, Ionel Stănuță, care mi-a spus o frumoasă poveste despre vremurile în care era angajat aici. Amănunte profunde. M-a sunat de pe Litoral și mi-a promis că îmi va da toate datele în scris. Tot azi dimineață m-a sunat și cantautorul Nelu Dogea. Cere și el cuvântul. Ce frumoasă e lumea când nu există printre noi fel de fel de carcalaci. Știu că vor veni, pentru această carte, evocări și din partea poeților Dumitru Ion Dincă, Mihai M. Macovei, Constantin Bucur, Ștefan Dima ș.a. Casa de Cultură a Sindicatelor, în cei 45 de ani de la înființare, a produs, dincolo de cultură, o imensă solidaritate a spiritelor. A unit oameni în același gând constructiv. Rar vezi așa ceva. Știu că, doar pe la Casa de Cultură a Sindicatelor din Bistrița, la cea din Ploiești, la cea din Reșița și la cea din Pitești a existat o asemenea coeziune comunitar-artistică. În perioada în care Ionel Stănuță a condus instituția, Cenaclul literar „Al. Sahia” a atins cote valorice maxime. Nu lucram aici, eram doar un cenaclist. Mai târziu, după 1989, Ionel Stănuță mi-a fost director la ziarul „Muntenia”. Eu fiind o fire ceva mai simplă de complicat, l-am supărat de multe ori. Totdeauna a trecut cu detașare diplomatică peste impolitețea mea profesională. Niciodată nu mi-a reproșat nimic. Ce e drept, obrăzniciile mele erau echilibrate de munca sinceră și fidelă pentru ziar. Chiar și patronul publicației, ziaristul și sindicalistul Gheorghe Vasile recunoștea că munca mea e mai importantă decât micile mele ieșiri din normele disciplinei. În fine, de la Ionel Stănuță vom afla detalii despre arhitectura instituției, despre toate activitățile acelor ani de început. De vreo două luni, îl văd prin oraș pe Dudu Ștefan, fost director al Casei de Cultură, dat afară în 1989, când Casa a fost confiscată, după o ședință sumară, la care am participat și eu, în calitate de „membru al Consiliului de aministrație”, chestiune pe care am aflat-o cu o zi înainte. Am votat manipulat. Îi cer scuze lui Ștefan Dudu și îl asigur că i-a fost mai bine așa, mai ales că omul negru care i-a luat locul a dispărut tot ad-hoc. Asta e viața, contează ce lăsăm în urmă. În prezent, în Casa de Cultură există armonie și solidaritate, există revista „Cartelul metaforelor”, un cenaclu literar și multe activități specifice (concursuri literare, lansări de carte etc.). Aștept și de la poetul și eseistul Ovidiu Cameliu Petrescu un text care să completeze acest puzzle. Am mai spus, această carte se scrie din mers. Eu nu sunt decât un fel de dispecer al amintirilor. Am avut mai multe locuri de muncă. Dintre toate, Teatrul ”George Ciprian” și Casa de  Cultură a Sindicatelor mi-au oferit șansa de a face cultură necondiționată, în felul meu simplu. Am promovat frumosul, valoarea. Actuala conducere știe perfect aceste treburi. E vorba tot de solidaritatea aceea sindicalistă curată și devotată unor idealuri imediate: armonie, fidelitate, gânduri bune. Am trăit vremuri în care, înainte de a urca în biroul în care lucram, mulți oameni de cultură mă întrebau dacă ”ăla e în birou”. Dacă ”ăla” era în birou nimeni nu mai urca spre mine. Sunt treburi vechi, motiv pentru care fac mari eforturi să ocolesc ”subiectul” acoperit, căci, astfel, i-aș da o identitate pe care nu o merită. Și nici nu vreau să fac rău de dragul recuperării unui timp care s-a dus, nu mai vorbesc de stres și alte cele. Vorba Hurezeanului de pe vremurile ”Europei libere”: ”Să auzim numai de bine”! Ca toți creștinii din jurul meu, nu sunt canibal și nici necrofag. Umbrele sunt halite de lumină. Iar lumina vine de foarte sus prin cuiele lui Iisus.

 

Marin Ifrim, 10.07.2018


Etichete:

Despre IFRIM Marin

Născut la 1 Decembrie 1955, în comuna Bălăceanu, jud. Buzău. Studii: Şcoala Profesională de Chimie Brăila, Liceul Agricol Buzău, Şcoala tehnică de maiştri Buzău, Facultatea de Istorie, Muzeografie şi Arhivistică – Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti, din 1998. Cărţi publicate: .”Spre oraşul cu un milion de ferestre”, versuri,Ed.”Litera”, Bucureşti, 1986. .”Curentul marin”,versuri”, Editura „ŞI”, Buzău, 1995. .”Alfabet de tranziţie”,versuri”, Biblioteca Judeţeană „V.Voiculescu”, Buzău, 1995. .”Însemnări despre literatura buzoiană actuală”,critică şi istorie literară, Ed.”Porto Franco”, Galaţi, 1996. .”Fotografii cu cântec”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Incursiuni în viaţa unui actor.George Mihalache-Buzău”, monografie,Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Poeme”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2003. .”La spartul târgului”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina”, Buzău, 2004. .”Lamentaţii de mucava”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina, Buzău, 2004. .”Suprafaţa lucrurilor”,versuri, Ed.”Rafet”, 2004. .”Scriitori buzoieni şi scriitori din ţară”,critică literară,două ediţii, Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat, 2oo6. .”Fiecare cuvânt pentru Nicolae Pogonaru”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2006. .”Monografia comunei Bălăceanu”,coautor, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Gloria locală”, antologie de versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Portrete în bleu’Marin”, tablete literare, Ed.”Raluca”, Buzău, 2008. .”Trilogia efemerităţii”, antologie de proză scurtă”, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2008, 450 pag. .”Circum stanţe”, tablete literare, Ed „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 120 pag. .”Nume şi cărţi”, critică literară, „Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 100, pag. .„Din capitala mondială a anonimatului”, antologie de versuri, Ed. Tipomoldova, colecţia „Opera Omnia”, Iaşi, 2011. .” Cântec pentru cel care se râmnicereşte”, selecţie critică din opera lui Constantin Marafet”, Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2011, 194 pag. .”Săptămâna de sare”, versuri, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2011, 67 pag. .”1989. Cartelul metaforelor”, Ed. Editgraph, Buzău, 2012, 79 pag. .”Scrisori din Anglia”, corespondenţă, Ed. Editgraph, Buzău, 2013 .”Cu vaporul prin deşert”, pamflete politice, eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag. .”Vid reîncarnat - Reincarnated void”, ediţie bilingvă română-engleză, Ed. Editgraph, Buzău, 2014 .”Invitaţie la vals literar”, interviuri, Ed. Caracter Print, Buzău, 2014 .”Blocat în lift, spre cer”: puzzle lirico-est-etic, Ed. Teocora, Buzău, 2015 .”În sângele ploii”, versuri, Ed. Teocora, Buzău, 2016, 62 pag. .”Cartea de muncă”, Ed. Teocora, Buzău, 2016. Referinţe critice: Geo Vasile, Nicolae Băciuţ, Radu G. Ţeposu, Passionaria Stoicescu, Dan Silviu Boerescu, Magda Ursache, Dumitru Ion Dincă, Stan Brebenel, Ionel Necula, Gheorghe Postelnicu, Titi Damian, Ion Murgeanu, Dumitran Frunză, Nistor Tănăsescu, Alex. Ştefănescu, Lucian Chişu, Dan Giosu, Ion Roşioru, Elena Radu, Gheorghe Neagu, Nina Neagu, Alexandru Spânu, Georgică Manole, Gheorghe Andrei, Florentin Popescu, Dorel Istrate, George Vioreanu, Gheorghe Ene, Tudor Cicu, Corneliu Vasile etc. Secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană". Redactor-şef al revistelor "Cartelul metaforelor" şi "Caietele de la Ţinteşti". Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.