Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » UN POET BUZOIAN NECUNOSCUT de Gheorghe POSTELNICU

UN POET BUZOIAN NECUNOSCUT de Gheorghe POSTELNICU

       Chiar dacă nu şi-a căutat împlinirea deplină în poezia contemporană, poetul nocturn Paul Petre s-a dovedit un talent care poate surprinde postum, la un an de la plecarea duhului său printre stele. Pentru cei care l-au cunoscut în tinereţe, el a ilustrat destinul copilului de la ţară înnobilat prin învăţătură şi realizat profesional la oraş. Ironist impecabil, cu preferinţă spre lumea fragilă a visului, Paul Petre ca poet percepe lumea ca pe un mecanism nefuncţional, administrat de un demiurg neputincios. Implicarea în acest real e inutilă.

Dragostea, Moartea, Credinţa şi Durerea sunt înfăşurate în mantia dimineţii, în mantia întunecată a cântecului ritual, un cântec al zorilor purtând numele medicului martor şi salvator al suferinţei umane. Elegia este calmantul sufletului său uriaş de copil înlăcrimat, constrâns să trăiască în această lume, să râvnească iubirea, să caute credinţa şi să respingă totul, printr-un strigăt matinal, cu ironie şi ură, văzând cum se apropie, pas cu pas, figura hâdă a morţii.

            Din păcate, nu l-am cunoscut personal. Din versurile pe care soţia mea, fosta lui colegă de clasă, mi le citea în fiecare dimineaţă, am înţeles că era un generos şi un prieten credincios obligat să stea mereu de gardă, la propriu şi la figurat. Bunul nostru prieten nevăzut construia zi de zi, din durerea care îi cotropea sufletul, construia cu rafinament extaze potolite, mângâiate de melancolie. Elegiacul, lamentaţia estompată, revelaţiile sacrului ce străpung ici colo ceaţa dimineţii, edifică monologul liric, compunând ca un menestrel medieval, o muzică a fiinţei agresate în care bucuria de a fi anunţă împăcarea cu fatalitatea.

            Poeme cantabile cu versificaţie tradiţională, cele mai multe dintre ele, psalmi, câteva, cantilene, foarte multe, toate dezvăluie o dexteritate excepţională de transformare a conţinuturilor în ritmuri şi rime, iar în privinţa transpunerii ideii, predominante rămân ironia, autoironia şi sarcasmul. Ansamblul liric pe care îl coagulează volumul alcătuit de noi („Bună dimineaţa”, 135  de piese) – este posibil să mai existe multe alte poeme, decât cele găsite de noi pe internet, familia o ştie – pecetluieşte o fiinţă strivită de destin şi de absurdul prezentului. Marea mângâiere a somnului veşnic să fie pentru Paul Petre ca o blândă adiere…

            Paul Petre a fost nu numai un doctor cu mână bună, ci şi un poet interesant pe care cititorii îl vor descoperi cu o mirare ce le va disloca prejudecăţile.