Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Maria Botnaru: Toiagul împlinirii

Maria Botnaru: Toiagul împlinirii

Toiagul împlinirii

Seara avansa spre miezul nopții,
Muza deznoda, de vers, proporții,
Potrivindu-i somnului cătușa,
Viselor, în roz, bara, rebelă, ușa,
Noaptea, înghițind și pomi, și case,
pe un tron fragil și ud urcase.

Ploaia, lăcrămând pe sticle-ncinse,
fruntea-n sângerări de dor cuprinse,
Tâmpla, legănând ninsori grăbite,
Sprijin căuta pe gânduri înflorite,
Despicând învălmășeala lumânării,
ruga mă urca pe scara împăcării.

Harnică, croia fusceii din cuvinte,
susținând aripa mea fierbinte,
Iar în capul scării aștepta Lumina
și-o Făptură ce-mi făcea cu mâna,
Ploaia îmi sfințea urcușul greu,
… stătea în față însuși Dumnezeu…

Fața albă radia a miez de pâine
și-o blândețe adunată din țărâne,
Înțelept, cu graiul cumpătat,
Brațul drept toiagul său mi-a dat,
Pe care-am citit mărețu-i scris:
„Sunt alături, suflete, și-n vis!”

Nu plânge anii ce-au îngălbenit,
albă, încrederea în omul ce-ai iubit.
Binele în fiecare suflet rostuiesc,
când greșește, nu pot să-l opresc
Și-l aștept la marginea răbdării,
să-și bea-n pace cupele iertării…

Din grija de părinte ți-e trimisă
lumina versului cu sete-aprinsă,
Toiag ce ruinează stânci de frică,
iar sufletu-ntristat spre bucurii ridică
peste regrete, mântuirea ți-e în scris”,
atât am auzit… pleoapele cortine au închis…

…și, zăpăcită, noaptea a căzut-n abis,
lumina m-a furat din brațele de vis,
Capu’-adormise gânduri ostoite
pe coala albă, cu poeme încolțite…
Pumnu’- încleșta în palmă, a mare drag,
Condeiul, lăsat de Dumnezeu, de împliniri, toiag…

21 iulie 2017     Maria Botnaru