Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MARIAN MALCIU: Sonet iubirii – 7.

MARIAN MALCIU: Sonet iubirii – 7.

Ne-așteaptă-n parc o bancă ce-i retrasă,

Ascunsă de copaci cu crengi plecate

Sub care noi ne retrăgeam în noapte

Și pregetam să mai plecăm acasă.

 

Te-aștept să vii cât toamna ne mai lasă

Să degustăm parfum de fructe coapte,

Să ne-afundăm picior prin frunze moarte,

Să-ți fur sărut când te opui sfioasă.

 

În asfințit, cuprinsă de răcoare,

Din trupul meu să-ți faci învelitoare,

Căldura lui să-ți fie protectoare,

 

Iar șoapta mea profund îmbietoare.

Doresc să vii, să fii cuceritoare,

Să nu te simt, ca ieri, cicălitoare…