Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Nicu GAVRILOVICI: Umbriri lirice

Nicu GAVRILOVICI: Umbriri lirice

Sufletul meu

 

Mi-e sufletul papirus de cuvinte
Pe care îl desfac din când în când,
E flacăra unei candele sfinte,
Ori un pustiu de-albastre ploi flămând.

 

Mi-e sufletul un cerșetor de vise
Vânând moneda unui zâmbet fad,
Profet al unei noi apocalipse,
E curierul între rai și iad.

 

Mi-e sufletul un câine care mușcă
Din azimile-avarului destin,
Legat în lanț, ori claustrat în cușcă,
Este un nor pribeag pe cer senin.

 

Un tâlhărit de-al viselor veștminte,
Mi-e sufletul papirus de cuvinte.

 

Umbriri sub clar de lună

 

N-ai vrea să ne umbrim sub clar de lună,
Să-ți fiu pecete, scriere să-mi fii?
Bolnavi de netratate insomnii
Să-ți fiu taifun… tu să îmi fi ,,taifună”?

 

Să ne vărsăm ca două ape repezi
Unul în altul, unul fiind mereu,
Cu derogare de la Dumnezeu
Din când în când de mine să te lepezi?

 

Cu degetele noastre tremurânde
Să împletim covoare de frumos
Să-mi cânți duioasă, să te-alint duios,
Să mă devori în frământări flămânde…

 

Din când în când taifun, iar tu ,,taifună”,
N-ai vrea să ne umbrim sub clar de lună?

 

Ținându-ne în palme, Dumnezeu..

 

Eu de o parte a gândului…
de partea cealaltă tu.
La mijloc, poduri de doruri,
mereu…

 

Eu agonizând înspre tine…
tu picurând înspre mine…
La mijloc, ținându-ne în palme,
Dumnezeu.

———————–—————–

Nicu GAVRILOVICI

25 iulie, 2018


Etichete: