Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » ȘTEFAN LUCIAN MURESANU: E FOC ȘI VAI ÎN LUME

ȘTEFAN LUCIAN MURESANU: E FOC ȘI VAI ÎN LUME

Arde pământu-n lacrimi

Și lacrimile curg
Fără să stingă focul
Ce curge-n valuri,
Pământ trecut și roua nu o simți
Căci arde-un rău mocnit
În șoapte,
Sunt șoapte ce cutremur
Și munți, și lumi deșarte
Lovite de nevoi
Și simțurile crude
Au răzvrătit
În voi.
O lume ce-a crezut
Că e stăpâna sorții
Un ins din lumea neagră
Acum este cu voi
Frumos,
Mieros vorbește,
E Lucifer,
Ferește că în calea lui
Ard drumuri,
Trupuri,
Se vaită în râsu-i
De hienă
Și râsul lui va arde
Și turle și biserici,
Și școli,
Aveți spitale?
Pământul plânge, geme,
Cu voia voastră,
Lume!
Cădeți în neagra umbră
În negura turbării,
Și focul vă încinge,
Nici apa nu-l mai stinge,
V-ați vrut bărbat – bărbat,
Femeie cu femeie,
Ați ars
Și arde Crucea,
Ce sunteți?
Nu vedeți!
Scrum ce se ridică-n moarte
Și coborâți adânc
E Iadul care arde,
Se bucură Nevoia,
Se bucură neantul
Că are rod al morții
Ceea ce-n timp cu soare
Zâmbea,
Râdea-n lumină,
Ardeți,
Și arde Crucea,
Și viața se distruge,
Și plâng cu lacrimi ude
Cu lacrimi din adânc
Din sufletul
Ce-n Eu-mi
Se roagă pentru voi.
Sunt om și cuget
Mă rog
Căci pentru mine alții se roagă,
Și câtă lume,
Ce vaiet, ce groază
Și timpul arde-n ghenă
Mocnit ce-i viu
Și arde,
Tu, Doamne!
Întoarce-ți fața albă
Spre negrul nostru chip,
Iartă-ne, Doamne,
Căci lume multă
Și puțini gândesc ca oameni
Spre sfârșit.
E foc
Și e lumină-ncinsă
Din Iad s-a ridicat,
E negură,
Fantasmele ne caută,
Ne prind,
Ce schingiuire grea,
Din voia cea lumească
Trezește-te
De vrei ca om să fii
Suflete ce te-ai vândut
Plăcerilor lumești.
Și-mi tremură fiindul
Și în genunchi
Îmi plec inima
Care-i caldă,
Și plânge,
Și se roagă,
Ce-i împietrit să cadă
Din chingi să lase omul
Spre Calea lui cea dreaptă
Spășit cu pași smeriți
Și-n cugetare
Spre Cel ce e Iisus
Să-și dăruiască viața.
Când nu gândești la rău
Binele îți dă lumina
Vederii-n nelumină
Trăirea este alta
Atunci când gândul
Din idei și umbre urcă
Spre cugetul
Mărturisirii
Ce în adâncul inimii coboară,
E lumea albă
A ceea ce e-n tată și-n mamă
Și-n copil,
Familia e legea
Este geneza lumii.