Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » Cel ce vii din Adam

Cel ce vii din Adam

Cât eşti tu de bun, cel ce vii din Adam.
Cât eşti tu de brav, şi ochii tăi stăpânesc zarea.
Călcâiul tău nu cunoaşte teamă.
Acoperământul capului tău se întrece cu munţii.
Dansez în jurul tău în văluri scumpe, precum nereidele .
Zâmbesc ochii mei şi cântă gura mea şi o tobă a tribului îmi zbate în vene.
Lângă tine, nicăieri şi peste tot, îţi sunt rază şi casă .
Cu verde cinabru am să îţi ung picioarele
genunchii tăi cu smaralduri diafane .
Buzele mele- hrană dulce se fac tăcerilor tale.
Am să păzesc eu sufletul tău cu sângele meu
Şi inima cu miere, tămâi şi nectar am să ţi-o ung
Dorinţa mea de femeie îţi e ţie veşnic , loial cerşetor şi mecenă.
Te-aş acoperi cu o toamnă ca o platoşă grea
cand tu – bătând din aripi ca un vultur, te războieşti pe lună plină.
Că iată, Galateea, în timp ce culegea pe un câmp flori, a înghiţit-o marea
Pamantul nu mai rodeşte şi holdele se usucă
Dar îi va dărui Cel Drept un cânt miraculos
Creatorul ei are s-o iubească veşnic
Domnul are să-i dea ei
În grădină un măr domnesc.
Când lanuri de grâu or rămâne grele
Împăratului şi împărătesei să li se scuture în poale.
Îi va da ei Domnul aşternut de soare nou
În care să stea , ca într-o doină , , cuconaşul.
Ei s-au îndrăgostit.. se îndrăgosteau continuu
Povestea lor fusese inchisă într-un turn.
Numai el se putea transforma în ploaie de aur
strecura în iatacul ei
răsufla peste puful gâtului ei
încolăci în jurul pântecelui ei roditor
precum un fiu gelos.
Că era el fără ea
crin nemuritor, închis într-un cufăr , abandonat în valuri
Şi ea făra el –o furtună fără de Pamânt.
Vino , ne-om scalda noi goi în izvorul de aur fin
Rouă de astri
ce cade numai în basmele noastre


Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.