Codruța era cât de cât…
Pamflet
A venit în funtea procuraturii o tanti oarecum creață. Are și tată. Unul vorbăreț. Această domniță am înțeleles că are dosar de breaslă. I-am auzit vocea. E cam isterică. Ca și tac-su. O tanti scoasă din pălăria lui Cufurel Toader. Știți când e rău în România? Când clasa politică e criticată de rusofonul Gușă! Sau de dezacoperitul Puie Monta! Codruța, fosta fostă a denea, era, cât de cât, oarecum, nici nu știu cum să spun, ceva mai futibilă/sustenabilă. Semăna cu o femeie acceptabilă. Nu fac aici analize zoologice, însă nu pot să nu observ fața inversată a noii șefe a denea. Sper că imaturul și dezorientatul orientat președinte îi va refuza mandatul acestei cucoane. Moloz. Atâta poate Dragnea. Noua puie a denea are figură. Parcă a ieșit dintr-un ou clocit. Țara e plină de procurori. La concurs. Se aleg între ei, între interese. Noi nu contăm. Libertatea și drepturile noastre sunt povești de adormit octogenarii. Ar cam trebui să importăm procurori. Să vină aici, în mijlocul haznalei comuniste, unii meseriași la patru ace, care, fără milă, fără silă, să facă un pic de igienizare. Clasa politică, toată, nu vrea justiție. Vrea să bea cafea la tribunal privind cum sunt condamnați la ani grei de pușcărie hoții de găini. Fiecare găină valorând cam cât un vapor din flota lui pește fără solzi. N-ar fi mare lucru. Nu trebuie decât să stea după gratii, măcar simbolic, toți președinții de second-hand de după idiotul nației, Nicolae. Originalul Nicolae. Pe vremuri, unul dintre maneliștii nației, cânta cam așa: ”Banii mei/banii mei câștigați cu gura/ mi i-a luat procuratura”. Ca să vezi cum nu se puia monta oricând și oriunde. Nu duc dorul Codruței, dar nici nu pot să nu observ că, din când în când, își făcea meseria dincolo de petrecanie. Nu mă doare nici în cot de sufrageria sovietică a lui Hoprea. Acum e cu totul altceva. E mult mai rău decât mâine. Doamna lui Cufurel Toader se pare că vrea să zică că are ceva de zis. La procuratură. La mansarda lor de inși ”aleși”. Să ne fie rușine, Codruța era cât de cât…
Marin Ifrim, septembrie 2018