Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Proza » NUVELE » Eugen Oniscu: PRĂBUȘIREA UNUI PROFET (1)

Eugen Oniscu: PRĂBUȘIREA UNUI PROFET (1)

Într-un minunat parc dintr-un oraș din Spania, așezat pe țărmul mării mediteraniene, pe o bancă la umbra unor palmieri, înconjurați fiind de tot farmecul vegetației mediteraniene stăteau de vorbă doi prieteni. Acea seară de vară era suberbă, trecuse tot zăduful zilei, și în aer adia o briză ușoară. Soarele își pierduse odată cu venirea serii puterea sa de a dogorâ, și razele sale îi îmbrățișau pe oameni în chip blând. Unul din cei doi un bărbat înalt, solid, ce avea patruzeci și opt de ani părea foarte preocupat, dădea impresia unui om ce era frământat de anumite probleme ce îl măcinau. El se numea Costea Maxim și lucra ca administrator la mai multe clădiri. Celălalt bărbat avea în jur de cinzeci de ani, avea părul negru, și o barbă mare neagră, atât părul cât și barba îi erau brăzdate de fire albe, dar ceea ce impresiona la el era fața sa, ce spre deosebire de a lui Costea era calmă, și mai mult de atât fața lui exprima un echilibru interior, de altfel era un om foarte calculat. Chipul său părea a fi cel al unui apostol ajuns la vremea maturității și care în interiorul său încă mai era mistuit de dorința de a propovădui Evanghelia. Timp de cinsprezece ani fusese pastor în România. Însă fusese nevoit să-și dea demisia, datorită faptului că după moartea primei sale soții cu care se înțelesese foarte bine, se recăsătorise, iar cu cea de a doua soție a sa nu reușise să se înțeleagă datorită faptului că ea avea o puternică dorință după lucruri materiale, iar el înclinat fiind spre lucrurile spirituale, conflictul dintre ei fu inevitabil. Așa că el ajunsese la concluzia că nu mai era un bun exemplu pentru enoriașii săi, și demisionă. După divorț el emigră în Spania, unde timp de mai mulți ani lucră în construcții. Dar odată cu sosirea timpurilor de criză rămase în șomaj și mai lucra foarte puțin, însă el dacă avea cu ce să se întrețină era mulțumit, pentrucă pasiunea vieții sale era să-i ajute pe oameni să-L poată cunoaște pe Dumnezeu. Era foarte apreciat de comunitatea de români în mijlocul cărora își desfășura viața, și de multe ori era invitat să predice la amvon la diferite biserici. Numele lui era Aaron Stancu și cu toate că nu mai era de ani buni pastor încă simțea în adâncul ființei sale chemarea lui Dumnezeu de a le predica oamenilor Evanghelia. În România avea un băiat ce era pastor, care de fapt era singurul său copil pe care îl avea din prima sa căsătorie.

După un timp în care discutară generalități privind situația precară a emigranților din Spania, la un moment dat Costea spuse:

– În ultimul timp mă apasă o problemă, și anume, mă văd făcând acum la vârsta maturității anumite mici compromisuri. Și asta datorită faptului că viața noastră nu se desfășoară doar în alb și negru, ce minunat ar fi dacă totul ar rămâne doar așa însă, sunt și acele zone gri cu care ne confruntăm și uneori nu știu cum să fac ca totul să iasă bine. Apoi mai sunt și anumiți oameni cu care am de-a face în munca mea și în viața de zi cu zi, și care pe orice cale caută să mă determine să scot ce este mai rău din ființa mea. Pentrucă ei atunci când se raportează la mine o fac cu viclenie și răutate, iar eu îmi pierd calmul în fața unor astfel de provocări și izbucnesc uneori cu mânie asupra lor. Deși mai târziu îmi dau seama că nu este bine ceea ce fac. Pe de altă parte chiar dacă uneori mai fac anumite compromisuri, în nici o circumstanță nu admit să fac rău aproapelui meu, pe cât posibil caut să fac bine celor în nevoie. În schimb cu cei ce mă provoacă devin dur și îmi dau seama că nu este bine. De aceea doream să te întreb cei de făcut, sau cum ar trebui să mă port ca să nu mai dau la iveală ce este rău din ființa mea. Of, dacă nu ar fi atât de mulți provocatori cu care mă confrunt în această viață.

– Da, cred că te-am înțeles destul de bine, și eu mă confrunt cu unele probleme ca cele pe care tu le-ai enunțat. În primul rând ceea ce este bine este faptul că în tine se dă o adevărată luptă pentru a rămâne de partea binelui. Apoi este faptul că ești foarte conștient că ai părți întunecate în ființa ta și lupți, nu te dai bătut chiar dacă uneori constați că nu ești la înălțimea a ceea ce consideri că este drept și bine. Pe de altă parte doresc să-ți spun că trebuie să citești Biblia nu ca pe o carte care îți va descrie toate situațiile posibile cu care tu te vei confrunta în viață. Citește-o ca pe o carte ce conține înțelepciune divină și are darul de a te ilumina pe tine pentru a știi cum să acționezi în situațiile complicate ale vieții. Cel mai minunat lucru este ca după studiul Sfintelor Scripturi să știi să extragi de acolo acele învățături ce te vor putea ajuta în situații delicate. Nu este ușor pentrucă implică o activitatea mai serioasă a minții, dar cu timpul ajutat fiind de puterea lui Dumnezeu vei reuși. Eșecurile noastre vin atunci când ne desprindem de Dumnezeu și încercăm prin prisma noastră umană să ne rezolvăm problemele, trăim într-o lume a compromisurilor de aceea ne mișcăm cam stingheri prin această lume. De altfel țin să-ți menționez că nu ești singurul care te confrunți cu astfel de probleme, mai mulți oameni mi-au pus întrebări asemănătoare.

Costea rămase puțin pe gânduri apoi spuse:

– Interesant, deci nu trebuie să mă las bătut ci dimpotrivă să continui lupta. De altfel cred că eu cedez prea repede și îmi pierd răbdarea, sunt foarte impulsiv, din ceea ce mi-ai spus îmi dau seama că trebuie să acord mai multă atenție Sfintelor Scripturi, și pe cât posibil să nu mai fac compromisuri. Dar să lăsăm asta acum pentrucă vreau să te întreb altceva. Acum câteva zile eram la sora mea, ea își serba ziua de naștere. Era acolo multă lume, soția și copii mei de asemenea, totul a fost destul de frumos, pot să spun că m-am simțit chiar bine în mijlocul acelei oaze de părtășie. Apoi la un moment dat cineva a deschis discuția despre profetul Balaam. Întrebarea era ce fel de profet a fost acesta de se îndeletnicea cu magia, și cum se explică faptul că Dumnezeu totuș i se descoperea și dialoga cu el, ba mai mult de atât la folosit ca instrument al său pentru a binecuvânta poporul Israel. Au fost mai multe răspunsuri și opinii însă eu am plecat de acolo gândindu-mă la acest profet și neputând să-l înțeleg.

– Frumos este faptul că în mijlocul unei ocazii de bucurie ați avut timp și pentru a discuta pe teme biblice, este un semn că oamenilor nu le este indiferent elementul sacru. Dar revenind la profetul Balaam care este un personaj biblic foarte controversat și despre care Biblia ne spune numai anumite lucruri și nicidecum totul despre acest om. Am predicat cândva pe când eram pastor despre acest profet, și am avut chiar unele discuții interesante cu unii pastori despre acest personaj pe care eu îl găsesc foarte interesant. Cred că într-o anumită măsură ne reprezintă pe noi oamenii ce suntem foarte oscilanți, și înclinăm uneori balanța atât de ușor spre lucrurile materiale, și mai ales dorința asta a noastră de a acumula cât mai mult din punct de vedere material, ne indentifică mult cu acest personaj biblic. Tolstoi avea dreptate când spunea că banul este ochiul dracului. Tu vii cu o întrebare foarte serioasă, și întrebi adică cum mai putea Dumnezeu să comunice cu un astfel de om ce se îndelednicea cu magia. Citind anumite comentarii despre viața acestui profet, am înțeles că el cândva fusese foarte loial lui Dumnezeu, însă cu timpul decăzuse, ba mai mult de atât se vede că începuse să se aventureze pe teritoriul Satanei. Apoi din raportul biblic reiese că el avea o hibă groaznică în ființa lui, și anume iubirea de bani, sau de argint și aur dacă ar fi să ne luăm după tiparele vremii sale. Lucru îmbucurător este faptul că el își mai păstra aceea parte luminoasă din ființa lui, și Dumnezeu se apropia prin acea parte luminoasă din ființa și viața lui Balaam pentru al salva și ai binecuvânta pe alții prin el. De aici se desprinde o mare lecție pentru noi privind modul cum Dumnezeu lucrează cu omul dându-i nenumărate ocazii de a se întoarce la El. Noi oamenii, atunci când ceva nu ne place la o persoană, imediat dorim să abandonăm acea persoană și să-i întoarcem spatele. Dar nu așa procedează Dumnezeu cu oamenii, și mai ales cu omul ce are o hibă în ființa lui și luptă prin har să învingă. Ei bine, chiar dacă drumul luptei acestor oameni nu este întotdeauna încununat cu biruință, Dumnezeu se apleacă spre ei și îi ajută. Gândește-te numai la modul cum Iisus a tratat astfel de oameni, rămân uimit de cât har și iubire divină a oferit unor astfel de oameni. Dacă l-am lua în calcul numai pe Iuda, ce și el era dominat de iubirea de bani, deși avea și lucruri bune în caracterul său. Timp de trei ani și jumătate a umblat cu Iisus și a fost mereu tratat cu iubire, abia la sfârșit a fost mustrat, deși în multe din predicile sale Iisus vorbea împotriva iubirii de bani ce era în inima lui Iuda. Apoi în acele momente când Iuda se apropie cu ceata celor ce aveau să-l prindă pe Iisus și îl sărută ca semn al vânzării pentru ca ceilalți să pună mâna pe Iisus. Prietene îl numește Iisus chiar și în acele momente, și îl tratează în continuare cu dragoste divină, conștientizându-l că actul trădării este ceva grav. Dar să revin la Balaam acest profet ce a fost contemporan cu Moise, și păcat că au fost în tabere diferite. Ce mă uimește cel mai mult la acest profet, este modul deschis prin care Dumnezeu comunică cu el. De fapt Balaam apare în raportul biblic ca urmare a faptului că Balac împăratul Moabului îngrozit de invazia poporului Israel, trimite după el cu scopul ca acesta să blesteme acel popor. Interesant ce se credea în acele vremuri despre Balaam, că ceea ce el binecuvintează rămâne binecuvântat și ceea ce el blesteamă rămâne blestemat, ce faimă avea acest profet în acea lume păgână și dedată idolatriei. De fapt misiunea lui Balaam în acele vremuri era ca el să fie un mijloc prin care Dumnezeu să-și reverse harul său spre acei oameni ce erau contemporani cu Balaam. Însă el începuse să alunece mult de la misiunea pe care o avea înaintea oamenilor. Știi, atunci când trimișii lui Balac la cererea lui Balaam au rămas la el peste noapte, este de remarcat un lucru interesant, le spune că dorește să-l consulte pe Dumnezeu. În cartea Numeri ni se relatează că Dumnezeu a venit la Balaam și l-a întrebat, cine sunt acei oameni, și de ce au venit la el. Iar Balaam îi spune tot cu lux de amănunte, apoi după ce află că acel popor era binecuvântat și nu putea să-l blesteme, le spune trimișilor împăratului Moabului acest lucru și îi trimite înapoi. Lucrul cel mai minunat însă se află în aceste cuvinte care ne consemnează că Dumnezeu a venit la Balaam și i-a vorbit. Faptul că Dumnezeu îl vizitează și îi vorbește, asta denotă speranță și har pentru acest profet pe jumătate apostaziat, dar a cărui inimă încă mai vibra la atingerea harului.

– Deci tot timpul a existat pentru Balaam șansa de a se întoarce la Dumnezeu? întrebă Costea.

– Da, cel puțin până la punctul apropiat de moartea lui, dar vom discuta despre asta. Eu personal cred, că omul atâta timp cât trăiește Dumnezeu îl caută și îi oferă ocazii după ocazii pentru a-l salva, îi răspunse Aaron.

– Deci nimeni nu devine atât de rău încât Dumnezeu să nu îl mai iubească și să-i întoarcă spatele? Te întreb acest lucru pentrucă au fost și unele cazuri precum Irod, căruia Iisus nu i-a mai vorbit. M-am întrebat uneori de ce nu i-a mai adresat Iisus nici un cuvânt lui Irod?

Va urma…