Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Proza » NUVELE » Eugen Oniscu: TIMPUL MARILOR HOTĂRÂRI (2)

Eugen Oniscu: TIMPUL MARILOR HOTĂRÂRI (2)

Ionuț se opri puțin, îl privi pe Emil pentru că în ochii acestuia apăru o sclipire de extaz, se înfierbântase din cauza a ceea ce povestise. Iar Ionuț gândi: ,,Sunt doar sclipiri ce vin din străfundurile ființei sale, unde se află tot clocotul pasiunii sale de a urma pe calea binelui, este unul din acei oameni ce atunci când îmbrățișează un ideal merge până la moarte nimic nu-l mai poate opri.“ Apoi Ionuț spuse:

,,Emil acum două săptămâni am fost în permisie acasă, iar tatăl meu s-a bucurat când m-a văzut, avem un fizic asemănător însă suntem diferiți ca gândire, ca structură sufletească într-un cuvânt două caractere diferite. Tatăl meu este omul care toată viața lui a trăit gândind cam așa, familia trebuie îngrijită, locul de muncă este important pentru că de acolo aduc cele necesare familiei. El e sudor de meserie dar acum lucrează ca distribuitor pe mașina de pâine câștigă destul de bine. Asta este partea luminoasă a vieții sale, dar din păcate exista și o parte întunecată ce eclipsează tot ce e bun, el dacă a putut să aibă o aventură în afara vieții conjugale nu s-a dat în lături, de asemenea în mod constant i-a plăcut să facă chefuri cu prietenii lui, iar dacă a putut să facă o afacere necinstită prin care să câștige bani nu s-a oprit să o facă, dar în așa fel ca să nu fie prins și ascunzându-se pentru ca oamenii să-l considere un cetățean respectabil. Tatăl meu l-a început nu s-a opus când mama ne ducea de mici la biserică spunea în felul următor: ,,Ocupă-te tu acum de ei că după ce cresc îi fac eu să-și dea seama ce este important în viață.“ Dar timpul a trecut noi am crescut și el a observat că pe lângă sport eu înclin spre valori spirituale și am început să am discuții contradictorii cu el, pentru ca atunci când îmi prezenta stilul său de viață ca normă de conduită pentru mine eu îi prezentam Evanghelia și așa am început să nu ne mai înțelegem pentru că el mă dorea asemenea lui. Înainte de a pleca în armată mi-a spus: ,,Lasă că armata îți vine de hac ai să vezi tu acolo ce este viața, abia acolo ai să te trezești și ai să-mi vii acasă bărbatul pe care eu îl doresc, am nevoie de tine să mergi prin viață lângă umărul meu să gândim la fel. La fiecare permisie când mă duc mă testează, și apoi se consolează și zice: ,,Încă nu te-au doborât însă o vor face vei veni așa cum eu te aștept un bărbat adevărat ca mine.“ Bietul de el a pierdut bătălia și cu ceilalți frați ai mei pentru că și ei tind spre valorile spirituale ce de mici mama ni le-a împărtășit. Iar acum când am fost în ultima permisie tatăl meu a vrut să se mândrească cu mine și m-a dus la un cumătru de-al lui să-i facem o vizită nu am vrut să-l jignesc așa că am acceptat și a trebuit să stau mai bine de două ore în fum de tigară, miros de alcool ascultând conversația lor plină de banalitate, pentru că după ce m-au descusut puțin în legătură cu armata apoi mi-au oferit alcool iar eu am spus că nu beau, tata a căutat repede să nu se facă de rușine cu mine și a spus că sunt sportiv și de aceea nu beau, și m-au lasat în pace. Însă pe mine mă cuprindea greața privindu-i și ascultându-le conversația. Eșeam uneori afară și priveam în noapte strada pustie, casele unele învăluite în întuneric, altele luminate și mă gândeam cum a putut decade tatăl meu atât de jos oare, doar la atât se rezumă aspirațiile sale în viață? După un timp am plecat amândoi spre casa, el era beat clătinându-se pe lângă mine la un moment dat îmi spune: ,,Ce se întâmplă cu tine mă îngrijorezi nu te-ai întors așa cum eu te așteptam și mai ai puțin și termini armata ce se întâmplă cu tine îmi dai impresia că ai inima mamei tale. Îți spun că mie așa ceva nu îmi place nu te vreau așa.“ L-am lăsat în pace la ce să mă cert cu un om beat. A doua zi m-am întâlnit cu prietena mea ce se numește Adina este o tânără înaltă, frumoasă, ambițioasă, este sportivă practică volei. Știi trecând peste toate lucrurile ce ni le-am spus care consider că sunt intime, totuși pentru ca tu să mă înțelegi am să-ți descopar o parte a discuțiilor dintre mine și Adina. Discutând cu ea am ajuns la un punct al discuțiilor noastre în care îmi spune: ,,Ai multe lucruri ce îmi plac la tine de exemplu statura ta, tandrețea ta, modul cum te porți cu mine, însă ce mă deranjează este faptul că nu semeni cu ceilalți băieți pe care eu îi observ în anturajul meu, te vreau puțin mai versat.“ Iar după ce îmi spuse aceste cuvinte începu să râdă, iar eu am întrebat-o: ,,Poți fi puțin mai clară cu ce vrei să-mi spui?“ Atunci fața ei deveni mai serioasă semn că această problemă o frământase mai mult timp și îmi spuse: ,,Să ne distram mai mult să fim ca ceilalți prea ești diferit nu vreau să spun că este rău așa cum ești tu, dar ar fi mai bine dacă ai rămâne așa iar pe de altă parte ai mai avea și puțină nebunie mă refer în sensul distracțiilor a plăcerilor pe care tinerii le caută să nu fii atât de radical te vreau altfel, pentru că deși te iubesc, uneori ești prea plictisitor. Și eu am fost educată într-un camin creștin însă m-am adaptat vremurilor moderne în care trăim, nu crezi că timpul eroilor credinței a trecut? Ne-au învățat lucruri bune la biserică dar sunt depășite noi tinerii de astăzi vrem altceva, înțelegem viața altfel.“ Eu am privit-o în tăcere preț de câteva momente, în acele clipe mi se părea mai frumoasă ca niciodata, și l-am înțeles atunci foarte bine pe Adam când în grădina Eden a mâncat din fructele pe care Eva i le-a adus luate din pomul din care li se spusese să nu mănânce, era un test al ascultării, iar Eva amăgită de șarpe a mancat. Citeam intr-o carte ca Adam a fost conștient de ceea ce s-a întâmplat prin căderea femeii de lângă el, și ca să nu o piardă pe Eva a mâncat și el, deși preț de câteva minute a stat în cumpănă punând în balanța minții sale pe de o parte comuniunea cu Dumnezeu iar pe de altă parte pe Eva era prea încântat de frumusețea ei feminină. Mă gândesc că era prima femeie modelată de mâinile Creatorului, după cum știi că în raportul creațiunii ni se spune că Dumnezeu a zis și s-a făcut așa au apărut toate lucrurile, dar când a ajuns la om, Creatorul s-a aplecat și cu iubire l-a modelat pe Adam din tărână, apoi știi cum a luat o coastă a lui Adam și a făcut-o și pe Eva. Iar Adam în fața acelui test a ales în mod conștient să mănânce din fructul oprit numai și numai ca să nu o piardă pe Eva frumusețea ei l-a captivat atât de tare. Să știi că eu am simțit în mine acea luptă acolo stând în fața prietenei mele m-am gândit că o pot pierde și mi-am zis ce ar fi dacă las puțin mai în jos standardele și mă asemăn și eu mai mult cu acei tineri pe care Adina îi admiră. De fapt ceea ce ea mi-a spus era doar o introducere la ceea ce dorea atunci de la mine, m-a invitat să o însoțesc la câteva petreceri ce aveau loc în acele zile în cercul ei de prieteni și prietene și să mă comport ca acei băieți grozavi. Iar eu am acceptat, am însoțit-o peste tot și am căutat în totului tot să mă supun voinței ei însă îți mărturisesc că m-am simțit ridicol. Dar în ultima mea zi de permisie s-a întâmplat un lucru care m-a facut să-mi pun urmatoarele întrebări: În afară de tinderea aceasta spre hedonism ce altceva deosebit mai au acești tineri? Îți mărturisesc că au capacități minunate sunt înzestrați cu daruri deosebite pentru a face ceva util în societate. Dar dacă vor continua pe acest drum tot ce e bun în ei se va nărui. Iar dacă eu ma voi coborâ tot mai mult, oare aceasta coborâre a mea nu va însemna și o moarte spirituală? Iar eu voi deveni mai decăzut decât tatăl meu? Mi-am imaginat pentru câteva minute schimbarea care avea să se petreacă în mine dacă eu continui într-un astfel de anturaj, dacă eu spun nu trăirii unei vieți spirituale și mă avânt în beznă morală cu siguranță că prăbușirea îmi va fi mare. Pe de altă parte există o luptă în mine asemănătoare cu a lui Adam în Eden și teama cumplită că o voi pierde pe Adina, și nu știu dacă voi avea putere să trec peste această pierdere.“ Ionuț tăcu iar Emil îl întrebă: ,,Ce te-a determinat să-ți pui acele întrebări interesante?”

,,În ultima zi de permisie după ce am participat la câteva din petrecerile acelor tineri, m-am dus să o vizitez pe bunica mea ce locuiește în acelaș oraș cu noi într-o casuță modestă, curată, îngrijită, cu o grădină de flori în fața casei deși are optzeci de ani chipul ei, întreaga ei înfățișare este o imagine autentică a modului cum îmbătrânesc oamenii ce toată viața lor s-au încrezut în Dumnezeu, ea este întotdeauna plină de speranță. După ce am discutat lucruri din armata și ce voi face eu după liberare la un moment dat m-a chemat în camera ei de curat și deschizând Biblia ei mare cu coperți negre mi-a citit din predica de pe muntele fericirilor. Iar eu acolo mi-am dat seama că dacă continui să o complac pe Adina mă pierd și devin ca tatăl meu sau mai rău. Mi-am făcut un proces de conștiință și mi-am zis, trebuie să te ridici și să mergi pe drumul trasat de Iisus. De asemenea Emil aș dori să te întreb cum înțelegi tu adevărata bărbăție?“ După câteva clipe de tăcere Emil spuse:

,,Pentru mine adevărata bărbăție înseamnă să ai curajul ca în viața de zi cu zi prin puterea lui Dumnezeu să transpui în sfera unde îți desfășori viața principiile, învățăturile, într-un cuvânt standardele prezentate de Iisus în Evanghelie și mai ales așa cum tu ai amintit în mod special în predica de pe muntele fericirilor. Sunt acolo prezentate câteva învățături ce provoaca la meditație și aprofundare chiar mințile cele mai luminate, este impresionant modul cum a reușit Iisus în cuvinte simple pe înțelesul tuturor să spună unele adevăruri atât de profunde. Și când te gândești că mulți din cei ce l-au ascultat acolo s-au simțit dezamăgiți în așteptările lor privitoare la Mesia, cei mai mulți din contemporanii Săi așteptau un David, un Solomon, ce urma să-i scape de sub jugul roman, nicidecum un Mesia ce a venit sa propovăduiască o împărăție a păcii și a iubirii. De asemenea este impresionantă acea imagine inovatoare necunoscută în iudaism până la acea data, mă refer la faptul că l-a prezentat pe Dumnezeu ca Tatăl nostru al tuturor oamenilor, imaginea aceasta a unui Tată iubitor în căutarea păcătoșilor pierduți te lasă mut de uimire. De fapt Iisus Hristos a ilustrat foarte frumos în parabolele sale iubirea divină ce caută oameni păcătoși pentru ai salva. Apoi ne-a trasat atât de înălțător faptul că trebuie să ne iubim vrăjmașii și să răsplătim răul cu bine. Lev Tolstoi este unul din scriitorii mei preferați, din tot ce el a scris îmi plac cel mai mult acele povestiri cu morală biblică pline de învățături prețioase despre natura umană și adevăruri spirituale. Este impresionant Tolstoi desi avea glorie literară, posesiuni materiale, un titlu de nobil era conte se convertește și face din predica de pe muntele fericirilor norma sa de conduită în viață. Mergea la coasă cu țăranii, a oferit din avuțiile sale celor săraci și umili un creștin autentic zic eu. Deși unii îl acuză în zilele noastre de legalism și extremism pentru mine rămâne un exemplu de curaj și adevărată bărbăție ca să revin la întrebarea ta. Citeam de asemenea într-o carte ca Napoleon după ce toată gloria lui a apus, capturat fiind pe insula Sfânta Elena scria, îți redau cu propriile mele cuvinte: ,,Alexandru Macedon, Cezar, eu am înființat niște imperii create prin forță, violență, și vărsare de sânge și ce s-a ales din imperiile construite de noi? Însă Iisus din Nazaret a construit un imperiu axat pe iubire și de aceea atât de mulți oameni îl iubesc și sunt dispuși să-și dea viața pentru El.“ Tot în acea carte scrisă de un teolog german se spunea că un om de știință atunci când era pe patul de moarte a fost întrebat: ,,Care este șansa omenirii de a nu ajunge la dezastru economic și spiritual? Iar el a zis: ,,Predica de pe muntele fericirilor, aplicând tot ce Iisus din Nazaret ne-a învățat acolo, dar din păcate avem puțin timp.“ Ionuț eu am trăit ceea ce tu ai probat la îndemnul prietenei tale, și știu ce înseamnă ca întunericul spiritual să te învăluie, cunosc consecintele umblării pe asemenea căi ce sunt remuscări, durere, boală, iar din punct de vedere omenesc ajungi să-ți pierzi bunul simț și orice reper moral în viață. Așa că pe mine nu mă interesează să fiu versat ca să o citez pe prietena ta, nu mulțumesc am întâlnit destui versați în viața mea și pe unii i-am văzut cum au terminat așa că nu mă interesează.“ Emil se opri, se așternu tăcerea între cei doi Ionuț era căzut pe gânduri de asemenea era plăcut impresionat de pledoaria lui Emil. Dupa câteva minute spuse:

,,Mulțumesc Emil pentru tot, m-a ajutat mult tot ceea ce mi-ai spus.“ Apoi Ionuț își privi ceasul și spuse din nou: ,,Ce repede a trecut timpul mai sunt doar douăzeci de minute și se împlinesc cele patru ore, iar acum trebuie să ne despărțim ca să nu ne surprindă schimbul gărzii aici o să m-ai conversăm pe tema asta îmi face plăcere să te ascult.“ Iar Emil îi răspunse: ,,Și eu m-am simțit încântat de ceea ce mi-ai spus și de încrederea ce mi-ai oferit-o destăinuindu-mi atâtea lucruri despre viața ta.“

Se despărțiră fiecare porni spre postul său pentru a face o rondă și a întâmpina schimbul gărzii. Ionuț mergea cu pași apăsați pe circumferința postului său, după ce se asigură că totul era în ordine privi cerul, stelele ce scăpărau semn că se apropiau zorii zilei deși nopții încă îi mai rămânea timp, în depărtare dinspre sat începură să cânte cocoșii îi mai auzise și în alte nopți însă acum simțea o deosebită plăcere să asculte cântatul lor, să privească bolta cerească, să simtă mireasma câmpului în noaptea de vară. Ca întotdeauna de când era copil și mai târziu adolescent, atunci când se apropia de dimensiunea celor sfinte simțea o deosebită plăcere pentru lucrurile simple ale vieții, abia atunci începea să le înteleagă profunzimea, cu această minunată stare interioara plecase și de la bunica sa, însă discuția cu Emil adâncise și mai mult în interiorul său acea stare de fericire, iar frământarea îi dispăruse.

De după colțul unei clădiri apăru schimbul gărzii, în acele momente caporalul de schimb și santinelele îi erau dragi, îi privea cu alți ochi influenta iubirii divine îl făcea să vadă viața și oamenii într-o culoare frumoasă. Ionuț făcu schimbul gărzii. Apoi ajunseseră la Emil și în timp ce se făceau formalitățile pentru schimbarea gărzii îl privi pe Emil și gândi: ,,Probabil că tainica providență divină a facut să fim aici împreună la unitate și el să-mi transmită un mesaj atât de frumos care deși nu era nou pentru mine m-a ajutat datorită profunzimii și forței ce Emil a pus-o în tot ce mi-a spus, da, cred că acest tânăr va erupe în viața civilă este ca un vulcan ce trebuie să erupă.“

În timp ce înainta cu schimbul gărzii spre corpul de gardă, auzi din nou în spate cocoșii cântând și surâse, apoi privi mijirea zorilor ce i se păreau ca parte dintr-un tablou natural fermecător ce avea să încununeze peste ceva timp cu răsăritul de soare, iar contemplarea acelei priveliști îl umplea de fericire, avea convingerea că un Creator plin de iubire oferea tuturor acel magnific tablou natural.

După un an de la acea noapte în care cei doi tineri discutaseră Emil își desfășura viața în Babadag trăind din plin tot ce propovăduise cu atâta patos în acea noapte. Deși uneori întâlnea și obstacole iar alteori avea parte și de dezamăgiri pentru că trăia într-o societate ostilă împărăției mesianice pe care el o promova, nimic însă nu îl făcea să renunțe la hotărârea sa de a merge înainte indiferent de costul acestui drum pentru că înțelesese că pornise pe un drum ireversibil.

Ionuț își trăia viața în Timișoara se hotărâse deși mai prudent în comparație cu Emil să urmeze pașii lui Iisus în această lume, de asemenea continua și cu sportul, iar momentan locuia cu bunica sa, pentru că se săturase de interminabilele conversații contradictorii cu tatăl său. Iar relația lui cu Adina se rupsese după discuii, durere si lacrimi, pentru că înțeleseseră că apartineau unor lumi diferite și dacă ar fi continuat împreună nu ar fi făcut altceva decât să-și împovăreze existența unul altuia. Între timp cunoscuse o altă fată pe nume Doina ce împărtășea aceleași idealuri ca și el, alături de ea își făurea visul că într-o zi va întemeia o familie.

Perioada tinereții este timpul marilor hotărâri mai ales din punct de vedere spiritual tinerii au privilegiul să-si aleagă valorile și idealurile pe care le vor urma în viață. Iar Dumnezeu are o deosebită plăcere și îi primește cu bucurie pe tinerii ce i se consacră Lui.

,,Bucură-te, tinere, în tinerețea ta, fii cu inima veselă cât ești tânăr, umbla pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi; dar să știi că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată. Gonește orice necaz din inima ta, și depărtează răul din trupul tău; căci tinerețea și zorile vieții sunt trecătoare.” (Eclesiastul 11;9,10)

Sfârșit