Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » JURNAL » Marin Ifrim: O istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XXXIV)

Marin Ifrim: O istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XXXIV)

O istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XXXIV)

L-am cunoscut la Cenaclul ”Al. Sahia”, la Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău. Eram şi eu, ca şi el, un adolescent aflat în aluatul cuvintelor. Îmi vorbea ca şi cum aş fi fost un fel de ministru al culturii. Aşa vorbea cu toată lumea. Avea o smerenie luată din icoane bine pictate. Scria poezie în canon clasic, însă avea codul său personal. Vorbea despre iubire, despre simplitate, modestie. Nu părea prea implicat în literatură, aş zice că, mai degrabă, îşi căuta sufletul printre cuvinte. Îi simţeam nevoia de comunicare. Îl ţin minte ca pe un poet şi un om timid. Rară treabă în zilele de acum. Atunci, prin anii ’80, avea o statură medie, era un pic brunet şi avea un mers care îţi dădea senzaţia că nu calcă direct pe pământ. Parcă plutea. Din acei ani îndepărtați nu l-am mai întâlnit nici măcar ocazional. Abia acum aflu că a ajuns un medic de excepție. Sunt un admirator necondiționat al acestei profesii. Mă înclin în fața tuturor chirurgilor din această țară, inclusiv în fața celor care operează animale, păsări și… „fluturi”. Îmi amintesc cu drag de Petre Paul. La vremea când l-am cunoscut, avea viitorul pe retină. Rar vezi asemenea oameni. Înțeleg că a murit. Ce pot să mai zic, mi-au murit așa de mulți prieteni buni încât am senzația că nu mai am niciun fel de trecut. Paule Petre, nu te-am uitat. Mă opresc aici. Sunt cam plângăcios când scriu astfel de lucruri. Dumnezeu să te aibă în pază! Am scris aceste rânduri întrucât, nu cu mult timp în urmă, cel mai bun critic literar al Buzăului, consăteanul lui Vasile Voiculescu, maestrul Gheorghe Postelnicu, mi-a trimis volumul de versuri ”Bună dimineața” de Petre Paul, o carte apărută în 20 de exemplare. Sunt norocos și onorat. Sper să-l pot convinge pe Ovidiu Cameliu Petrescu, președintele executiv al  Asociației Culturale ”Renașterea buzoiană”, să tipărim măcar 100 de exemplare din această carte deosebită. Sper să primim și acordul lui Gheorghe Postelnicu. Petre Paul a făcut școala primară și gimnazială la Movila Banului, iar liceul, la Pogoanele. A terminat Facultatea de Medicină București. Citez din precizările dinaintea prefeței: ”În amintirea bunului coleg de liceu, am cules aproape toate poeziile postate de el pe Facebook, sperând în apariția unui volum, așa cum vorbisem cu el înainte de tragicul eveniment. O să înțelegeți de ce acest <volum> ar trebui să se intituleze ”Bună dimineața”. La un an de la dispariția neașteptată, Dumnezeu să te odihnească în liniște și pace, Paul Petre” (semnează: Violeta (Elisabeta) Bașturea (Postelnicu) în colaborare cu Georgeta (Mocanu) Şerban). Petre Paul era un om chibzuit, precis ca orice chirurg căruia nu-i tremura gândul și mâinile cu care opera. Își data poemele, inclusiv ora la care le așternea pe hârtie sau direct pe laptop. Cartea se deschide cu un poem intitulat ”Dor de tata”, scris în 2017, pe 30 iulie, la ora 9:20, având subtitlul „Laur Petre (fiul)” E un poem cum numai colegul meu de redacție, Stelian Grigore, a fost capabil să scrie, storcând lacrimi spontane tuturor celor care îl ascultă recitând versurile dedicate tatălui său. Nu mă pot abține să nu citez în întregime această poezie a lui Petre Paul: ”Tată, tată, scump părinte,/ Fără suflet am rămas/ Într-o lume ce mă vinde,/ Într-o lume fără glas./ Rătăcind și ca scânteia/ Către ceruri ai zburat,/ Strălucind din lumea ceea/ Pentru care ne-ai lăsat./ Hai, deschide ușa iară,/ Vântul bate dureros,/ Pragul parcă e o gară/ Și pe nimeni nu cunosc./ Tată, macii dau în floare/ Legănați în zor de vânt,/ Numai tu din depărtare/Nu ne spui niciun cuvânt./Pacea-n casă-i o tăciune,/ Mută e ca floarea-n glastră;/ Eu te chem în rugăciune/ Și alerg – către fereastră./ Mama plânge ca copilul/ Spune-mi tată ce să-i zic,/ Să-i sfârșesc în suflet chinul,/ Cum din el să fac – nimic?// Drum bun, tată. Ne vedem dincolo” (p. 7). Așa scria Petre Paul, în canon clasic. Folosesc o sintagmă oarecum vetustă. Sunt surprins cum, între timp, a trecut la versul alb realizând adevărate aforisme, însă păstrând ritmul interior, inclusiv rima ”ghimpată”. Toate poemele sale ascund o personalitate colosală, un munte de om timid, o încărcătură sentimentală copleșitoare, o fire nostalgică precum apusul de soare în ochii unei mirese a eternității: ”Ca orice bărbat/ Decent și ratat/ Mi-am spălat/  Mașina de leasing/ În curte/ Și rufele în familie./ Undeva, proximal/ Adie mortal/ A gogoși cu vanilie,/ Iar ochiul roșu/ Al dimineații credincios răsărit/ Filtrează printre genele lungi/ De ram înflorit./ Egalizator naiv,/ Trecut, prezent,viitor/ Au supus primăvara/ Încă o dată unui nou muritor” (p.43). Poetul, căci despre un poet e vorba aici, face economie de cuvinte, scrie ca și cum ar trăi și gândi doar în vârful bistruriului de haiku. Poemele au și tentă oximoronică accentuată: ”Și singuri și amândoi/ Nostalgia/ Ne vrea înapoi/ Însă pașii/ Sunt în timp/ Mult prea mici/ Ne începem/ Dimineața aici/ În baletul/ Unei ore de seară/ Fluturi arși/ De cafeaua amară” (p. 90). Prefața cărții este pe măsura acestor versuri, care, cel puțin mie, mi-au tăiat respirația. Citez doar atât cât să nu-i fur în întregime textul lui Gheorghe Postelnicu, acest scriitor pentru care am o considerație unică: ”Din păcate, nu l-am cunoscut personal. Din versurile pe care soția mea, fosta lui colegă de clasă, mi le citea în fiecare dimineață, am înțeles că era un generos și un prieten credincios obligat să stea mereu de gardă, la propriu și la figurat (…) Poeme cantabile cu versificație tradițională, cele mai multe dintre ele, psalmi, câteva, cantilene, foarte multe, toate dezvoltă o dexteritate excepțională de transformare a conținuturilor în ritmuri și rime, iar în privința transpunerii ideii, predominante rămân ironia, autoironia și sarcasmul(…) Petre Paul a fost nu numai un doctor cu mână bună, ci și un poet interesant pe care cititorii îl vor descoperi cu o mirare ce le va disloca prejudecățile”. Gestul familiei Elisabeta și Gheorghe Postelnicu este, din câte știu, unic în literatura buzoiană. Personal, le mulțumesc pentru că mi-au redat un prieten! Să ne rugăm pentru sufletului doctorului-poet Petre Paul. Amin! Astfel de oameni talentați și-au deschis pârtie literară dinspre Casa de Cultură spre Lumea cea mare!…

 

Marin Ifrim, 07.10.2018


Etichete:

Despre IFRIM Marin

Născut la 1 Decembrie 1955, în comuna Bălăceanu, jud. Buzău. Studii: Şcoala Profesională de Chimie Brăila, Liceul Agricol Buzău, Şcoala tehnică de maiştri Buzău, Facultatea de Istorie, Muzeografie şi Arhivistică – Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti, din 1998. Cărţi publicate: .”Spre oraşul cu un milion de ferestre”, versuri,Ed.”Litera”, Bucureşti, 1986. .”Curentul marin”,versuri”, Editura „ŞI”, Buzău, 1995. .”Alfabet de tranziţie”,versuri”, Biblioteca Judeţeană „V.Voiculescu”, Buzău, 1995. .”Însemnări despre literatura buzoiană actuală”,critică şi istorie literară, Ed.”Porto Franco”, Galaţi, 1996. .”Fotografii cu cântec”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Incursiuni în viaţa unui actor.George Mihalache-Buzău”, monografie,Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Poeme”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2003. .”La spartul târgului”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina”, Buzău, 2004. .”Lamentaţii de mucava”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina, Buzău, 2004. .”Suprafaţa lucrurilor”,versuri, Ed.”Rafet”, 2004. .”Scriitori buzoieni şi scriitori din ţară”,critică literară,două ediţii, Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat, 2oo6. .”Fiecare cuvânt pentru Nicolae Pogonaru”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2006. .”Monografia comunei Bălăceanu”,coautor, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Gloria locală”, antologie de versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Portrete în bleu’Marin”, tablete literare, Ed.”Raluca”, Buzău, 2008. .”Trilogia efemerităţii”, antologie de proză scurtă”, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2008, 450 pag. .”Circum stanţe”, tablete literare, Ed „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 120 pag. .”Nume şi cărţi”, critică literară, „Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 100, pag. .„Din capitala mondială a anonimatului”, antologie de versuri, Ed. Tipomoldova, colecţia „Opera Omnia”, Iaşi, 2011. .” Cântec pentru cel care se râmnicereşte”, selecţie critică din opera lui Constantin Marafet”, Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2011, 194 pag. .”Săptămâna de sare”, versuri, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2011, 67 pag. .”1989. Cartelul metaforelor”, Ed. Editgraph, Buzău, 2012, 79 pag. .”Scrisori din Anglia”, corespondenţă, Ed. Editgraph, Buzău, 2013 .”Cu vaporul prin deşert”, pamflete politice, eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag. .”Vid reîncarnat - Reincarnated void”, ediţie bilingvă română-engleză, Ed. Editgraph, Buzău, 2014 .”Invitaţie la vals literar”, interviuri, Ed. Caracter Print, Buzău, 2014 .”Blocat în lift, spre cer”: puzzle lirico-est-etic, Ed. Teocora, Buzău, 2015 .”În sângele ploii”, versuri, Ed. Teocora, Buzău, 2016, 62 pag. .”Cartea de muncă”, Ed. Teocora, Buzău, 2016. Referinţe critice: Geo Vasile, Nicolae Băciuţ, Radu G. Ţeposu, Passionaria Stoicescu, Dan Silviu Boerescu, Magda Ursache, Dumitru Ion Dincă, Stan Brebenel, Ionel Necula, Gheorghe Postelnicu, Titi Damian, Ion Murgeanu, Dumitran Frunză, Nistor Tănăsescu, Alex. Ştefănescu, Lucian Chişu, Dan Giosu, Ion Roşioru, Elena Radu, Gheorghe Neagu, Nina Neagu, Alexandru Spânu, Georgică Manole, Gheorghe Andrei, Florentin Popescu, Dorel Istrate, George Vioreanu, Gheorghe Ene, Tudor Cicu, Corneliu Vasile etc. Secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană". Redactor-şef al revistelor "Cartelul metaforelor" şi "Caietele de la Ţinteşti". Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.