Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » LILI LAZĂR: CÂNTEC PENTRU ROMÂNIA

LILI LAZĂR: CÂNTEC PENTRU ROMÂNIA

De Țară să mă-ntrebi, când Timpul veșniciei

ajuns la mine-n suflet… Acolo, ce-am iubit?
Mi-e scump odorul casei, sunt fiică-a României
ce s-a născut din neguri și veac fără sfârșit.

Banatul luminează, cu fruntea-n care unii
mai spintecă durerea cu un prohod amar,
din somnul de amiază ni se trezesc gorunii,
oștenii ce se-ngână cu sfinții-n calendar.

Oltenia mai curge, prin vadul lin de ape,
printre salcâmi, Dobrogea cu Soarele pe cer,
auzi, cum mai vuiește! E Dunărea aproape,
când crește și descrește prin Porțile-i de Fier.

Moldovă-ți este Prutul, un braț smucit din umăr,
din care curge sânge tot mai moldovenesc,
la Putna din istorii, e Stefan cu-al său număr
de bravi feciori ce-așteaptă însemnul pământesc.

Și de vor trece norii, stăpânitori pe glie,
se răsucesc morminte de gânduri românești
și va striga Ardealul, că-ntreaga Românie
e molcom colindată de glasuri îngerești.

S-a mai născut o lume, după potop, obidă,
sunt munți de sentimente, Înalții cei bătrâni,
se-nlănțuie de Ceruri, cu fața lor lividă
și cântul lor se aude: Deșteaptă-i pe români!

Lili Lazar