Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Nicolae MĂTCAȘ: FENTE EVANESCENTE

Nicolae MĂTCAȘ: FENTE EVANESCENTE

Do ut des*

Scoate-un grohăit pe rât

C-ar fi ajutor frățesc,

Punându-mi ștreangul la gât,

Ca să-i spun că îl iubesc.

_______________________________________________________

*Do ut des (lat.) – Îți dau ca să-mi dai.

 

Lumina ne vine din întuneric?

Când ne-a spus de întuneric

Cum că ne-ar fi-adus lumină,

A stârnit un râs homeric,

Căci s-a dat de șugubină.

 

Amintiri din vremea ciumei (alias cenzurii)

Printre troscot și leurde

Câte-un ied cerca să zburde,

Doar că ședea reteveiul

Și-i tot trăgea cu condeiul.

 

În țarcul sovietic

Ai fi vrut, în libertate,

Lumea-ntreagă s-o cutreieri.

Rezolutul „Nu se poate!”

Îți mai țiuie în creieri.

 

Semn pe frunte să nu-l uite

A mai fost un șef odată.

Se credea cu stemă-n frunte,

Când, de fapt, avea o pată:

Șef marcant al unei junte.

 

Dreapta linie strâmbă a partidului unic

Om sovietic. Grija lui:

Linia partidului.

La cât a tradus-o-n viață,

A-nceput să-i fie greață.

 

Gorbaciov buimăcit de grația statelor independente

Când se prăbușea colosul,

Dând să scoată steagul alb,

A rămas să-și roadă osul:

Sclipeau arcuri galb cu galb.

 

La căderea URSS-ului

Slobozind un pic rezina,

N-a vrut a-i leza statutul,

Dar că a căzut cortina,

Și-a adus și el tributul.

 

Visul (spart) la revanșă

Tot trezindu-ți-i, strămoșii,

Nu poți capul să ți-l pierzi

Și, în loc de stele roșii,

Să  mai vezi și stele verzi?

 

Privind țestele războinicilor

Deși steaua cu cinci colțuri

S-a cam ros pe ici-coleá,

Scrutând tigvele cu moțuri,

Tot mai crede-n steaua sa.

 

Premoniție

Vede stele – doar coverzi

Roșii-ale Kremlinului.

Când le va pe cele verzi,

Atunci vai de steaua lui.

 

NICOLAE MĂTCAȘ